Procuratura: ultimul bastion al oligarhilor moldoveni

Încheiam articolul precedent cu una din cele mai incitante ipoteze privind scopul scandalului declanșat pe 8 septembrie de Natalia Morari, cel care a zguduit din temelii scena politică basarabeană, lovind din plin în credibilitatea presei din Republica Moldova.

Putem doar presupune că cei doi protagoniști ai scandalului, Veaceslav Platon și Natalia Morari, ar fi agenți ai serviciilor rusești, fără a avea, însă, probe certe în acest sens.

Însă putem fi siguri, ca Morari, până nu demult o figură importantă în mișcarea anti-oligarhică din Republica Moldova și o aliată fidelă a Partidului Acțiune și Solidaritate, ajuns acum la guvernare și a președintelui Maia Sandu, a schimbat partea în plină luptă pentru instituția cheie în această luptă, procuratura.

O castă selectă în cadrul statului cleptocratic

Ca să înțelegeți importanța instituției procuraturii pentru balanța de forțe în peisajul politic basarabean, trebuie să facem un recurs la scurta istorie a statului dintre Prut și Nistru.

Procuratura moldovenească, ca și celelalte instituții ale statului moldovean, a fost creată pe loc gol, fără o tradiție proprie în acest sens și, prin urmare, fără o memorie instituțională și deontologică proprie. În primii ani de după declararea independenței Republicii Moldova, la fel ca și celelalte instituții, procuratura și-a căutat un rost în angrenajul statului nou creat. Și l-a găsit, până la urmă, în slujirea noilor elite, apărute și crescute în haosul anilor 90 ai secolului trecut, când majoritatea covârșitoare a politicienilor și funcționărimii noului stat și-a folosit statutul pentru a-și asigura un loc cât mai confortabil în ierarhia socială. Întru realizarea acestui scop (de a ajunge cât mai sus în ierarhia socială) au abuzat la greu și angajații instituțiilor, misiunea cărora era să asigure respectarea și aplicarea legii. În acea perioadă fiecare se îmbogățea cum îl ducea capul, neținând cont de lege. Aproape nimeni nu a devenit bogat fără a încălca legea.

În acea realitate dominată de cleptocrație, o bună parte din angajații instituțiilor de drept și-au văzut rostul în a vinde clemență celor îmbogățiți peste noapte, încălcând legea. Așa cum majoritatea celor înstăriți aveau ”păcate”, se întâmpla ca dosarele să fie deschise doar pentru ca să se estorcheze bani, iar dacă ele ajungea totuși în instanță, pe rol intra justiția iar inculpatul urma să scoată din buzunar o sumă și mai mare pentru a scăpa de „justiție”.

Unii procurori și judecători au ajuns, astfel, printre noile elite iar procuratura sau justiția au devenit, practic, niște caste închise, care funcționau mai degrabă în interes propriu decât al statului. Odată cu cristalizarea noilor realități și formarea noilor elite, procuratura, a ajuns să fie folosită de politicieni pentru a-și înlătura concurenții. Această practică a început a fi aplicată pe timpul președintelui Lucinschi (1996-2001). Președintele Vladimir Voronin, care i-a urmat acestuia, i-a conferit un rol special în așa numită verticală a puterii pe care o construise și care făcea ca toate instituțiile statului să poată fi conduse din biroul Președintelui. Sau de către locotenenți acestuia. Așa se întâmplase că unul din principalii locotenenți ai lui Voronin ajunsese, la un moment dat, Vladimir Plahotniuc, care a avut un rol important în subordonarea procuraturii factorilor politici. Se spune că Plahotniuc a fost unul din artizanii debarcării lui Voronin și a comuniștilor în 2009, nemulțumindu-se cu rolul de locotenent.

