Reformele de la Moscova și impactul lor asupra Republicii Moldova

moldova

O periferie consacrată a civilizației, Republica Moldova a trecut, ca o mărgică, de la un imperiu la altul, scurta aflare în matca țării, în perioadă contemporană, finalizând, după 1918-1940, cu un rapt sângeros. Proclamarea independenței de stat și ieșirea din componența imperiului sovietic, în 1991, a proiectat în peisajul mondial o entitate statală ciudată, care a reușit, în nici 30 de ani de existență, să ofere cetățenilor săi doar o stare de mizerie ubicuă și să transmită, de la un scrutin la altul, dreptul guvernanților de a jefui, nepedepsiți, câteva milioane de locuitori. Astăzi, Republica Moldova este unicul stat, din toate cele 15 foste republici ale defunctului URSS, în care șeful statului este un aliat nedisimulat al Kremlinului. Angajat într-o misiune fățișă de torpilare a intereselor naționale și a integrării europene, Igor Dodon este secondat de către un președinte de parlament eurofob și de către un premier de același calibru. Forțele care nu permit ieșirea Moldovei de pe orbita Moscovei s-au consolidat enorm, pe fundalul politicilor revanșarde ale regimului putinist, exprimate, ultimii ani, prin invadarea Georgiei și Ucrainei, în 2008 și 2014.

Resurecția imperiului rus – unicul stat cu un trecut imprevizibil

Știrile că în Rusia se dezvelesc monumente ale lui Stalin sau Dzerjinski, doi criminali abominabili, se află la toate emisiunile TV informative. Sub bagheta prestidigitatorilor de la Kremlin, se încearcă reinterpretarea trecutului istoric, adaptarea evenimentelor de cândva propriilor interese neoimperiale devenind o practică tot mai uzuală. Tonul a fost dat chiar de către președintele rus, care este vădit deranjat de aserțiunea că Germania hitleristă și URSS-ul stalinist poartă aceeași vină pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial.

Rusia lui Putin nu mai este de multă vreme un stat democratic, iar țarul de la Kremlin tot mai mult se aseamănă cu Adolf Hitler, în ultimele luni ale celui de-Al Treilea Reich. Supusă sancțiunilor internaționale, Federația Rusă pierde iremediabil competiția cu principalele puteri mondiale și, pe zi ce trece, se transformă într-un stat totalitar, în care orânduirea sclavagistă face pace bună cu bombele și ogivele nucleare. Liderul nazist le promitea cetățenilor germani că, iată-iată, va intra în posesia unor arme teribile, cu ajutorul cărora îi va pulveriza pe inamici. În manieră similară, media rusă anunță omenirea despre noile sale rachete supersonice, capabile să străbată orice scut de apărare. Dar care, pe moment, explodează și produc victime doar în cadrul unor exerciții de testare interne.

De ce a fost demis guvernul Medvedev și de ce se modifică Constituția Federației Ruse

Experții independenți consideră că evenimentele din ianuarie 2019 fac parte dintr-un proiect de transmitere a puterii de la Putin tot la Putin, și că nu sunt de așteptat schimbări ale politicilor social-economice, care să jaloneze un proces de depășire a sărăciei și de stabilire a unui climat de justiție socială în Federația Rusă. Precum nu se va schimba nici maniera în care Moscova va continua să-și promoveze politicile revizioniste, imperiale. La acest subiect a venit cu explicații pertinente unul din foștii apropiați ai lui Vladimir Putin, Andrei Ilarionov, fost consilier pe probleme economice al liderului de la Kremlin, astăzi cercetător științific la Institutul Cato din Washington. Tratând subiectul în mod imparțial, Ilarionov a declarat public că „Putin este unul dintre oamenii cei mai raționali pe care i-am cunoscut, cu foarte puține emoții, dar cu o minte ca un calculator. Din păcate, acest calculator lucrează împotriva țării, împotriva Rusiei, împotriva societății civile rusești, împotriva succesului strategic al țării și al poporului nostru. Dar este, în mod sigur, o minte strălucită, dar care lucrează împotriva țării”.

Cu referință la evenimentele din ianuarie 2020, din vârful piramidei puterii de la Moscova, Ilarionov crede că nu există niciun indiciu că Putin și-ar dori să plece la odihnă, dimpotrivă. Astfel, minimum 40 de amendamente de modificare a Constituției Federației Ruse, propuse de Vladimir Putin, se rezumă, în esență, la ideea oferirii de împuterniciri suplimentare președintelui rus. De aici, logica fenomenului induce gândul că actualul președinte rus promovează aceste modificări nu pentru altcineva, ci pentru propria persoană.

