Duminică se dă lupta finală pentru fotoliul de șef al Găgăuziei. Kremlinul deja a câștigat

Regiunea autonomă găgăuză, un bastion al rusofiliei din Republica Moldova își alege duminică, 14 mai un nou lider, sau bașcan, cum se numește în limba găgăuză. Lupta se va da între candidatul partidului Șor și cel al Partidului Socialiștilor. Cele două formațiuni concurează de ceva timp pentru favorurile Kremlinului, susținerea căruia asigură la alegerile generale o bună parte din voturile electoratului moldovean, influențat încă într-o proporție destul de mare de propaganda rusească. De cealaltă parte, Moscova încearcă să-și asigure un aliat de încredere în regiune, cu care să-și îndeplinească obiectivele de destabilizare a Republicii Moldova, guvernul actual al căreia și-a anunțat fără echivocuri cursul spre integrarea europeană.

Mai multe acțiuni și reforme ale guvernului Republicii Moldova nu sunt foarte populare, dar președintele Maia Sandu și guvernul ei se bazează pe faptul că până la următoarele alegeri naționale situația se va ameliora. Președinta și formațiunea sa satelit, Partidul Acțiune și Solidaritate, mizează pe faptul că într-un an-doi cursul de integrare europeană va aduce beneficii vizibile, reformarea justiției va reuși, situația geopolitică din regiune se va soluționa în favoarea Ucrainei și, în final, vor apărea premise pentru o dezvoltare economică sustenabilă.

În același timp, Rusia va face tot posibilul pentru a torpila aceste procese și pentru a-și asigura o susținere puternică în rândul moldovenilor, iar alegerile din Găgăuzia urmează să determine actorul politic, care va fi vioara întâi în aceste planuri. Acesta este unul dintre motivele pentru care alegerile din Găgăuzia sunt atât de importante. Alegerile Bașcanului Găgăuziei sunt calificate de observatorii politici drept o competiție între agenții ruși de influență și partidele pro-ruse din Moldova.

Aproape toți candidații din primul tur și-au declarat public dragostea pentru Federația Rusă, dar printre ei s-a numărat și un candidat direct al Kremlinului, Victor Petrov, care a fost susținut deschis de Moscova. Cu toate acestea el a ocupat doar locul trei în primul tur.

Adevărata bătălie se dă între actualul partid favorit al Federației Ruse, prin care serviciile rusești au desfășurat recent toate campaniile de destabilizare a guvernului de la Chișinău, partidul Shor, și fostul favorit, Partidul Socialiștilor al lui Igor Dodon, căzut în dizgrațiile Kremlinului după înfrângerile în ultimele alegeri parlamentare și prezidențiale.

Găgăuzia este o regiune mică din sudul Moldovei, unde trăiesc puțin peste o sută de mii de oameni. Nimeni nu cunoaște, de fapt, numărul real de locuitori din această regiune agrară săracă și deprimată, afectată, ca și întreaga republică de o migrație masivă și în care rămân tot mai puțini tineri. Oficial, autoritățile din regiune spun că aici trăiesc aproximativ 155 mii de oameni, dar nimeni nu le dă crezare. Unii chiar pun la îndoială cifra de o sută de mii de locuitori reali. Și asta, deoarece acum, chiar și în condițiile unei mobilizări maxime a electoratului, la secțiile de votare au venit doar 57 mii de alegători.

Găgăuzia a fost creată ca regiune specială în cadrul Republicii Moldovei unitare în rezultatul unui compromis dureros la începutul anilor 1990. Scopul formal al autonomiei era de a proteja limba găgăuză și poporul găgăuz, ai cărui reprezentanți formează marea majoritate a locuitorilor regiunii și care era destul de rusificat la acel moment.

De fapt, însă, în scurt timp Chișinăul a pierdut controlul proceselor din regiune, care a devenit un bastion al Federației Ruse și al limbii ruse. Cu greu vei întâlni aici inscripții în limba română, sau în găgăuză. În sediile autorităților locale, la ședințele adunării populare locale etc., toată lumea comunică exclusiv în limba rusă.

Rusofilia a atins aici nivelul aproape de religie: găgăuzii cred în Rusia. Deși UE și Turcia investesc zeci de milioane de euro în regiune și sunt principalii sponsori străini ai celor circa 30 de localități de aici, populația se face că nu observă acest lucru și crede în ajutorul Federației Ruse, chiar dacă acesta este, practic, inexistent, așa cum se întâmplă acum.

