Dosarele mari de corupţie, demarate cu gălăgie, tergiversate şi lăsate să se prăfuiască pe rafturile judecătoriilor

Cu percheziţii de amploare, imagini video compromiţătoare şi declaraţii tari. Aşa demarează dosarele de corupţie de rezonanţă din Republica Moldova. Fastul însă dispare atunci când dosarele ajung în instanţele de judecată. Aşa cum legislaţia Republicii Moldova nu prevede un termen exact de examinare a dosarelor în instanţe, multe dintre cauze stau să se prăfuiască pe rafturi cu anii. Iar într-un final, lupta împotriva corupţiei din Republica Moldova seamănă, mai degrabă, cu o simulare.

Statisticile arată că, în 2015, au fost por­nite 871 de cauze penale pri­vind infracţiuni de coru­pţie, depă­şi­rea atri­bu­ţi­i­lor de ser­vi­ciu şi abuz în ser­vi­ciu. În ace­eaşi perioadă, pro­cu­ro­rii au trimis în jude­cată 271 de cauze penale pen­tru exami­nare pe fond, în pri­vinţa a 338 de per­soane, asta însemnând că doar 31% dintre dosarele iniţiate în 2015 au ajuns în acelaşi an pe masa judecătorilor. Mai interesant este faptul că majoritatea persoanelor bănuite de corupţie scapă fără pedeapsă. Doar 10% dintre cei acuzaţi de acte de corupţie au ajuns după gratii, iar 16% au fost condamnaţi la închisoare cu suspendare. Ceilalţi acuzaţi s-au ales doar cu o amendă.

Motivele tergiversării dosarelor

Tergiversarea examinării dosarelor este o problemă mai veche, declară şeful Procuraturii Anticorupţie, Viorel Morari. În opinia sa, principalele motive sunt neprezentarea părţilor la proces şi a martorilor în instanţă, precum şi suprasolicitarea volumului de lucru al instanţelor de judecată.

„Examinarea îndelungată a dosarelor în instanţa de judecată este o problemă de mai mulţi ani. În primul rând, din cauza participării sau acţiunilor fiecărei părţi care este implicată în examinarea dosarului. Sunt cazuri când procurorii nu se prezintă, deoarece au un volum mare de lucru. Sunt cazuri când apărătorii sau inculpaţii nu se prezintă din motive întemeiate sau neîntemeiate. Alt aspect ţine de citarea martorilor sau de prezentarea probelor în instanţa de judecată. Este foarte dificil acest aspect. De exemplu, în cadrul Procuraturii Anticorupţie procurorul citează martorii de 2-3 ori, aceştia se prezintă, dar şedinţa nu are loc din motiv că partea apărării nu se prezintă. Astfel, martorii pot veni încă o dată sau de două ori, după care nu se mai prezintă. Un alt aspect ţine de suprasolicitarea instanţelor de judecată. Dacă există temei de a amâna şedinţa, atunci ea se amână tocmai pentru o lună. Este un factor obiectiv, deoarece nu există un alt timp de fixare a şedinţei pentru examinare”, susţine şeful Procuraturii Anticorupţie, Viorel Morari.

Procurorul mai menţionează că legislaţia nu prevede o perioadă anumită de examinare a dosarelor, iar fixarea unui termen exact ar putea genera alte probleme. „După omiterea termenului va apărea o altă problemă. De exemplu, dacă expiră termenul de examinare, atunci ce facem, eliberăm persoana? S-a evitat includerea unui termen exact, ca în rezultatul comportamentului părţilor să se ajungă la cel mai rezonabil termen posibil de examinare. Există şi pârghii legale de tergiversare a cauzei din partea apărării prin adresarea diferitor cereri sau demersuri în instanţa de judecată”, a mai adăugat Morari.

Tergiversarea dosarelor cu implicarea demnitarilor şi interesele ascunse

Întâmplător sau nu, dar multe dintre dosarele demarate cu multă „gălăgie” şi în care figurau nume cunoscute de funcţionari au fost examinate ani de zile, iar într-un final, la pronunţarea sentinţei, inculpaţii au dispărut. Un asemenea dosar este cel în care figurează fostul şef de la Fisc Nicolae Vicol sau dosarul coruperii deputaţilor. Şeful Procuraturii Anticorupţie neagă însă faptul că anume dosarele în care figurează demnitari sunt tergiversate. Morari susţine că „în aceste dosare societatea observă problemele cu care se confruntă sistemul judecătoresc. Doar atât. Dacă luăm o analiză şi pe alte dosare, atunci se observă că există dosare care se examinează cinci ani, şi chiar mai mulţi”, a precizat procurorul.

Fostul judecător la CEDO din partea Republicii Moldova Stanislav Pavlovschi nu exclude existenţa unor interese în anumite dosare, fapt pentru care este tergiversată examinarea.