Fostul consilier prezidențial consideră că demisia lui Medvedev a fost o decizie comună, a lui Putin și a colegilor săi din serviciile speciale – Nicolai Patrușev, Serghei Narîșkin, Serghei Ivanov etc. Ultimii niciodată nu l-au agreat pe Dmitri Medvedev, iar Ivanov îi purta pica încă din 2007, în acea perioadă fiind considerat favorit la preluarea tronului de la Putin. Doar că țarul rus l-a preferat atunci pe Medvedev, acesta fiind promovat în fotoliul de președinte al Federației Ruse. Cariera lui Ivanov a intrat în stagnare, în 2016 fiind demis din funcția de șef al administrației prezidențiale, iar astăzi fiind un consilier pe probleme de transport și ecologie. Din 2007, Ivanov și amicii săi au tot căutat cum să tranșeze „problema Medvedev”, în repetate rânduri fiind întreprinse acțiuni cu scopul de a-i slăbi pozițiile și de a-l marginaliza. Un aliat important al grupului Ivanov, susține Ilarionov, este cunoscutul activist al opoziţiei şi blogger anticorupţie Aleksei Navalni, căruia i se livrau materiale compromițătoare despre Medvedev și echipa acestuia. Navalni le mediatiza pe larg, inclusiv filmul „El nu este Dimon”. Lupta a durat 13 ani, numai în 2020 aceste tentative atingându-și scopul. În cele din urmă, ei l-au convins pe Putin și, în consecință, Medvedev a fost sacrificat, cu tot cu anturajul său.

Noul premier al Federației Ruse, Mihail Mișustin, este unul din cei mai eficienți reprezentanți ai grupării descendentă din serviciile inteligente, unde mai pui că și tatăl acestuia era un reprezentant marcant al serviciilor secrete sovietice și rusești. Prin ideologia asumată, Mișustin reprezintă un candidat ideal pentru detractorii lui Medvedev, viziunile acestuia convenindu-le de minune. Mișustin a creat un „stat totalitar” în cadrul Fiscului, exprimat prin instituirea unui regim de control absolut. Potrivit unor ziariști străini, care l-au vizitat pe Mișustin acum câteva luni și nici nu bănuiau că acesta va fi numit în curând prim-ministru al Federației Ruse, actualul șef al guvernului rus iubea nespus să-și frapeze oaspeții, dar în cel mai neașteptat mod. Fiind întrebat, bunăoară, cum de a reușit să creeze un sistem care să monitorizeze la sânge toate afacerile și fluxurile financiare din Federația Rusă, amfitrionul, la rândul său, îi întreba în ce hotel s-au cazat și în ce restaurant au luat dejunul. Toate acestea doar cu scopul ca, peste nici cinci minute, să le demonstreze oaspeților înregistrări video despre cum aceștia își beau cafeaua, în localul menționat. Astfel, Mișustin a fost numit șef de guvern cu un scop bine determinat – de a duce la sfârșit opera de edificare a unui stat totalitar pe teritoriul Federației Ruse. Remanierea guvernamentală și inițiativa unei noi Constituții marchează transformarea regimului de la Kremlin în unul dominat în totalitate de către serviciile speciale. Astfel, a concluzionat Ilarionov, se dorește edificarea unui stat totalitar, care a existat, până acum, numai în romanul 1984, al vizionarului Orwell.

Ucraina, un dig în calea expansiunii spre Apus a Kremlinului?

Ucraina și alte țări vecine ale statului totalitar Federația Rusă sunt expuse unor pericole mult mai mari decât în trecut. Sunt de așteptat noi provocări și scenarii de realizare a ambițiilor imperiale ale Federației Ruse față de Ucraina, Belarus, Republica Moldova, Georgia etc. Este tot mai evident faptul că Rusia nu s-a schimbat după anexarea Crimeei, a fost şi va fi în viitorul apropiat o putere revizionistă care nu se poate obişnui cu noua realitate de după Războiul Rece. Pentru elitele ruseşti, Rusia nu poate exista decât în vechile ei graniţe, de Imperiu sau de URSS. Pentru Putin, URSS a fost Rusia sub alt nume. Cu această percepţie asupra lumii, el nu vede Ucraina ca pe un stat independent şi nici alte state ex-sovietice. El încă mai crede că Rusia este o superputere şi consideră că ea este menită să contracareze influenţa SUA, exact ca în perioada sovietică.

Angajată într-un conflict militar sângeros, animat de cercurile revizioniste de la Moscova, Ucraina reprezintă astăzi prima linie de apărare a Occidentului. Chiar dacă marile democrații ale lumii au impus un regim de sancțiuni severe Moscovei, Ucraina poartă tot greul luptei cu ofensiva imperiului lui Putin. Capitularea Ucrainei este un obiectiv strategic pentru elitele de la Kremlin, precum, în egală măsură, afirmarea și dezvoltarea unui stat ucrainean european, liber și democratic, este un element vital pentru destinul european al Republicii Moldova. Astfel, importanța Ucrainei a fost remarcată de către fostul consilier pentru Securitate Națională al președintelui american Jimmy Carter și consilier de campanie electorală al lui Barack Obama, Zbigniew Brzezinski, care, în 1994, declara: ”Rusia poate fi fie un imperiu, fie o democrație, dar nu ambele în același timp … Fără Ucraina, Rusia încetează să fie un imperiu, cu Ucraina, mituită și apoi subordonată, Rusia se transformă automat într-un imperiu”.

