INTERVIU CU ANNA GLEW despre dezbaterea publică a momentului în Ucraina: Autocefalia Bisericii Ortodoxe

În mijlocul dezbaterii internaționale declanșate pe fondul iminenței acordării autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina de către Patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu I, a fost solicitată opinia unui expert ucrainean, care să ne împărtășească părerea nu doar în calitate de cercetător, dar și din perspectiva unui cetățean ucrainean. Comentariile au fost oferite de Anna Glew, căreia îi mulțumim pe această cale.

*Anna Glew este doctorandă la prestigioasa Universitate din Manchester, în cadrul Departamentului de ”Studii Rusești”. Ana s-a născut, a crescut, a studiat și a muncit în Ucraina, înainte de a se muta în Marea Britaniei în urmă cu câțiva ani. Chiar dacă locuiește în Manchester, ea își vizitează regulat părinții și prietenii, și, de asemenea, realizează muncă de teren în Ucraina ca parte a tezei sale de doctorat în domeniul memoriei istorice.

Cum percepeți inițiativa președintelui ucrainean Petro Poroșenko de a cere Patriarhului Bartolomeu I să accepte independența Bisericii Naționale din Ucraina? Pe de o parte, pentru poporul ortodox ucrainean și, în al doilea rând, din punct de vedere politic.

Ar fi naiv să credem că Poroșenko a făcut acest pas exclusiv din motive religioase sau legate de națiune. M-aș aștepta la niște calcule politice în spatele acestui pas, mai ales în perspectiva viitoarelor alegeri. Cu toate acestea, demersul pare a fi destul de riscant, iar calculele din spatele acestei inițiative (cererea obținerii autocefaliei) nu sunt foarte clare pentru mine. La urma urmei, începând cu 2014, societatea ucraineană a trebuit deja să suporte multe schimbări, iar schimbările suplimentare vor obosi populația deja epuizată. În ceea ce privește poporul ortodox, mi se pare (deși eu nu sunt un expert în asta, deci este pur observația mea subiectivă) că poporul ortodox ucrainean favorizează ideea de autocefalie.

Este autocefalia legitimă din punct de vedere istoric?

Nu am nicio idee … Legitimitatea este un termen foarte flexibil – ne uităm la normele în sens larg ale bisericii? Din punct de vedere istoric, autocefalia poate fi văzută ca justificabilă și chiar necesară.

Crezi că obținerea Tomos-ului ar putea să adâncească societate ucraineană mai mult decât acum, cel puțin din perspectiva autorităților clerice pe care au ales să le urmeze: Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia de la Moscova) vs. Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia de la Kiev)?

Din ceea ce eu înțeleg, în prezent se sugerează că o secțiune a Patriarhiei Moscovei se va alătura Bisericii Naționale din Ucraina. Cu toate acestea, nu îmi este clar ce se va întâmpla cu bisericile ce vor rămâne sub jurisdicția Patriarhiei de la Moscova. Probabil că vor continua să facă parte din Biserica Rusă și, prin urmare, este posibil ca acestea să provoace dezbinare și dezbateri aprinse într-o anumită parte a congregației Moscovei. Cu toate acestea, din observațiile mele, războiul din Ucraina, care durează deja de patru ani, a dat congregațiilor suficient timp pentru a identifica părtinirea politică a preoților lor locali. Războiul din Ucraina a stârnit deja diviziuni și, adesea, adepții ortodocși au trebuit să aleagă ce preot și ce patriarhie (Moscova sau Kiev) preferă, ceea ce ar putea însemna că ideea Tomos-ului va fi adusă într-o societate în care majoritatea oamenilor și-au format deja părerea/ au luat deja decizia în privința bisericii ucraineane pe care o vor urma. Din ceea ce înțeleg, congregațiile ortodoxe au dreptul de a vota și de a decide dacă biserica lor să se alăture Bisericii Naționale din Ucraina. Ar trebui să ne uităm cu atenție la cine, conform regulilor bisericii, este considerat membru al congregației și are dreptul de a decide cu privire la afilierea bisericii. Cred că această întrebare ar putea provoca dispute și dezbateri aprinse.

