Republica Moldova: Revanșa sistemului și stingerea ultimelor speranțe

sistem

Până la urmă, căderea guvernului Sandu la Chișinău, anticipat mai de toată lumea, nu s-a produs din cauze ideologice sau geopolitice. Nici alegerile locale, pe care mulți le proroceau drept momentul rupturii inevitabile a alianței de nevoie, nu au fost de natură să rupă coaliția nefirească. Și asta chiar dacă blocul ACUM a pierdut prin candidatul și copreședintele său Andrei Năstase alegerile pentru Primăria Chișinău în favoarea candidatul socialiștilor Ion Ceban, care a înregistrat prin această victorie o premieră, fiind primul primar de stânga al Chișinăului în epoca post-independență a Republicii Moldova.

Cele două forțe aliate în ultimele cinci luni, blocul pro-ocidental ACUM al ex-premierului Maia Sandu și partidul pro-rusesc al socialiștilor , condus tot mai deschis de președintele Dodon, chiar se înțeleseseră pentru constituirea unui șir de alianțe la nivel raional și local în mai multe raioane și comune.

Cauza rupturii nu a constat, deci, în ideologie sau alegerile locale.

Cea mai mare incompatibilitate dintre cei doi foști aliați a constat în faptul că blocul ACUM era o formațiune antisistem iar Partidul Socialiștilor al președintelui Dodon, este un partid, crescut din sistemul de stat moldovenesc, corupt, ineficient și hiperbirocratizat. Controlul asupra sistemului este ținta râvnită a tuturor partidelor sistemice, care astfel ajung să controleze totul în Republica Moldova, inclusiv schemele de delapidare a banului public și de îmbogățire ilicită.

Astfel, misiunea anunțată din start de guvernul Sandu și acceptată aparent de ex-aliații socialiști era de la bun început una imposibilă. Maia Sandu urmărea demontarea pe bune a sistemului pe când Igor Dodon doar voia să preia controlul asupra lui din mâinile oligarhului Plahotniuc.

Evenimentele de săptămâna trecută arată că debarcarea guvernului le-a reușit socialiștilor datorită implicării deputaților din Partidului Democrat, care de asemenea nu puteau să admită demontarea sistemului.

Nu întâmplător, în noul guvern al lui Ion Chicu, definit drept tehnocrat de către președintele Dodon, se regăsesc atât consilierii acestuia cât și foști miniștri sau vice-miniștri din guvernul Filip. Oamenii sistemului s-au aliat pentru a-l proteja în forma lui actuală, coruptă și ineficientă însă care asigură venituri grase atât funcționarilor cât și partidelor ce-l controlează politic.

De fapt, drumurile celor deja foști doi aliați, Blocul ACUM și Partidul Socialiștilor, ar fi trebuit să se despartă imediat după slăbirea controlului asupra sistemului de către Plahotniuc. După asta, obiectivele lor sau separat: primii își doreau curățarea iar ceilalți – acapararea acestuia. Tergiversarea rupturii a avut un impact nefast asupra celor de la ACUM și le-au dat răgaz adepților sistemului să se regrupeze.

Momentul de ruptură l-a reprezentat chestiunea alegerii procurorului general, o funcție cheie în sistem iar intrarea ei în mâinile unui candidat independent ar fi însemnat începutul de facto al demontării lui.

Acesta a fost momentul adevărului. Probabil, dacă chestiunea procurorului se tranșa mai devreme, alianța s-ar fi rupt mai repede.

Căderea guvernului a arătat, pe de altă parte, că Republica Moldova n-a fost pregătită pentru schimbare, nu s-a creat încă acea masă critică, care s-o declanșeze. Nu poți cu doar 26 de deputați antisistem dintr-o sută și unu să declanșezi demontarea acestuia.

Însă situația guvernului Chicu nu este deloc roză. Pe lângă faptul că este un guvern minoritar, care poate să cadă în orice moment, acesta nu prea este agreat în exterior. Până pe 20 noiembrie, la o săptămână de la învestirea în funcție, doar Rusia prin premierul Dmitri Medvedev, președintele Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Suma Chakrabarti, ambasadorul Slovaciei în R. Moldova, și cel al  statului Qatar l-au felicitat pe Chicu cu învestirea.

Delegaţia Uniunii Europene și Ambasada SUA s-au limitat doar să transmită regrete în privința demiterii Guvernului Sandu, pe paginile lor web. De asemenea nici cei doi vecini, România și Ucraina n-au transmis nici un mesaj de felicitare pentru Guvernul Chicu.

Deși Chicu l-a asigurat pe șeful Delegației UE Peter Michalko că relațiile cu UE și aplicarea Acordului de Asociere rămân priorități ale guvernării, ultimul a repetat că UE va continua să acorde asistență financiară Republicii Moldova numai dacă guvernarea de la Chișinău va pune în practică reforme adevărate.

Iar prin reforme adevărate se presupune în primul rând reforma procuraturii și a justiției. Exact reforma pentru care a fost debarcat guvernul Sandu, care chiar a luat în serios această misiune și era primul guvern moldovean convingător în acest sens după mulți ani.

Astfel, guvernul Chicu are foarte puține șanse să obțină vreo finanțare cât de cât consistentă pentru susținerea bugetară în comparație cu guvernul Sandu, care avea asigurate câteva sute de milioane de euro pentru următorul an mai mult de jumătate din acești bani fiind granturi. Fiind sigur de aceste finanțări, guvernul demis a elaborat un buget al solidarității, care asigura subvenționări și sporiri salariale pentru mai multe pături defavorizate ale societății.

Guvernul Chicu, deși a criticat dur guvernul Sandu, a preluat în întregime planul de majorări ale veniturilor al fostului guvern, fără a avea garanțiile că va obține vreun sprijin financiar în acest sens de la partenerii de dezvoltare.

Dincolo de toate aceste dificultăți, care cu siguranță se vor materializa în cel mai scurt timp, debarcarea guvernului Sandu și revanșa sistemului va avea un impact mult mai grav pe termen mediu și lung.

Nereformarea structurilor de stat, a justiției, procuraturii, agențiilor și departamentelor, adică a sistemului, este percepută de o mare parte a populației, în special de către tineri, drept principala cauză a sărăciei și a lipsei de perspective în Republica Moldova. Deși plăpândă, o mică speranță că lucrurile ar putea fi schimbate, a fost aprinsă de guvernul Sandu, care însă s-a stins odată cu demiterea lui.

Acum emigrarea oamenilor, în special al potențialului intelectual din Republica Moldova, nu mai are niciun contraargument. Însă instituțiile de stat, ministerele și departamentele, adică acel sistem de stat, care s-a opus reformării, au un deficit tot mai acut de personal. La ministerul Economiei și Infrastructurii, spre exemplu, circa 60% din funcții nu sunt suplinite. Situații similare sunt și la celelalte ministere. Și oamenii nu vin în structurile de stat nu doar din cauza salariilor mici dar, în special, din cauza că nu mai văd o perspectivă de intrare în normalitate a Republicii Moldova. Astfel, deși victorios după ce a înfrânt începutul de schimbare pornit de guvernul Sandu, sistemul moldovenesc de stat, birocratizat, ineficient și corupt, inclusiv sistemul juridic și partidele sistemice precum PD sau PSRM, doar și-a prelungit agonia.

Pentru a îndrepta lucrurile este necesară o schimbare veritabilă. Însă cu cât aceasta este amânată mai mult, cu atât rămân mai puțini oameni apți să o facă.

Ion Chișlea

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

17 − 15 =