Republica Moldova: decizia Curții Constituționale de la Chișinău provoacă o regândire a strategiilor coaliției de guvernare

Moldova

Curtea Constituțională de la Chișinău a declarat într-o ședință, care s-a prelungit vineri până la 21.30, drept neconstituțional Acordul cu Federația Rusă, prin care Republica Moldova urma să obțină un împrumut de 200 de milioane de euro. Astfel a fost pus capăt unei confruntări de câteva săptămâni dintre puterea controlată de președintele moldovean Igor Dodon pe de o parte și opoziție, societatea civilă și Curtea Constituțională pe de altă parte.

Scandalul privind creditul rusesc s-a declanșat acum trei săptămâni, pe 18 aprilie, când președintele moldovean Igor Dodon a anunțat pe pagina sa de Facebook despre semnarea unui acord de împrumut dintre Republica Moldova și Federația Rusă în valoare de 200 milioane de dolari.

Acordul a fost semnat de către Andrei Neguța, ambasadorul moldovean la Moscova, și un adjunct al ministrului rus al finanțelor. Cele 200 de milioane de euro urmau să vină în două rate – prima în treizeci de zile după încheierea acordului tehnic privind tranșele, iar cealaltă – la finele lunii octombrie, în preajma alegerilor prezidențiale din Republica Moldova.

Prevederi contrare intereselor Republicii Moldova

Acordul a provocat din start o reacție controversată în rândul opiniei publice și a mediului de experți de la Chișinău din cauza mai multor clauze obscure, care ar fi putut fi utilizate ulterior de către Moscova în defavoarea intereselor Republicii Moldova.

Spre exemplu, articolul trei al acordului obliga autoritățile de la Chișinău la realizarea de proiecte comune moldo-ruse din banii oferiți și la acordarea accesului companiilor din Rusia la procedurile de achiziții publice de bunuri și servicii, în aceleași condiții ca și întreprinderile din R. Moldova. Este o prevedere mai mult decât stranie, or legislația moldovenească nu a defavorizat până acum în niciun fel participarea companiilor rusești la procedurile enumerate. Se poate aprecia că prezența acestei clauze în contract ar fi putut fi folosită mai degrabă în favorizarea unor companii rusești, o bună parte din bani urmând să ajungă la firmele din anturajul grupării ce conduce Rusia, renumite prin capacitățile de delapidare a banului public. Potrivit economistului moldovean Dumitru Budeanschi, returnarea creditului urma să fie realizată cu bani de la buget, adică din impozitele și taxele plătite de cetățenii Republicii Moldova, dar profitul și beneficiile urmau a fi culese de niște companii controlate politic din Federaţia Rusă şi Republica Moldova.

De asemenea, mai apar semne de întrebare și asupra faptului că în acord: nu a fost indicată instanța de judecată, care urma să examineze litigiile apărute între părți; nu a fost justificată mărimea exorbitantă a penalității; nu a fost descrisă modalitatea calculării dobânzii (nu se precizează dacă dobânda s-ar fi calculat din toată suma împrumutului sau doar din suma restantă).

Dar cele mai mari suspiciuni au fost generate de articolul 7.2 din Acord, care presupune că la creditul contractat de statul moldovenesc ar putea fi alipite și împrumuturi nerambursate la timp ale altor debitori din Republica Moldova, inclusiv privați.

În privința acestui articol s-au făcut mai multe exerciții de imaginație, cel mai concludent fiind cel referitor la compania Moldova-Gaz, care are față de Gazprom-ul rusesc datorii în valoare de peste 7 miliarde de USD și care este controlată de Federația Rusă (același Gazprom este acționar majoritar).

În concordanță cu prevederile pachetului trei energetic, pe care trebuie să le îndeplinească până la finele acestui an, Republica Moldova trebuie să-și diversifice sursele de materii prime. Adică să cumpere gaz din România sau din Uniunea Europeană prin intermediul Ucrainei.

În replică, concernul rus poate să ceară achitarea datoriei întregi de 7 miliarde USD de la MoldovaGaz. Și, pentru că MoldovaGaz nu are bani, aceasta ar putea împrumuta bani de la Gazprom Bank sub garanția statului rus. Așa cum pachetul de control în MoldovaGaz aparține părții ruse, o astfel de decizie ar fi lesne de adoptat. Și, în final, acest împrumut ar fi putu fi cuplat la acordul interstatal de creditare, potrivit articolului 7.2 din contract. Iar dacă Republica Moldova ar fi încercat să conteste, nu avea cum deoarece în contract nu este indicată nicio instanța de judecată care ar trebui să soluționeze litigiile survenite.