Instrument de înlăturare a rivalilor

Nu a fost demonstrat dacă este așa sau nu însă după debarcarea lui Voronin și constituirea în 2009 a așa numitei Alianțe pentru Integrare Europeană, Plahotniuc, devenit lider al Partidului Democrat, unul din membrii alianței, a ținut cu tot dinadinsul să aibă în subordine procuratura. Și, până la urmă a câștigat. În 2015 și-a anihilat rivalul din cadrul alianței, pe ex-premierul Vladimir Filat, prin condamnarea la ani grei de închisoare în 2018. Aceeași soartă a avut-o și Veaceslav Platon, supranumit raiderul nr. 1 din CSI, potența financiară a căruia era pe măsură să-i pună în pericol dominația lui Plahotniuc. În Republica Moldova, sistemul de stat putea intra sub controlul celor ce aveau cei mai mulți bani pentru a-și asigura loialitatea funcționărimii cleptocrate. De remarcat că atât Filat cât și Platon au fost arestați, judecați și întemnițați pentru furtul miliardului de dolari din sistemul bancar moldovenesc în 2014, la care au avut contribuții secundare, artizanul și principalul beneficiar al fraudei fiind chiar Plahotniuc în persoană.

Maia Sandu, PAS, procuratura și reformarea sistemului

Însă acest fapt a fost făcut public doar după debarcarea și fuga lui Plahotniuc din Republica Moldova în 2019 și demisia procurorului general Harunjen, subordonat acestuia. Este de menționat că noul procuror, Alexandru Stoianoglo, ales în 2019 printr-un concurs ce ridică mari semne de întrebare, a exclus, din câte se pare, practica deschiderii dosarelor la comanda politicienilor de la putere. Totuși până în prezent acesta n-a reușit să miște cât de cât investigația privind furtul miliardului sau a altor dosare de rezonanță. El nici nu a încercat să reformeze cât de cât instituția procuraturii, cea care acum doi ani îndeplinea fără cârtnire comenzile venite de la Plahotniuc. În această perioadă, sistemul de stat, corupt și nereformat, era în proces de trecere sub comanda lui Igor Dodon, președintele socialist ar Republicii Moldova, care a fost învins de Maia Sandu în decembrie 2020. Ea nu a putut însă implementa vreo reformă până în iulie, curent, când partidul său, PAS, a învins în alegerile parlamentare anticipate, promițând implementarea reformelor radicale anticorupție.

Însă destructurarea acestui sistem putred nu poate fi realizat fără investigarea și neutralizarea schemelor de control al fluxurilor financiare. Poate avea partidul Maiei Sandu o majoritate confortabilă în Parlament, însă, fără o Procuratură funcțională, aceasta nu poate începe marea curățenie, adică pedepsirea persoanelor și grupurilor implicate în furtul miliardului dar și a altor fraude de proporții, ținute pe linie moartă de conducerea actuală a Procuraturii. Însă anume asta ar fi motivul pentru care a fost votat PAS în alegeri: efectuarea marii curățenii și pedepsirea celor ce se îmbogățesc pe spatele statului. Dacă acest deziderat va eșua, atunci credibilitatea PAS se va reduce dramatic iar partidul nu ar mai avea niciun viitor.

Reforma, care a conferit procuraturii nereformate o independență largă

Cei de la partidul de guvernământ sunt conștienți de asta și insistă pe demiterea procurorului Stoianoglo. Este o misiune destul de dificilă, or acum câțiva ani, exact când Plahotniuc deținea controlul Procuraturii iar aceasta se consolidase în calitate de castă privilegiată în cadrul statului cleptocratic, cu ajutorul banilor europeni a fost efectuată reforma procuraturii. Scopul reformei era conferirea unei independențe cât mai largi sistemului Procuraturii, astfel încât factorul politic să nu poată influența procesele ce au loc în interiorul sistemului. Însă autorii reformei nu au ținut cont de un factor extrem de important. Procuratura era deja cristalizată într-o castă, interesele căreia nu se pliau pe respectarea statului de drept cum ar fi fost normal. Spre exemplu, la momentul debarcării lui Plahotniuc în 2019, circa 640 de procurori moldoveni din cei aproximativ 680 au semnat o petiție în susținerea acestuia.

