Cine și ce va înclina balanța în alegerile președintelui Republicii Moldova

parlamentare

Victoria Maiei Sandu în primul tur al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova a provocat un val de entuziasm în rândul electoratului pro-european, care este totuși destul de rezervat. Și asta deoarece victoria ei și în turul doi nu este o certitudine.

Până acum, Republica Moldova a avut doar încă două campanii electorale, în care președintele a fost ales prin alegeri generale. Și de fiecare dată, în confruntarea finală, candidații de dreapta au fost învinși. S-a întâmplat în 1996, când în turul doi s-au confruntat președintele de atunci, Mircea Snegur din partea dreptei și Petru Lucinschi, omul stângii, care este în Republica Moldova echivalată cu partida pro-rusească. Atunci a învins Lucinschi. După asta, din 2001 și până în 2012 președintele a fost ales de Parlament, jocurile fiind făcute de fracțiunile parlamentare. În acea perioadă Legislativul a ales doi președinți – pe Vladimir Voronin în două rânduri – 2001 și 2005 și pe Nicolae Timofti – în 2012. În 2016 s-a revenit la alegerea președintelui prin vot universal, acele alegeri fiind câștigate de către Dodon în detrimentul Maiei Sandu. Și în 2020 îi avem în turul doi pe aceiași candidați. Deosebirea constă în faptul că pe 1 noiembrie, 2020 Maia Sandu a ieșit prima în primul tur cu 36% din sufragii față de 32 ale lui Dodon pe când acum patru ani raportul a fost de 48% la 34% în favoarea lui Dodon.

Însă, potrivit statisticilor, bătăliile decisive, de regulă, în Republica Moldova sunt câștigate de candidații de stânga. Aceeași situație există și la alegerile parlamentare. Partidele de stânga iau mai tot timpul cele mai multe voturi ale moldovenilor.

Potrivit unor calcule, acest lucru se întâmplă deoarece electoratul de stânga este mai mare decât de cel de dreapta. Igor Dodon chiar a făcut o estimare în acest sens după primul tur de scrutin. Potrivit lui, proporția ar fi de 60% la 40%. Deși ea poate fi discutată, pentru cunoscătorii vieții politice din Basarabia faptul că electoratul de dreapta este mai redus decât cel de stânga, e o certitudine. De aceea la Chișinău au existat mai multe guverne și majorități de stânga decât de dreapta. Iar acestea din urmă, de regulă, necesitau implicarea partidelor de centru, cum ar fi Partidul Democrat, care de fiecare dată punea condiții disproporționate.

Dacă revenim la scrutinul actual, scorul mare din primul tur al Maiei Sandu se explică, în primul rând, prin fragmentarea redusă a electoratului de dreapta și fragmentarea mai accentuată a celui de stânga.

Astfel, pe segmentul de dreapta, pe lângă cele 36,16% ale Maiei Sandu, ceilalți patru candidați de dreapta au acumulat împreună 7,84%. Împreună cu punctele Maiei Sandu, scorul dreptei se ridică, astfel, la 44%. De cealaltă parte, stânga a obținut 56%. Pe lângă cele 32,61% ale lui Dodon, 16,9% din voturi a primit primarul Bălțiului Renato Usatîi și alte 6,49%, candidata Partidului Șor, Violeta Ivanov.

Ar însemna aceasta oare că Maia Sandu, practic, nu are șanse în turul doi?Nu și asta deoarece, spre deosebire de alegerile anterioare, mesajul geopolitic nu este singurul determinant în aceste alegeri. Dacă anterior se insista foarte mult pe apartenența candidaților la partida pro-europeană sau cea pro-rusească, acum a intrat în joc și mesajul anticorupție.

Cel puțin doi candidați, Maia Sandu și Renato Usatîi au pus accent pe acest mesaj. Și, din acest punct de vedere, cele 16% de alegători ai lui Usatîi ar fi perfect compatibili cu profilul electoral al Maiei Sandu.

Mai mult, trebuie spus că o bună parte din electoratul lui Usatîi nu este neapărat pro-rusesc. Este vorba despre electoratul moldovenesc, care a fost convins de carisma și mesajul simplu al acestuia și de campania sa dură împotriva lui Dodon, acuzându-l pe actualul președinte de corupție, hoție și multe alte ilegalități și fapte reprobabile.

