Alegerile anticipate din Republica Moldova s-ar putea solda pentru prima dată în istorie cu o guvernare doar de dreapta

parlamentare

Curtea Constituțională de la Chișinău a deschis calea alegerilor parlamentare anticipate în Republica Moldova după ce a declarat miercuri 28 aprilie drept neconstituțională starea de urgență, adoptată la finele lunii martie de către majoritatea parlamentară de la Chișinău, formată din socialiștii ex-președintelui Igor Dodon, oamenii deputatului-oligarh fugar Ilan Șor și celor ai altui oligarh-fugar, Vlad Plahotniuc.

Pe data de 31 martie, această majoritate, care a anulat orice dubiu în ce privește afilierea dintre Dodon și cei doi oligarhi fugari, decretase stare de urgență pentru două luni, invocând starea epidemiologică gravă din țară. Doar că măsurile aferente acestei decizii nu erau nici pe departe adecvate unei stări veritabile de urgență iar singurul raționament plauzibil al deciziei a fost îndepărtarea pe cât este posibil a datei alegerilor anticipate, pe care președintele Maia Sandu se tot străduie să le declanșeze chiar de la intrarea sa în funcție la sfârșitul lui 2020.

Curtea Constituțională a mai avut înainte de ședința de miercuri câteva decizii, toate defavorabile ex-președintelui Dodon, Partidului Socialiștilor și aliaților săi.

Acum două săptămâni, pe 15 aprilie, Curtea a constatat că există circumstanțe care justifică dizolvarea Parlamentului și declanșarea alegerilor anticipate după două încercări nereușite de formare a unui nou Guvern.

Decizia în cauză declanșase o reacție neadecvată a majoritățăii, care a acuzat înalta Curte de uzurparea puterii în stat (sic!) și a cerut și revocarea președintei Curții, Domnica Manole prin înlocuirea acesteia cu un om fidel lor.

Iată că în pofida presiunilor alianței dintre socialiști, „șoriști” și oamenii lui Plahotniuc, pe rând, Curtea Constituțională i-a pus la respect pe aceștia, declarând neconstituțională decizia din 15 aprilie dar și a dat aviz pozitiv unei sesizări care contesta legitimitatea stării de urgență. În plus, Curtea a declarat neconstituțională trecerea Serviciului de Informații și Securitate (SIS) în gestiunea Parlamentului, Președinția fiind privată de această împuternicire la finele anului trecut după ce Igor Dodon pierduse alegerile prezidențiale. Astfel, Dodon a încercat pe rând cu alte acțiuni obstrucționiste să reducă la zero posibilitățile Maiei Sandu de a influența în vreun fel realitatea din Republica Moldova. Liderul socialist a lăsat mai multe astfel de capcane, menite să compromită noul președinte. Iată că după patru luni de la intrarea Maiei Sandu în palatul prezidențial, toate capcanele au fost ocolite și au fost declanșate alegeri anticipate așa cum a promis aceasta la intrarea în funcție. Mai mult, pe parcursul confruntării dintre socialiști și președintele țării, aceștia au ajuns să facă front comun cu oamenii lui Șor și Plahotniuc, deși mai mult timp se declaraseră luptători cu corupția și că sunt cei care vor face ordine în țară. Alianța pe față cu deputații loiali celor doi oligarhi fugari, care sunt considerați și principalii beneficiari ai furtului miliardului de dolari din sistemul bancar moldovenesc de la finele lui 2014, au redus considerabil rating-ul socialiștilor.

Ultimele sondaje de opinie arată că Partidul Acțiune și Solidaritate conduce în topul preferințelor politice ale moldovenilor în defavoarea socialiștilor, care au condus autoritar acest top în ultimii ani. Unul din cele mai credibile sondaje, realizat de Institutul Republican Internațional, făcut public la 24 aprilie, înainte de anunțarea datei alegerilor anticipate, a relevat că 33 la sută din respondenți sunt gata să voteze pentru PAS și doar 19 la sută ar vota pentru Partidul Socialiștilor. Alte 6% sunt gata să voteze pentru Partidul Nostru al primarului de Bălți, Renato Usatîi iar pentru Platforma Demnitate și Adevăr și pentru Partidul Șor ar vota 5% din alegători.

Și acestea sunt datele fără diasporă, care votează într-o proporție covârșitoare tradițional cu partidele de dreapta, în special cu PAS.