Chiar și populația Transnistriei separatiste este mai favorabilă intereselor politice ale Republicii Moldova decât cea din autonomia găgăuză. La alegerile prezidențiale din Republica Moldova din 2020, în ciuda presiunilor și propagandei, 14,2% dintre alegătorii transnistreni au votat pentru pro-europeana Maia Sandu, în timp ce în Găgăuzia pentru aceasta au votat doar 4,5%.

Chiar și acum, la un an de la începutul război pe scară largă în Ucraina, forțele din Găgăuzia care nu susțin deschis prietenia cu Rusia nu au nici o șansă de a participa la viața politică a regiunii.

Pentru Federația Rusă, care își pierde rapid influența asupra Moldovei, este importantă menținerea controlului asupra Găgăuziei.

Actuala șefă a Găgăuziei, Irina Vlah, al cărei mandat se încheie, a deținut funcția timp de două mandate consecutive. În 2015 ea a ajuns în această funcție din fotoliul de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, unde s-a impus ca un politician pro-rus convins. De exemplu, a luptat pentru aderarea la Uniunea Eurasiatică, iar la final a primit binecuvântarea Kremlinului pentru a fi aleasă bașcan.

Mașina de propagandă rusă a funcționat la turații maxime pentru Vlah, care nu era încă la acel moment un jucător politic semnificativ în regiune. Ea era invitată în mod constant la emisiunile mass-media rusești. În plus, candidatura ei a fost susținută oficial de Partidul Socialist din Republica Moldova, la acea vreme principala putere pro-rusă în peisajul politic moldovenesc.

Toate acestea i-au permis Irinei Vlah să câștige alegerile din primul tur, deși în Găgăuzia conservatoare existau îndoieli la acel moment că o femeie ar putea fi aleasă în calitatea de șef al autonomiei.

În 2023, nu a fost posibilă repetarea figurii. Kremlinul a ales drept favorit un politician local pe nume Victor Petrov, nu foarte popular, dar care vea un avantaj important: loialitatea nemărginită, dovedită în timp, față de Moscova.

Chiar în vara anului 2022, la apogeul invaziei rusești în Ucraina, Petrov critica public autoritățile de la Chișinău pentru distanțarea de Federația Rusă, și milita pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Eurasiatică. Mai apoi, Petrov i-a scris lui Putin o cerere să ajute Găgăuzia cu gaze naturale. Site-ul gagauznews, care este legat de acesta, a fost chiar blocat de serviciile speciale de la Chișinău pentru răspândirea propagandei de război și a falsurilor rusești.

Încă nu este complet clar dacă sprijinul pentru Petrov a fost o decizie oficială și comună a Kremlinului sau doar a unei facțiuni a sistemului de administrare a federației. Totuși, înainte de începerea campaniei în favoarea lui Petrov, mașina rusă a început să funcționeze – dar din anumite motive nu a făcut-o la turații maxime cum a fost în cazul actualei bașcane.

Victor Petrov a devenit singurul comentator la toate știrile despre Moldova din mass-media rusă on-line, precum ar fi agenția de știri de stat RIA Novosti. Mai multe comentarii ale acestuia apăreau acolo în fiecare zi, chiar și atunci când mențiunea lui era complet off-topic. Televiziunile nu au fost, însă, la fel de deschise pentru favoritul Kremlinului. În schimb, unii oficiali ruși au fost folosiți pentru a-l sprijini Petrov. Astfel, Ambasada Rusiei a fost responsabilă pentru sosirea la Chișinău a lui Rustam Minnikhanov, liderul republicii autonome Tatarstan din Federația Rusă, care trebuia să organizeze un forum de campanie în favoarea lui Petrov. Povestea s-a încheiat cu o interdicție de intrare pentru Minnikhanov, precum și cu expulzarea mai multor diplomați ruși, care, după cum s-a dovedit mai târziu, au creat un scandal pe aeroport. De asemenea, observatorii procesului electoral din regiune spun că la întâlnirile cu alegătorii din Găgăuzia a fost deseori simulat „sprijinul popular” pentru Petrov – în cele mai bune tradiții de spălare a banilor din Federația Rusă.

Într-un cuvânt, o idee eșuată într-o execuție eșuată s-a încheiat cu un rezultat complet așteptat. Petrov a ocupat locul trei, efortul a fost irosit, iar Moscova a primit o lovitură de imagine, pentru că s-a dovedit că sprijinul mașinii de propagandă rusă nu garantează victoria.

