Agricultura moldovenească, între nevoia de modernizare și exodul capitalului uman

agricultura moldovenească

Neașteptat, agricultura moldovenească a avut un an bun în 2017, fiind întreruptă tendința cel puțin din ultimele două decenii, că după un an reușit să urmeze unul sau mai multe sezoane secetoase.

Și asta, în pofida intemperiilor din primăvară, care au afectat grav producția din prima jumătate a anului.

Un an reușit în pofida intemperiilor

Drept urmare a ninsorilor abundente din aprilie, producția agricolă din cel de-al doilea trimestru al anului s-a redus cu 8,1 la sută față de aceeași perioadă a anului precedent. Însă aceleași căderi abundente de precipitații au condiționat o sporire a producției agricole în cel de-al treilea semestru, adică în lunile cele mai importante – iulie, august și septembrie, cu 6,1 la sută.

În consecință, în primele nouă luni ale anului sectorul agricol moldovenesc a avansat cu 3,7%, în primul rând grație creșterii cu 6,3% din sectorul fitotehnic.

Statisticile arată că la întreprinderile agricole și fermele mari recolta medie pe hectar a crescut în cazul majorității culturilor agricole, cu excepţia fructelor deși suprafețele cultivate s-au redus.

Spre exemplu, productivitatea la grâu a înregistrat o creștere de aproximativ 20% iar a porumbului cu 34%. Volumul de producere a legumelor şi cartofului s-a majorat cu 22 la sută.

Principalul motor de creștere sănătoasă a economiei

Deși se vorbește de mai mulți ani despre industrializare și modernizarea economiei, agricultura rămâne de departe cel mai important motor de creștere economică durabilă. În anul precedent, ponderea agriculturii în valoarea produsului intern brut a fost de 20,3%, sectorul agricol contribuind cu o treime la creșterea economică de 3,7%. Cel mai mult a contribuit consumul, care însă se bazează pe transferurile de bani de la moldovenii aflați la muncă peste hotare. Evident, din cauza că Moldova produce mărfuri de larg consum într-o proporție prea mică, banii veniți de peste hotare sunt cheltuiți, de regulă, pe mărfuri de import. Prin urmare, aceștia se întorc în cea mai mare parte înapoi peste hotare. Pe de altă parte, grație faptului că avem o agricultură destul de robustă, cel puțin produsele agroalimentare consumate în țară sunt în cea mai mare parte autohtone.

Peste 45% din exporturi revin agriculturii

Totodată, produsele agroalimentare sunt principalele mărfuri de export. Potrivit statisticilor, în ianuarie-noiembrie, produsele agroalimentare și animalele vii au reprezentat aproape un sfert din exporturile moldovenești.

Chiar și produsele de manufactură și echipamentele pentru mașini, care în cea mai mare parte reprezintă reexporturi, au avut ponderi mai mici.

Dacă mai adăugăm aici exporturile de băuturi și tutun, care reprezintă 8,2%, de semințe și fructe oleaginoase, care au fost de aproape 9,6% din total dar și cele de uleiuri vegetale ce s-au ridicat la 2,4%, deducem că mărfurile produse în agricultură reprezintă nu mai puțin de 45% din exporturile moldovenești.

Și trebuie de notat că acestea sunt produse autohtone iar valoarea adăugată obținută în agricultură rămâne într-o proporție covârșitoare în țară în comparație cu produsele industriei ușoare sau a celei constructoare de maşini (automotive), spre exemplu.

Revenirea în forță pe piețele CSI, rezultate modeste pe piețele UE

În anul 2017 s-au majorat volumele de export la mai multe produse de origine vegetală în special datorită revenirii în forță pe piețele Comunității Statelor Independente. Exportul de fructe constituie cca 200 mii tone, dintre care în CSI au ajuns 157 mii de tone iar în Uniunea Europeană 16 mii.

De remarcat, însă, că exporturile în UE, deși mici ca volum fizic, sunt destul de consistente în valoare bănească. Spre exemplu, în prima jumătate a anului trecut, potrivit statisticilor oficiale, în Federația Rusă au fost exportate 15,6 mii tone de fructe iar în Uniunea Europeană  peste  1340 de tone.  În cazul legumelor, situația a fost puțin mai echilibrată – 1600 tone în Federația Rusă și 1500 tone în UE. Pe de altă parte valoarea acestor exporturi a fost în favoarea UE. Exporturile de produse agricole pe piața comunitară au valorat 51 milioane de dolari iar cele pe piețele CSI  – circa 36 miliarde.

Concluzia este că pe piețele UE este mult mai avantajos să exporți însă este și mult mai dificil. Cu toate acestea, anul trecut pentru prima dată au fost depășite cotele de export facilitat de prune și pentru prima dată s-au exportat cireșe în UE. Este în creștere și numărul de agenți economici, care se încumetă să exporte pe piața comunitară.

Piețele europene sunt fără îndoială foarte atractive pentru producătorii agricoli atât datorită prețurilor mari la produse cât și grație stabilității acestor piețe. Însă pentru a ajunge pe ele, companiile agricole trebuie să investească destul de mult pentru a spori productivitatea, a crea condiții de păstrare și de sortare a produselor.

Investiții în creștere

Investițiile în agricultură în anul 2017 s-au majorat cu 30%. Fondul de subvenționare pentru anul trecut a ajuns la 900 milioane de lei. Ținând cont de faptul că 340 de milioane au fost achitate în contul restanțelor din anii precedenți, circa 560 milioane au revenit subvenționării pentru 2017.  Însă, în total, investițiile în activitățile agricole și mediul rural s-au ridicat la 4,3 miliarde de lei, potrivit unei informații a Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.