Deși socialiștii au contestat acest sondaj, ei sunt conștienți că rating-ul lor electoral este la cel mai scăzut nivel din ultimii ani. Deja după anunțarea de către președinta Maia Sandu a datei alegerilor, care se vor desfășura pe data de 11 iulie, liderul socialist Igor Dodon s-a arătat dispus să facă o coaliție cu Partidul Comuniștilor al altui fost președinte, Vladimir Voronin. Acesta din urmă, în mod surprinzător nu a declinat oferta deși mulți ani la rând l-a criticat vehement pe Dodon, pe care îl considera un trădător. În 2012 Dodon a părăsit Partidul Comuniștilor și a preluat Partidul Socialiștilor, o formațiune marginală până atunci. După asta, Dodon a avut nenumărate deplasări la Moscova pentru a cerși susținerea statului rus și a președintelui Putin în defavoarea lui Voronin și a comuniștilor. În Republica Moldova, unde o bună parte din electorat votează doar în funcție de loialitatea (servilitatea) partidului sau politicianului față de Federația Rusă, suportul declarat al lui Putin este esențial. În plus, acest suport presupune și o componentă financiară dar și una mediatică, principalele posturi de televiziune rusești, care au un rating enorm în Republica Moldova fiind oferite spre retransmitere partidului favorit. Astfel, acesta obține atât susținerea politică, financiară și mediatică, cât și niște venituri consistente.

Iată că, treptat, Dodon a reușit să obțină suportul Moscovei în defavoarea lui Voronin. Ultimul a fost foarte supărat timp de aproape 10 ani dar, iată că acum nu a ezitat să accepte coaliția cu trădătorul. Că ar fi fost la mijloc aranjamente financiare, că a făcut presiune Moscova, nu se știe. Este cert că alianța comunisto-socialistă este, practic, decisă. Totuși, analiștii politici nu cred că alianța aceasta va spori simțitor scorul electoral al celor două partide. Ele vor lua tot atâtea voturi câte le-ar fi luat separate doar că comuniștii care, la moment au șanse minore să intre în Parlament, vor fi remorcați în viitorul legislative de această alianță cu socialiștii. Astfel, la cele 19% ipotetice ale socialiștilor s-ar acumula și vreo 3-4% ale comuniștilor, prea puțin ca să poată ajunge să guverneze singuri.

Cel mai probabil, blocul socialist-comunist mizează pe o alianță post-electorală cu Partidul Șor, care are șanse bune să intre în legislativ cu un număr destul de mare de mandate, grație unui sistem bine pus la punct de corupere a alegătorilor. Este vorba, în primul rând despre o rețea de magazine sociale ambulante, care cutreieră satele moldovenești oferind produse de prima necesitate la prețuri mai mici decât în magazine, dar și de o calitate mai proastă. Acest fapt însă nu deranjează cele mai sărace pături ale populației, care nu sunt deloc pretențioase în ce privește calitatea produselor dacă prețul este mai mic. În plus, în raionul Orhei, inclusiv în centrul raional, primarii partidului Șor au demonstrat și demonstrează în continuare o eficiență sporită în administrarea localităților din subordine, grație unui sistem bine pus la punct de motivare financiară a aleșilor din partea partidului, dar și grație unui suport din partea unor fundații, alimentate financiar din companiile controlate de către Șor (inclusiv Aeroportul Chișinău) dar și din exterior. Există mari bănuieli că o parte din banii din miliardul furat ajung în proiecte de infrastructură din localitățile gestionate de oamenii din partidul Șor însă nimeni nu a încercat să găsească la nivel de structuri abilitate o legătură de acest gen. În fine, Ilan Șor, principalul bănuit în furtul miliardului, este refugiat în Israel, de unde, prin intermediul teleconferințelor transmite mesaje destul de belicoase la adresa președintei Maia Sandu. Acestea ar fi partidele de pe segmentul stâng electoral, care ar putea accede în Parlament și ar putea constitui alianța de guvernare dacă vor avea un scor electoral suficient.

Este puțin probabil acest lucru dacă tendințele actuale se vor menține. Este cert că nu va intra în Parlament nici Partidul Democrat, al oligarhului fugar Vlad Plahotniuc și condus, la moment, de ex-premierul Pavel Filip. Partidul Democrat încearcă de ceva timp să-și separe imaginea de cea a lui Plahotniuc însă fără prea mult succes. Și alte așchii din Partidul Democrat precum platforma Pro-Moldova a fostului președinte democrat al legislativului Andrian Candu, nu are șanse să acceadă în următorul legislativ.