Nici guvernul, dar nici majoritatea parlamentară nu au vrut să audă aceste raționamente ale opoziției, Acordul fiind aprobat de Guvern și ratificat rapid de Parlament în câteva zile, sărindu-se peste procedurile obligatorii și dezbaterile publice.

Astfel, la 23 aprilie 2020, președintele moldovean Igor Dodon se vedea cu sacii în căruță. Mult râvnitul împrumut de la ruși era ca și asigurat.

În acest context, apare următoarea întrebare: De ce a insistat președintele moldovean atât de mult să aibă această finanțare, care ascunde multe prevederi păguboase pentru Republica Moldova?

Ce urmărea Dodon prin obținerea creditului de la ruși

Din analiza prevederilor obscure ale acordului pot fi deduse mai multe scopuri ascunse. În primul rând împrumutul era unul electoral. Cea mai mare parte din bani urma să fie utilizată pentru proiecte de infrastructură, pe care Igor Dodon urma să le utilizeze în campania electorală prezidențială din toamna acestui an. Aceste lucrări, cel mai probabil, urmau să fie executate de companii rusești afiliate puterii de la Moscova împreună cu firme moldovenești, apropiate administrației Dodon. Însă, cea mai mare miză se ascunde exact după acel articol 7.2 al acordului, care permitea „punerea în cârca” Chișinăului a unor datorii enorme, fiind creată astfel o pârghie de presiune enormă a Moscovei asupra politicii de la Chișinău, indiferent de culoarea guvernării. Acest articol ascundea costurile politice ale acordului, or economic acesta nu era justificat pentru Rusia. Astfel, Dodon urma să-și plătească niște polițe față de Kremlin, care l-a susținut masiv în ascensiunea sa spre palatul prezidențial de la Chișinău.

Totodată, presa din Ucraina scria despre posibilitatea ca sub umbrela proiectelor de infrastructură să fie întărită poziția geo-strategică a Rusiei în regiune, spre exemplu prin obținerea controlului asupra aeroportului de la Mărculești din nordul republicii sau a ipoteticului aeroport din Găgăuzia despre care se tot vorbește de ceva timp. În confirmarea acestor presupuneri vine și o decizie recentă a Guvernului Chicu, care a permis zilele trecute intrarea în țară, cu derogarea de la regulile stării de urgență, a cinci angajați ai companiei aviatice rusești Rosavia, aceștia având ca destinație finală aeroportul de la Mărculești. Trebuie subliniat faptul că necesitatea intrării specialiștilor ruși în aviație a fost motivată prin chestiuni legate de criza pandemică.

Însă socotelile președintelui au fost date subit peste cap, în seara aceleași zile de 23 aprilie, de către Curtea Constituțională, pe care Dodon considera că o controla prin președintele Vladimir Țurcan, unul dintre liderii informali ai socialiștilor moldoveni și fost ambasador al R. Moldova la Moscova. Judecătorii înaltei Curți l-au demis pe Țurcan pentru că acesta obișnuia să-i raporteze lui Dodon cum votează colegii săi, în locul lui fiind numită judecătoarea Domnica Manole, fostă candidată în alegeri din partea blocului proeuropean ACUM. În aceeași zi Curtea a admis trei sesizări ale opoziției parlamentare privind neconstituționalitatea unor prevederi ale Acordului dar și modului în care acesta a fost aprobat și ratificat, suspendând intrarea în vigoare a Acordului până la examinarea lui în plenul Curții pe 7 mai atunci când prevederile Acordului au fost declarate neconstituționale.

De remarcat că, din 23 aprilie și până pe 7 mai, asupra judecătorilor Curții au fost exercitate presiuni din partea unor structuri de forță, controlate de președintele moldovean, cum ar fi Serviciului de Informații și Securitate sau Centrul Național Anticorupție, judecătorii curții făcând o sesizare în acest sens la procuratură.

Ce urmează?

Deși Curtea s-a exprimat asupra neconstituționalității unor prevederi ale Acordului dar și a modului în care acesta a fost aprobat, existând posibilitatea ca acesta să fie renegociat și adoptat conform rigorilor, Igor Dodon a învinuit Curtea imediat după adoptarea deciziei că din cauza deciziei sale nu vor fi plătite pensii și salarii.

La rândul său premierul moldovean Ion Chicu a spus că trebuie să vină în Parlament pentru o nouă modificare de buget pentru a exclude din cheltuielile bugetului cele 4 miliarde MDL (echivalentul a 200 milioane de euro), ce urmau a fi primite de la Moscova.