Cum va evolua Republica Moldova în 2020

Astăzi Republica Moldova este controlată de către forțe antinaționale, în frunte cu un șef de stat devotat Moscovei și o majoritate parlamentară formată din Partidul Socialiștilor (PSRM) și Partidul Democrat din Moldova (PDM). O veritabilă pârghie de influență a Federației Ruse în regiune, formațiunea socialiștilor s-a aliat cu tovarășii ex-președintelui Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc, care, împreună cu membrii familiei sale, au fost declarați neeligibili pentru obținerea vizelor de intrare în SUA. Departamentul de Stat al SUA a explicat într-un comunicat oficial că această decizie are legătură cu implicarea lui Plahotniuc „în acte semnificative de corupție”. „Plahotniuc a fost implicat în acte de corupție care au subminat statul de drept și au compromis grav independența instituțiilor democratice în Moldova”, se menționează în comunicatul citat. În acest mod, instituțiile statului sunt controlate de către adepții revenirii Moldovei pe orbita Kremlinului și de către coechipierii unui interlop, ultimii încercând astăzi să se distanțeze de așa-zisul Winston Churchill al Moldovei, cum îl lingușeau adineauri pe Plahotniuc.

Anul acesta este unul electoral, deoarece expiră mandatul de șef de stat de patru ani al lui Dodon, ajuns în fotoliul prezidențial, pe 13 noiembrie 2016, cu largul concurs al Partidului Democrat. Pe moment, Igor Dodon este favoritul competiției pentru un nou mandat, fapt lesne de explicat prin controlul deținut asupra Parlamentului și Guvernului. Opoziția pro-europeană, reprezentată în Parlament de către Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) și Partidul Politic „Platforma Demnitate și Adevăr” (PPDA), lideri Maia Sandu și Andrei Năstase, a pierdut inițiativa și, se pare, se confruntă cu serioase probleme în interior. Odată cu demiterea guvernului Maia Sandu, pe 12 noiembrie 2019, coeziunea acestor formațiuni este supusă unor presiuni puternice. Opinia publică s-a confruntat, în repetate rânduri, cu opinii separate ale acestor formațiuni, fenomen ce afectează șansele coagulării unui front consolidat, capabil să-i îndepărteze pe socialiștii pro-Kremlin de la butoanele puterii. Unii comentatori politici consideră că soluția, în acest caz, poate veni prin crearea unei noi majorități parlamentare. Astfel, coalizarea PAS, PPDA și PDM ar provoca demiterea actualului guvern, controlat de către Dodon, și ar diminua considerabil șansele socialiștilor de a ocupa pentru a doua oară Președinția.

Ideea este susținută și de către unele formațiuni de dreapta. Președintele Partidului Unității Naționale, Octavian Țîcu, consideră că R. Moldova trăiește o agendă falsă atunci când se orientează spre subiecte gen unirea unioniștilor sau coagularea dreptei, lucruri care deviază atenția de la pericolul întăririi regimului lui Dodon. „Trăim într-o agendă falsă care ne este impusă. Aceasta are două componente care dezorientează opinia publică: unirea unionștilor și coagularea dreptei. Ambele sunt premize false, ele nu rezolvă în esență problemele, însă deviază atenția de la întărirea regimului lui Dodon și intereselor Moscovei”, a declarat liderul PUN într-o emisiune televizată. Acesta susține că rezolvarea acestei probleme este crearea unei majorități parlamentare îde către PPDA, PAS și PDM, care ar debarca regimul Dodon, aceste trei formațiuni având, în sumă, 56 de deputați din totalul de 101 ai legislativului de la Chișinău.

Formarea unei asemenea noi majorități parlamentare reprezintă un exercițiu anevoios și solicită restabilirea unor poduri de încredere între PAS-PPDA și Partidul Democrat. Toate părțile implicate vor fi nevoite să facă anumite cedări și să accepte un proiect politic comun, în condiții de maximă transparență, cu principii și obiective clar definite. Cel mai important obiectiv al zilei ține de promovarea consecventă a reformelor de modernizare europeană și implementarea prevederilor Acordului de Asociere Republica Moldova–Uniunea Europeană. Iar acest deziderat nu poate fi realizat decât prin eliminarea socialiștilor din arcul guvernamental și prin marginalizarea celui mai fidel aliat al Kremlinului din tot spațiul ex-sovietic – președintele Igor Dodon. Pentru aceasta se impun acțiuni imediate, căci tabăra lui Dodon a demarat deja ample acțiuni de intoxicare propagandistică a electoratului, care țintesc prezidențialele din toamnă, dar și eventualele alegeri parlamentare anticipate.

Eduard Balan

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

nineteen − 9 =