O enigmă o reprezintă Partidul Nostru al primarului de Bălți, Renato Usatîi. Acesta are șanse, potrivit sondajelor, să intre în Parlament cu circa 6%. Însă nu se știe ce va face după. Deși Usatîi dă de înțeles că agreează o alianță cu Partidul Acțiune și Solidaritate, acesta mai are relații strânse la Moscova, care ar putea să-l forțeze la o combinație cu celelalte partide pro-rusești. În plus, electoratul său este în cea mai mare parte pro-rusesc, deși antisistemic.

Pe segmentul de dreapta, situația este puțin mai clară deși există și aici multe semne de întrebare. Dacă datele sondajelor se vor confirma și PAS va lua circa 33 la sută din sufragii la care se vor adăuga și alte circa 10% din Diaspora, partidul președintei Maia Sandu are toate șansele să poată guverna de unul singur. Totuși, aceștia nu au distrus podurile de dialog cu alte formațiuni de dreapta, iar la una din ultimele luări de cuvânt, Maia Sandu a vorbit despre o alianță cu foștii colegi din blocul electoral ACUM, Platforma Demnitate și Adevăr (PDA) ca despre ceva foarte posibil după alegeri

Cei de la PDA nu sunt, însă, la fel de binevoitori, simțindu-se din partea lor o oarecare frustrare din cauza că foștii aliați au ajuns cel mai important partid moldovenesc, cu cel mai bun scor în sondaje, pe când platforma se zbate la limita accederii în Parlament. Circulă zvonul că PDA ar putea construi un bloc electoral cu Partidul Liberal Democrat al fostului premier Vlad Filat. Ultimul, zilele trecute chiar și-a depus mandatul de președinte al partidului iar unele voci susțin că pasul a fost făcut pentru a facilita alianța cu PDA. Totuși, adepții PDA sunt reticenți în ce privește o astfel de alianță, care, în opinia multora, ar reduce la zero șansele platformei de a accede în Parlament.

Tabloul electoral este completat de o serie de partide mărunte, create sau reactivate recent, misiunea cărora este să rupă din scorul electoral al marilor competitori. Astfel, un fost ofițer de poliție, loial regimului Plahotniuc, a creat partidul PACE (Partidul Acasă Construim Europa), care are un mesaj pronunțat pro-european și care ar trebui să rupă ceva voturi de la PAS, mai ales că cele două acronime se aseamănă.

Alt partid căpușă ar fi cel al fostului premier socialist Ion Chicu, care poartă denumirea de Partid al Dezvoltării și Consolidării Moldovei (PDCM) și se declară de dreapta, pro-european și, pe alocuri chiar unionist deși liderul l-a slujit peste un an pe socialistul pro-rus Dodon în calitate de prim ministru iar până la asta pe oligarhul Plahotniuc în calitate de ministru de finanțe în guvernul Filip.

În ce privește susținerea mediatică, aici gruparea Dodon-Șor-Plahotniuc este net favorizată, cele trei partide oligarhice având sub control direct și indirect nu mai puțin de 13 posturi de televiziune, care vor toca la greu concurenții electorali prin propagandă și dezinformare.

De cealaltă parte doar două televiziuni importante relativ independente sunt la dispoziția celorlalte partide pentru a reflecta corect campania electorală. La acestea se mai adaugă o bună parte a presei scrise și on-line, care și-a păstrat independența. Problema este că acestea ajung destul de greu la electoratul de stânga, care citește puțin și este foarte ușor de manipulat și dezinformat prin promisiuni populiste și știri false.

Ținând cont de toate aceste aspecte, tabloul pre-electoral din Republica Moldova este destul de sumbru și, cu siguranță, urmează două luni de foc, pe parcursul cărora vom vedea de toate. Dacă va exista o mobilizare exemplare pe eșichierul de dreapta, așa cum s-a întâmplat în cadrul alegerilor prezidențiale din toamnă, existe toate șansele ca după 11 iulie să avem pentru prima dată în istoria Republicii Moldova o majoritate parlamentară doar de dreapta, care nu va fi nevoită să facă compromisuri în fața unui aliat ipotetic de centru stânga, spre exemplu, pentru a putea guverna.

Chislea Ion

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

four × four =