Și asta după ce la mijlocul lunii aprilie anul curent executivul de la Chișinău ridicase deja deficitul bugetar de la 9 la 16 miliarde de MDL (7,2% din PIB) un deficit record pentru Republica Moldova.

Cel mai probabil că după ratarea creditului rusesc majoritatea parlamentară socialist-democrată va renunța la alocarea a 1,4 miliarde MDL pentru reparația drumurilor, la subvenționarea dobânzilor pentru creditele acordate agenților economici în valoare de 90 milioane MDL, la programul de rambursare a TVA pentru agenții economici în valoare de un miliard MDL, la alocarea mijloacelor suplimentare în valoare de 600 milioane MDL, la implementarea măsurilor pentru atenuarea consecințelor secetei, precum și la alte cheltuieli.

În același timp, aliații de guvernare au anunțat că salariile și pensiile, fiind prioritare, vor fi achitate la timp.

Urmează criza politică și schimbarea guvernului?

Chiar dacă Guvernul ar fi obținut creditul rusesc, problemele cu care urmează să se confrunte bugetul de stat pe fondul crizei pandemice sunt greu de depășit.

Și asta deoarece la finele lui 2019, coaliția PSRM-PDM a votat un buget cu un deficit planificat de aproape 10 miliarde MDL. Igor Munteanu, deputat din partea opoziției amintește că Guvernul și-a planificat încă din toamna anului 2019 să obțină în anul curent 14,2 miliarde MDL din credite și împrumuturi externe și 1,2 miliarde MDL din granturi, o misiune nerealistă atunci și imposibilă acum.

Potrivit lui Munteanu, Coaliția PSRM-PDM a mizat pe o magie economică, care nu s-a produs. Dialogul cu UE a stagnat, iar împrumuturile suverane promise de unele state au venit cu întârziere și s-au blocat din cauza miopiei juridice de care suferă liderii PSRM.

Drept urmare, deputatul prognozează că efectele cumulative ale pandemiei pot genera un declin economic de cca 10% din PIB, însemnând o pierdere de venituri de cca 25 de miliarde MDL în valori nominale, triplarea numărului de șomeri, scăderea cu cca 200-300 milioane USD a remitențelor și o ratare generică de cca 8 miliarde MDL a veniturilor publice.

Potrivit lui, în cel mai optimist scenariu, actualul guvern poate obține maximum 50% din resursele externe planificate, cu efecte sociale descurajatoare pentru angajații din sectorul public.

Asistența de urgență din partea Fondului Monetar Internațional, a Băncii Mondiale, UE etc., emiterea de obligațiuni de stat de patru miliarde MDL, pot reduce gaura financiară a bugetului cu circa 10 miliarde MDL, dar nu rezolvă deloc povara bugetului „electoral” de 9 miliarde, care va aminti tuturor, inclusiv opoziției, despre tributul estimărilor eronate de la sfârșitul anului 2019. Instabilitatea financiară va scutura actualul guvern Chicu și va solicita noi soluții politice urgente în următoarele 60 de zile”, conchide Munteanu.

De unde bani?

Fără creditul rusesc și fără rectificare deficitul bugetar ar putea ajunge la peste 20 de miliarde MDL și cifra nu este încă definitivă. Încă urmează de văzut cum își va reveni economia moldovenească după ridicarea stării de urgență.

Cum poate să se descurce Republica Moldova în această situație? Directorul executiv al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, ex- viceministrul de externe Iulian Groza, a trecut în revistă într-o notă analitică, finanțările oferite de Uniunea Europeană, menționând asistența macrofinanciară, care poate fi simplu și rapid de accesat însă pe care Guvernul a ratat-o sau este pe cale să o rateze din cauza neîndeplinirii unor obligațiuni asumate în cadrul Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană.

70 milioane de euro de la UE așteaptă acțiunile Guvernului

Pe lângă creditul de urgență de 4,4 miliarde MDL (235 milioane de dolari) oferit de FMI și împrumutul de urgență din partea Băncii Mondiale de peste un miliard MDL (52,9 milioane euro) pentru susținerea măsurilor de răspuns la COVID-19, Iulian Groza amintește despre asistența macrofinanciară de 100 milioane de euro, agreată cu Uniunea Europeană încă în anul 2017 și din care Republica Moldova a primit doar 30 de milioane în septembrie 2019, pe timpul guvernului Sandu. Primirea restului de 70 milioane de euro (1,4 miliarde MDL), care sunt alocați de UE și așteaptă doar confirmarea faptului că autoritățile de la Chișinău respectă Acordul de Asociere, este pusă sub semnul întrebării.