Și iată că acest sistem nereformat trebuie făcut să-și îndeplinească obligațiunile, adică să investigheze și să pedepsească marea corupție, marile fraude și delapidări. Și acest lucru era extrem de dificil din cauza independenței conferite procuraturii de reforma făcută acum câțiva ani. Spre exemplu, demiterea procurorului general, putea fi realizată doar cu concursul Consiliului Superior al Procurorilor. Însă așa cum acesta este format din procurori, subalterni ai procurorului general și așa cum acesta are foarte multă putere în sistem, este practic imposibil de a-l demite. Pentru a face posibil procesul, parlamentul controlat de PAS a elaborat un act legislativ privind modificarea legii procuraturii, care permite demiterea procurorului de o comisie, formată de către Parlament din persoane din afara sistemului.

Veaceslav Platon, principalul oponent al reformării Procuraturii

Nu a fost nicio surpriză când cei ce se împotrivesc schimbării status-quo-ului au protestat, invocând o știrbire a independenței procuraturii. Iar una din persoanele cele mai interesate de rămânerea lui Stoianoglo în funcția de procuror general este Veaceslav Platon, existând destul de multe indicii că acesta chiar l-ar controla pe actualul procuror general (Stoianoglo l-a eliberat sub proprie răspundere pe Platon din închisoare).

El spunea la acel moment că „dosarul în privința cetățeanului Veaceslav Platon a fost falsificat în totalitate”, promițând că Platon va fi rejudecat transparent, cu respectarea tuturor drepturilor, însă a afirmat ferm că acuzațiile împotriva lui Platon sunt falsuri.

Amintim că Platon a primit în 2018 o sentință definitivă cumulată de 25 de ani în închisoare pe mai multe capete de acuzare. Un dosar era despre fraude bancare – escrocherii și spălare de bani care ar fi prejudiciat Banca de Economii cu 800 de milioane de lei iar alt dosar viza o tentativă de corupere a ofițerilor mascați din cadrul serviciului de protecție a penitenciarelor.

După eliberare, în iunie 2020 Platon a depus eforturi susținute pentru a-și reconstrui rețeaua de judecători și funcționari pentru a-și restabili imperiul financiar de altă data.

Acestui obiectiv contravenea, însă, în totalitate programul Maiei Sandu și al PAS, care luptau pentru putere.

Drept urmare, Platon se implicase foarte agresiv în campania electorală din iulie, curent pentru a nu admite ca partidul Maiei Sandu să preia puterea în stat și să înceapă reforma și marea curățenie în procuratură și justiție.

Morari schimbă deschis partea în toiul luptei pentru ultimul bastion al oligarhilor

Exact în această perioadă, pe fundalul luptei politice a președintei Sandu și a PAS pentru putere și a lui Platon pentru obținerea controlului asupra justiției moldovenești, se derula și idila lui Platon și jurnalista „anticorupție” Natalia Morari. Iar în momentul când confruntarea s-a acutizat, aceasta a ieșit la rampă cu declarația sa controversată despre tatăl copilului ei, puțin mai târziu luându-i deschis partea lui Platon și Stoianoglo. În ultima sa declarație, Morari chiar a calificat societatea moldovenească drept profund bolnavă, pe Stoianoglo – un procuror deosebit iar pe Platon- un om onest.

Până la urmă, scandalul Morari a avut un impact devastator asupra credibilității presei neafiliate intereselor clanurilor oligarhice. Din mai multe centre de comandă, gestionate de cei care, odată cu reformarea procuraturii și transformarea ei într-un instrument eficient al statului de drept, și-ar pierde orice speranță de a reveni vreodată la putere, au început atacuri furibunde asupra presei neafiliate lor. Deoarece procuratura este pentru ei ultimul bastion.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

4 × five =