Moscova însă, se pare, că a decis să nu-și pună toate ouăle într-un singur coș, dovadă fiind comportamentul partidului Șor, care este considerat noul promotor al intereselor Federației Ruse în Republica Moldova.

Partidul Shor este un exemplu al unei forțe politice populiste. Acest partid a fost creat de fostul primar al Orheiului, iar ulterior deputatul Ilan Shor, figura centrală în furtul unui miliard de euro din sistemul bancar al Republicii Moldova. Shor și partidul său nu au nici o ideologie, iar singura lor strategie este să cheltuiască bani pentru a mitui alegătorii și a anunța o mulțime de promisiuni populiste de a reduce prețurile și de a crește salariile pentru toată lumea, lipsite, bineînțeles, de orice sens economic.

Cu toate acestea, mulți alegători, în special cei săraci și cu o educație precară, cred în aceste promisiuni și astfel partidul Shor nu duce lipsă de susținători.

Și în ultimii ani, Shor și acoliții săi au adoptat o retorică pro-rusească tot mai accentuată. Este mai degrabă o alianță conjuncturală. Atât Kremlinul cât și Șor sunt interesați din diferite motive să debarce actuală guvernare proeuropeană de la Chișinău sau cel puțin să creeze o situație de haos. Kremlinul o face în încercările de a distruge stabilitatea Moldovei în corespundere cu obiectivele geopolitice, iar Șor vrea să evite astfel condamnarea sa pentru furtul miliardului. Alegerile din Găgăuzia au demonstrat că sprijinul celor două părți este reciproc.

Partidul Shor a nominalizat-o drept candidat la alegeri pe o oarecare Eevghenia Guțul, care a devenit senzația principală a alegerilor. Fiind o persoană despre care nu se știe nimic în regiune, o casnică șomeră, fără experiență în administrare, fără program și echipă, aceasta aproape a câștigat primul tur de scrutin. Până la urmă, după ce voturile au fost numărate detaliat, lider s-a dovedit a fi candidatul socialiștilor cu un avantaj de 13 voturi.

Dar, dacă revenim la Guțul, nici măcar presa locală nu a putut găsi informații detaliate despre ea, cu excepția faptului că reședința declarată din Găgăuzia s-a dovedit a fi o minciună – ea nu locuiește în regiune de câțiva ani.

Deci, cum a putut ea obține un asemenea succes? În primul rând, datorită mărcii Shor și populismului extrem, gen „Voi scădea toate prețurile, voi ridica toate salariile”. O astfel de agitație funcționează în cercurile sărace și needucate, iar în Găgăuzia există mulți oameni săraci și needucați.

În al doilea rând, aceasta a fost susținută de mai multe vedete ruse de muzică pop, cum ar fi Philip Kirkorov, Nikolai Baskov și Stas Mykhaylov, care au cântat imnul Găgăuziei (în limba rusă, sic.)

Tehnologia este simplă dar funcționează. Rămâne însă deschisă întrebare dacă populismul extrem va fi suficient pentru a câștiga în turul doi.

O particularitate a alegerilor din 2023 este că Partidul Socialiștilor, al ex-președintelui Igor Dodon a refuzat să susțină în alegeri pe Victor Petrov – candidatul Moscovei și și-a nominalizat propriul pretendent.

Este vorba de Grigori Uzun, un politician socialist în vârstă de 36 de ani, care a avut deja o scurtă experiență de deputat în parlamentul de la Chișinău, iar mai înainte a fost și membru al Adunării Populare a Găgăuziei, unde a ieșit în evidență prin niște chestiuni dubioase. Uzun era cunoscut în cercurile din Găgăuzia drept recalcitrant și chiar bătăuș. A existat chiar un dosar penal pentru o bătaie în orașul Vulcănești, unde locuieşte acesta, dar cazul a fost mușamalizat destul de repede în cele mai bune tradiții ale justiției moldovenești.

Înainte de a intra în politică, Uzun a locuit în districtul Yamalo-Nenets din Rusia, unde a avut și mai are o afacere, specializată în transportul de mărfuri.

Astfel, chiar dacă Viktor Petrov, candidatul direct al Moscovei a eșuat, iar marioneta partidului Șor nu va învinge, Moscova poate fi totuși sigură că noul șef al Găgăuziei îi va fi loial.

Rămâne de văzut cum Chișinăul va gestiona mai departe relația cu regiunea autonomă, care se arată și mai dificilă decât a fost până acum, din cauza „calităților” celor doi candidați care se vor bate duminică pentru funcția de bașcan dar și conexiunilor lor cu Kremlinul.

C.I.