Guvernul mai speră să obțină cea de-a două tranșă de 30 milioane euro din asistență (dintre care 20 milioane euro credit și 10 milioane euro grant). Prim-ministrul Chicu a anunțat că a transmis Comisiei Europene notificarea de solicitare a tranșei, informând despre progresul în realizarea condițiilor prevăzute de Memorandumul de Înțelegere cu UE și a celor opt cerințe generale anunțate în cadrul Comitetului de Asociere UE-Moldova, care a avut loc la 19 februarie 2020.

Pentru ca transferul să fie efectuat, instituțiile UE urmează să evalueze progresul raportat, precum și seriozitatea respectării angajamentelor Guvernului și Parlamentului de a finaliza realizarea tuturor cerințelor până la mijlocul lunii mai 2020.

Printre acestea se numără adoptarea de Parlament a Legii privind sancțiunile pentru spălarea banilor, a Legii privind organizațiile necomerciale, a Legii privind achizițiile în sectoarele energeticii, apei, transporturilor și serviciilor poștale și lansarea consultărilor publice pe marginea proiectului noii strategii pentru asigurarea independenței și integrității sectorului justiției. Deocamdată, Guvernul nu se grăbește să îndeplinească aceste obligațiuni.

Celelalte 40 milioane de euro (800 milioane MDL) din asistența UE prevăzute în cea de-a treia tranșă a asistenței macrofinanciare UE, dintre care jumătate este ajutor nerambursabil au fost excluse din buget după rectificarea din aprilie.

Deși nu s-au comunicat motivele renunțării, cel mai probabil Guvernul a decis că nu va reuși să le valorifice până la sfârșitul lunii iunie 2020, când expiră Acordurile de credit și de grant încheiate cu UE.

Însă dacă ar exista voință politică, banii ar putea fi totuși accesați deoarece un grup de 7 europarlamentari români au făcut recent un apel către Comisia Europeană să prelungească termenul în care Republica Moldova poate primi această tranșă.

87 de milioane de euro pentru necesități urgente plus o nouă asistență macrofinanciară de 100 de milioane de euro de la UE

La începutul lunii aprilie 2020, Comisia Europeană informa despre un sprijin de urgență pentru redresarea consecințelor crizei pandemice dedicat fiecărei din cele șase țări ale Parteneriatului Estic.

Pentru Republica Moldova au fost identificate peste 87 milioane de euro, o parte din asistență fiind redirecționată din bugetele proiectelor și programelor UE în derulare pentru a sprijini necesitățile imediate pentru sectorul de sănătate. Totuși majoritatea fondurilor realocate vor sprijini măsuri de redresare a consecințelor social-economice al pandemiei COVID-19, consolidând finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii, susținerea proiectelor în domeniul sănătății, educației, dezvoltării locale și comunitare.

Suportul UE nu se oprește aici. La 22 aprilie Comisia Europeană a anunțat un pachet de asistență macrofinanciară de trei miliarde euro pentru 10 țări din vecinătatea UE, inclusiv 100 milioane pentru Republica Moldova.

Imediat ce propunerea va fi adoptată în procedură de urgență de Parlamentul European și Consiliul UE pe parcursul lunii mai 2020, Comisia Europeană va negocia cu Guvernul Republicii Moldova un nou Memorandum de înțelegere care va prevedea condițiile exacte pentru accesarea asistenței macro-financiare anti-criză de 100 milioane euro. Primele 50 milioane ar putea fi disponibile deja în vară. Următoarea tranșă ar putea fi plătită la sfârșitul anului curent după îndeplinirea condițiilor agreate între Guvern și Comisia Europeană.

Și pe lângă aceste sume există programe europene de susținere a businessului și a autorităților locale, care pot fi accesate individual de beneficiari.

Până la urmă, chiar în condițiile actuale extrem de dificile și cu o conducere ostilă Occidentului, Republica Moldova nu va fi lăsată singură de către partenerii europeni. Totuși, pentru a obține aceste fonduri, guvernul socialist-democrat de la Chișinău ar trebui să se opună intențiilor de subordonare a justiției de către președintele Dodon și efectuarea reformelor, care să pună în sfârșit Republica Moldova pe un făgaș democratic. În perspectiva alegerilor prezidențiale din toamnă, Igor Dodon rămâne total descoperit. Acesta va trebui să explice de ce, în pofida politicii sale servile Rusiei și ostile Occidentului, singura soluție reală pentru Republica Moldova în timp de restriște vine din Occident.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

4 × five =