Și numărul solicitanților de subvenții s-a majorat cu 40%, astfel la ele având acces mai mulți fermieri, inclusiv cei mici și mijlocii. Însă, totuși este prea departe până toți fermierii vor putea beneficia de suportul financiar al statului dar și de granturile și finanțările externe, oferite companiilor agricole.

Asocierea agricultorilor, stimulată pe picior larg

De remarcat că din 2020 va începe aplicarea treptată a plăților directe la hectarul de teren prelucrat. Reieșind din experiența altor țări, subvențiile sub formă de plăți directe contribuie la creșterea veniturilor producătorilor agricoli, compensează parțial cheltuielile suportate pentru prelucrarea terenurilor.

Însă, pentru a beneficia de acești bani, agricultorii trebuie să-și organizeze activitatea în afaceri oficiale. Însă mulțimea de proprietari mărunți de terenuri, după unele calcule circa 200 de mii,  nu pot să beneficieze de astfel de subvenții, deoarece cu jumătate de hectar nu poți crea o afacere agricolă. Unica soluție, pe lângă darea în arendă a terenurilor, este asocierea agricultorilor în cooperative.

Mai ales că asocierea este stimulată pe picior larg atât de Ministerul Agriculturii cât și de proiectele de susținere a agriculturii moldovenești, finanțate de partenerii occidentali.

Pentru a putea construi o afacere sănătoasă, țăranii moldoveni trebuie să învețe să lucreze în comun, să aibă încredere unii în alții și să fie corecți cu partenerii lor de afaceri. De altfel, cooperativele agricole sunt o formă de organizare pe larg răspândită în Occident și care oferă foarte multe posibilități micilor agricultori, de la posibilitatea de a-și vinde marfa mult mai avantajos până la implementarea tehnologiilor avansate, care să sporească productivitatea.

Sunt necesare investiții în competitivitate

Anume astfel de tehnologii pot conduce la sporirea competitivității produselor agricole moldovenești iar aceasta și este cheia succesului pe piețele europene. Nimeni n-a schimbat legile pieței iar acestea spun clar că cei mai importanți factori ai competitivității sunt prețul și calitatea. Investițiile în agricultura intensivă pot asigura acest lucru. Dacă facem o comparație între afacerile agricole de la noi și cele din Uniunea Europeană, constatăm că deseori, productivitatea celor din urmă depășește de 3-4 ori pe cea a afacerilor moldovenești. Și nu este vorba doar despre recolta la hectar, care este și ea de vre-o trei ori mai mare, dar și despre tehnologiile aplicate, care reduc consumul de carburanți, de produse fitosanitare dar și de brațe de muncă.

Exodul capitalului uman, problema numărul unu a economiei

De altfel, ultimul factor, cel al forței de muncă devine una din cele mai stringente probleme ale economiei moldovenești în general dar și a agriculturii în particular. Exodul masiv al concetățenilor noștri peste hotare, dincolo de beneficiul pe termen scurt, adus prin banii trimiși acasă, care astfel contribuie la sporirea consumului și, într-un final la o oarecare creștere economică, pe termen lung nu pot însemna decât moartea economiei. Și asta, deoarece capitalul uman este principal resursă a economiei. Mai pe scurt, fără oameni nu poți face nimic. Bineînțeles, în agricultură, mai ales în cazul celei intensive, odată cu tehnologizarea masivă poți să limitezi numărul de oameni antrenați în procesul de producție. Însă acest lucru este valabil în special în cazul culturilor de câmp și mai puțin în cazul fructelor, legumelor, pomușoarelor și viței de vie sau în cazul sectorului zootehnic. Cu alte cuvinte, în cazul ramurilor ce oferă o valoare adăugată înaltă.

Acestea sunt recomandate micilor agricultori pentru a obține suficiente venituri pentru a pune pe picioare o afacere agricolă durabilă. Însă, dacă produci căpșuni, coacăza sau cireșe, deși poți obține un profit frumos de pe o suprafață nu prea mare, ai nevoie și de brațe de muncă numeroase, care de la an la an sunt tot mai scumpe, inclusiv și în Moldova. Astfel, fermierii noștri tot mai greu pot găsi oameni pentru a strânge recolta.

Cerc vicios

Pe de altă parte, agricultura este deseori unica activitate în satele moldovenești, care ar putea asigura un venit stabil locuitorilor. Fără deschiderea de afaceri agricole prospere, care să ofere locuri de muncă bine plătite, satele noastre vor continua să moară încet. Este un cerc vicios, care deocamdată nu se știe cum poate fi spart.

Pentru ca să rămână în sate, oamenii trebuie să aibă locuri de muncă bine plătite adică salarii destul de mari însă dacă fermierii achită salarii prea mari, afacerile agricole ar putea fi nerentabile.

Urmează încă un an bun?

Sunt probleme pe termen mediu și lung, care trebuie rezolvate, iar soluționarea lor nu mai poate fi amânată. Este o provocare pentru Guvern dar și pentru mediul de afaceri, care probabil va fi în anii viitori pe ordinea de zi.

Una peste alta, dincolo de aceste probleme, anul nou, 2018 se arată unul destul de bun, precipitațiile din toamnă dar și din iarnă fiind destul de încurajatoare.

Agricultorii moldoveni speră să continue până la trei seria de ani agricoli reușiți, lucru nemaiîntâlnit în ultimele două decenii.

C.I.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

seven + ten =