Credeți că (sau cum) poziționarea politică a clericilor va influența decizia enoriașilor ortodocși de a accepta sau nu o nouă Biserică Ortodoxă Ucraineană (unificată), dacă Patriarhul Bartolomeu își va da ultimul consimțământ asupra Autocefaliei?

Cred că în teren oamenii au decis deja la ce biserică vor să meargă. Dacă biserica lor va rămâne atașată jurisdicției Patriarhiei Moscovei, eu personal nu m-aș aștepta la prea multe schimbări în această biserică. Însă, dacă o biserică decide să se alăture Bisericii Naționale din Ucraina, aș presupune că congregația respectivă cunoaște deja poziția politică a preoților săi și credinciosul își va alege biserica bazându-se pe acest aspect. După cum am menționat mai devreme, eu personal cred că oamenii au avut destul timp pentru a vedea ce preot preferă. Mai mult decât atât, văd că mulți oameni nu merg pur și simplu la o anumită biserică – adesea se duc  fericiți la diferite biserici din orașe sau localități și, uneori, acordă mai multă atenție caracteristicilor personale ale preotului. De aceea, credincioșii ai căror afiliere ține de Kiev merg la bisericile aflate sub auspiciul Patriarhiei de la Moscova, dacă preotul este atent cu ceea predică și nu demonstrează o poziție pro-rusă deschisă. Ar trebui să menționez că am observat faptul că situația din  zona centrală a Ucrainei poate să fie diferită față de situația din vestul Ucrainei. Mai mult decât atât, aș crede că acordarea Tomos-ului ar putea crea mai multe tensiuni în zonele rurale decât în orașele mari; la orașe oamenii au adesea posibilitatea de a alege biserica unde vor să meargă, în timp ce în satele mici, de obicei, există doar o singură biserică. Iar dacă credincioșii (de la sate) nu sunt de acord cu poziția preotului, acest lucru ar putea crea diviziuni și dispute.

Dacă Biserica Ortodoxă din Ucraina (UOC) devine autocefală, realistic vorbind, cât timp crezi că va dura acest proces până când cei doi înalți prelați ai Bisericilor, UOC (Patriarhia Kievului) și UOC (patriarhia Moscovei), vor ajunge la un consimțământ? Sau Tomos-ul va provoca, de fapt, o dispută dură între ei, care va conduce în viitorul apropiat la instabilitate?

Dezbaterile aprinse dintre UOC (PK) și UOC (PM) au fost observate de mult timp. Nu cred că ideea Tomos-ului va înrăutății situația dintre ei. Totuși, aceste dezbateri vor ieși cu siguranță în prim plan și vor deveni mai vizibile pentru public. În cele din urmă, cred că conflictul dintre aceste două ramuri este în curs de desfășurare și poate că Tomos-ul va da de fapt o șansă de a se găsi soluții clare și ușor de înțeles la aceste neînțelegeri.

Crezi că obținând independența UOC este posibil să se elimine influența Patriarhiei Rusiei în Ucraina?

Aceasta va depinde în mod masiv de câte biserici din Ucraina vor rămâne la Patriarhia Moscovei. Vom vedea. Totuși, cred că procesul din jurul Tomos-ului va face ca oamenii să discute problemele legate de prezența și activitatea Patriarhiei Moscovei în Ucraina, în special în ceea ce privește rolul său în conflictul Rusia-Ucraina.

Cum este văzută/percepută ideea autocefaliei printre ucrainenii ortodocși din regiunea în care te-ai născut?

Eu provin din zona centrală a Ucrainei, mai exact din oblastul Poltava. Deși nu am discutat subiectul ce ține de Tomos cu mulți prieteni, cu toate acestea, dintre cei pe care îi cunoscut marea majoritate sprijină ideea obținerii autocefaliei.

Ca o curiozitate, care este opinia familiei tale legată de obținerea  autocefaliei de către Biserica Ortodoxă din Ucraina? Ați împărtășit opinii cu privire la acest subiect? Cred că Ucraina are nevoie de această schimbare?

Mama și sora mea sprijină ideea Tomos-ului și ambele cred că acest proces este un pas necesar și justificabil.