„Tergiversarea presupune amânarea nejustificată a pronunţării deciziei. Putem presupune că, în unele dosare, există factorul subiectiv, care poate influenţa această tergiversare. Aici mă refer la diferite interese care sunt în joc şi din cauza cărora ar putea fi tergiversate anumite dosare. Totodată, vreau să menţionez că doi ani este mult mai mult decât suficient pentru a rezolva un dosar, oricât de complex ar fi el”, a declarat Pavlovschi.

Fostul judecător mai spune că există pârghii legale care ar putea spori viteza de examinare a dosarelor, şi anume: aducerea forţată a martorilor la şedinţă, amendarea martorilor pentru neprezentare.

„Instanţele nu reacţionează la neprezentare, nu aduc forţat martorii, nu pedepsesc, iar martorul dacă vrea – vine, dacă nu vrea – nu vine. Aceasta este o procedură legală în toate ţările şi este clar că, dacă instanţa de judecată ar aplica această metodă sau ar sancţiona şi procurorul, şi avocatul pentru neprezentare – căci legislaţia prevede acest lucru – dar instanţa nu-l utilizează, atunci procesul ar fi mai rapid”, a mai adăugat Stanislav Pavlovschi.

Judecătoriile în care se prăfuiesc dosarele

Potrivit datelor Ministerului Justiţiei, Judecătoria sectorului Râşcani se află pe primul loc într-un clasament al instanţelor de judecată în care dosarele „se prăfuiesc” în aşteptarea de a fi examinate. În 2015, judecătorii de aici au soluţionat 9.458 de dosare, în timp ce în alte peste 6.000 de cauze nu a fost pronunţată nicio decizie. La Judecătoria Râşcani se mai află pe rol, de aproximativ doi ani, 200 de cauze, iar de mai bine de trei ani – 115 dosare. Pe locul doi se află Judecătoria Centru, care are restanţe la peste 4.000 de dosare. Cu o vechime de mai bine de doi ani se află 180 de dosare, iar 91 de dosare sunt mai vechi de trei ani.

Dacă ne referim la judecătoriile din ţară, cele mai mari restanţe le are Judecătoria Bălţi – cu 1.764 de dosare, 45 fiind mai vechi de doi ani, iar 26 cu o vechime de peste trei ani. Urmează Judecătoria din Cahul – cu 864 de dosare, dintre care 42 au mai mult de trei ani. Judecătoria din Călăraşi – 513 dosare, dintre care 12 au o vechime mai mare de 3 ani.

Jurisprudenţa CEDO privind dreptul la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil

Art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului (CEDO), care se referă atât la procedurile de judecare a cauzelor, cât şi la cele de executare a hotărârilor judecătoreşti, cere examinarea disputelor sau acuzaţiilor „în termen rezonabil”. Nu există termene fixe a căror depăşire ar duce automat la încălcarea CEDO. Atunci când se decide dacă termenul rezonabil a fost încălcat, CEDO ia în calcul complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi al autorităţilor, precum şi miza pentru reclamant. De asemenea, atât în materia penală, cât şi în materia civilă, Curtea ia în considerare un criteriu extrem de important pentru a evalua caracterul rezonabil al duratei procedurii interne: comportamentul autorităţilor naţionale. Sunt vizate, în primul rând, autorităţile judiciare, iar în al doilea rând celelalte autorităţile competente la nivel naţional.

CEDO pedepseşte pentru depăşirea termenului rezonabil

Atunci când constată o încălcare a prevederilor art. 6 par. 1 din Convenţie, în sensul nerespectării exigenţei termenului rezonabil de către statele-părţi la Convenţie, Curtea obligă statele în cauză şi la repararea prejudiciului material şi moral sau la suportarea cheltuielilor judiciare. Totuşi, încălcarea dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil nu permite o reparaţie integrală, motiv pentru care este posibilă doar acordarea unei compensaţii financiare pentru prejudiciul material şi moral suferit de reclamant.

În multe hotărâri, Curtea subliniază faptul că încălcările dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil creează „prezumţia solidă, uneori irefragabilă, potrivit căreia durata excesivă a procedurii a generat un prejudiciu moral”, în special prin aceea că reclamantul trăieşte „într-o stare de incertitudine şi anxietate cu privire la rezultatul procedurii”.

Într-o analiză, experţii Centrului de Resurse Juridice din Republica Moldova vin cu mai multe recomandări pentru a înlătura carenţele din sistem, identificate în procesul de tergiversare a dosarelor. În primul rând, se recomandă schimbarea procedurii de acordare a compensaţiilor pentru încălcarea termenului rezonabil. În această situaţie, Ministerul Justiţiei va acorda compensaţiile în baza unei grile similare celei folosite de CEDO. În cazul menţinerii sistemului actual de acordare a compensaţiilor pentru încălcarea termenului rezonabil, este nevoie, în primul rând, introducerea în instanţele judecătoreşti un sistem care să asigure în practică examinarea prioritară a cauzelor urgente.

Vor fi efectuate sau nu modificări în această direcţie ţine de latitudinea autorităţilor. Însă o justiţie întârziată, în contextul unei încrederi scăzute din partea cetăţeanului, este o justiţie negată.

B.D.