Astfel, teoretic Maia Sandu ar putea miza pe o parte din acest electorat. Cu siguranță, unei părți din cei 228 mii de alegători ai lui Usatîi, în special minoritățile etnice (ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi), îi va fi destul de greu să ignore factorul geopolitic și să voteze un candidat cu viziuni pro-europene clare, chiar dacă acestea nu au fost scoase prea mult în evidență de Maia Sandu.

De remarcat că, atât Usatîi cât și foștii candidați de dreapta și-au îndemnat alegătorii să ofere nu atât un vot pentru Maia Sandu cât un vot contra lui Dodon.

Însă, nici chiar așa candidata Partidului Acțiune și Solidaritate nu poate fi sigură pe victorie. O parte din electoratul lui Usatîi, în pofida apelului anticorupție al acestuia, ar prefera totuși un vot geopolitic candidatului filorus, care a intensificat mesajul dur pro-rusesc și antioccidental. Pe de altă parte, nici o parte din alegătorii foștilor candidați de dreapta, în special a celor unioniști nu sunt ferm convinși să voteze candidata pro-europeană. Ezitarea lor este condiționată atât de alianța acesteia cu socialiștii de anul trecut (alianța Kozak) cât și de mesajul ei prudent (chiar evaziv pe alocuri) când vine vorba despre unirea Republicii Moldova cu România.

Drept urmare, pentru a-și asigura votul electoratului care nu a votat pentru ea în primul tur, Maia Sandu trebuie să manevreze atent între aceste două electorate destul de diferite și, totodată, să fie suficient de convingătoare pentru ambele.

În același timp, electoratul de dreapta se mai teme de eventualele cedări ale acesteia în favoarea lui Usatîi. Primarul de Bălți a condiționat susținerea Maiei Sandu cu declanșarea de către aceasta, după ce va ajunge președintă, a alegerilor parlamentare anticipate. El înțelege că e pe val și vrea să-și capitalizeze scorul electoral destul de bun care ar putea fi și mai mare dacă lucrurile se mișcă repede.

De cealaltă parte, Dodon, evident debusolat și chiar speriat de rezultatele primului tur, a renunțat la imaginea de președinte echilibrat al întregului popor, afișată până pe 1 noiembrie și a revenit la tactica din 2016 de discreditare a contracandidatei, în special prin manipularea cu știri și informații false a electoratului. De asemenea el a revenit la un mesaj dur geopolitic, speriind electoratul pro-rusesc cu iadul occidental, care va fi instaurat dacă învinge Maia Sandu. În același timp el și adepții săi încearcă să delegitimizeze într-un fel participarea diasporei la alegeri, numind-o electorat paralel. Deși acest fapt i-a îndârjit și mai mult pe cei din Diaspora împotriva sa, în multe țări din Occident, au fost sau urmează a fi introduse restricții severe de circulație și va fi foarte dificilă prezența record (150 de mii de persoane) la urne a acesteia.

În același timp, în F.Rusă, asupra lui Usatîi, care are în această țară afaceri și de unde îi vin veniturile destul de consistente, a început o campanie de constrângere a acestuia. Primarul de Bălți a anunțat vineri că a fost sunat din Rusia și amenințat cu 15 ani de pușcărie dacă nu-l susține pe Dodon. Totuși el a spus că aceste presiuni nu-l vor influența, lăsând să se înțeleagă că ele chiar l-au determinat și mai mult să contribuie la demontarea regimului acestuia.

O altă necunoscută în al doilea tur de scrutin o reprezintă electoratul transnistrean sau mai bine zis ce număr de votanți din enclava separatistă vor putea fi aduși organizat cu concursul autorităților și oligarhilor de acolo pentru a-l vota pe Dodon. În primul tur procesul de votare al transnistrenilor a fost obstrucționat de către veteranii moldoveni ai războiului de pe Nistru din 1992.

Totuși, pe lângă aceste câteva momente importante care ar putea influența scorul electoral din turul doi, rolul determinant în alegeri îi va reveni electoratului lui Usatîi. În săptămâna ce a mai rămas până la alegerea președintelui, urmează o luptă a celor doi candidați pentru electoratul lui Usatîi. Și, rămâne de văzut care mesaj va fi mai convingător pentru acesta, cel anticorupție al Maiei Sandu sau cel geopolitic și pro-rusesc al lui Igor Dodon, îmbibat cu manipulare, dezinformare și denigrare a contracandidatei.

Chișlea Ion

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

four × 3 =