Europa, în criză. Comisia Europeană pregăteşte o Strategie Globală pentru politică externă și de securitate

O nouă criză, alături de altele mai mult sau mai puţin profunde, și-a găsit un loc statornic în Uniunea Europeană. Brexitul poate înrăutăți situația.

Privind harta guvernărilor europene, prima constatare pe care o avem este: conservatorii britanici, creștin-democrații și socialiștii germani, socialiștii francezi alături de conservatorii polonezi și liderii altor state membre privesc și abordează diferit provocările destinate a testa reziliența proiectului european, dând continuu apă la moara populiștilor.

O radiogramă a publicisticii europene realizată în ziua premergătoare referendumului britanic de jurnalistul Matei Vișniec, atribuia Uniunii Europene cel mai dur diagnostic: „anacronism” și „perimare”. Iar argumentele cât se poate de clare alcătuiesc un peisaj dezolant, ce comunică despre UE că „s-a născut sub umbrela protectoare a Statelor Unite, şi-a pierdut prestigiul militar, nu mai are autoritate diplomatică, nu a ştiut să impună pacea la frontierele ei, nu a reuşit să folosească moneda unică şi piaţa internă în interesul ei şi a creat o gigantică masă de şomeri”. La toate aceste probleme mai adaugă controlul deficient al frontierelor în fața imigranților și lipsa unui proiect la contraproiectele Rusiei, într-o Europă de răsărit unde statele membre și aspirante sunt speriate și mereu neliniștite.

În mod evident pentru toată lumea, problema cronică a Uniunii este credibilitatea și securitatea. În acest sens, Strategia Globală a UE privind politica externă și de securitate coordonată de doamna Federica Mogherini, poate deveni un factor de mobilizare, un moment în care prăbușirea se poate transforma într-un factor al înălțării. Asta dacă statele europene își părăsesc rolurile ipocrite și nu-și mai fac reproșuri gratuite, iar Comisia Europeană decide, în sfârșit, să se deschidă. Dacă își asumă eșecurile și reușitele integrării europene.

În România, discuțiile cu privire la strategie au fost purtate de Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, New Strategy Center, Centrul pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning, German Marshall Found și Institutul de Studii de Securitate al UE.

În timpul dezbaterilor pregătitoare, România a insistat pe Marea Neagră. O spune Iulian Chifu, directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning.

„România are insistența deosebită pe ceea ce înseamnă Marea Negară, ce înseamnă amenințările la Marea Neagră, relevanța Mării Negre, nevoia unei strategii europene la Marea Neagră. Am fost deschizători de drumuri în tot ce ține de Sinergia Mării Negre, în momentul de față vrem ceva mai mult, avem Dunărea, avem Strategia Dunării”, a spus Iulian Chifu, pentru Transilvania Regional Business.

Cu Rusia nu negociem principii și valori

Domnul Chifu, fost consilier prezidențial pentru Afaceri Strategice, Securitate și Politică Externă, a mai sugerat în cadrul discuțiilor menite să abordeze principalele teme relevante din perspectiva viitoarei Strategii, că Rusia, după ieșirile publice ale celor de la Serviciul European de Acțiune Externă, trece din postura de partener strategic în cel de strategic challenge, adică de provocare strategică. Și-n acest caz nu putem negocia orice cu ei. „Acesta este elementul identitar fundamental al Uniunii Europene și dacă nu vrem ca UE, așa cum este ea astăzi, să fie spulberată, avem nevoie ca principiile și valorile să nu fie negociabile. Negociem ca negocierea să nu fie compromițătoare, negociem elementele ce se pot negocia, nu principiile și valorile pe care ne întemeiem existența: drepturile omului, libertatea, democrația, economia de piață, competiția, statul de drept, elementele care ne definesc”, a precizat expertul.

O strategie și două mize

În opinia directorului Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu”, domnul Dan Dungaciu, această strategie a Uniunii Europene are două mize principale: una de conținut și alta de formă.

„Din punctul de vedere al conținutului nu cred că interesele regionale vor fi acoperite de strategie. În al doilea rând, planul de formă este cine o va aproba. Va fi o strategie a Comisiei, adică a echipei Mogherini sau va fi una a Consiliului. Aici e de fapt marea bătălie. Dacă Uniunea Europeană începe să facă strategii de politică externă care n-au nici o legătură cu Consiliul, n-au agrementul sau respingerea statelor naționale, atunci se întâmplă ceva în Uniunea Europeană, și acel ceva duce spre federalizare”, a precizat pentru Transilvania Regional Business, Dan Dungaciu.

Strategia pentru Est

La Bruxelles vor urma discuții substanțiale pe măsura însemnătății momentului istoric pe care englezii l-au scris prin votul lor. În Est, spațiul care pe noi ne interesează cel mai mult din punct de vedere securitar, lucrurile sunt înghețate. Care va fi locul statelor din aproape fostul Parteneriat Estic este întrebarea care ne preocupă înaintea Summit-ului NATO de la Varșovia.

Domnul Chifu spune că „ele nu au cum să ocupe alt loc decât cel pe care-l ocupă în politicile europene”.

Expertul explică situația acestui dosar cu bune și rele: „Din acest punct de vedere există dezbateri și la moment, iar ceea ce putem să așteptăm este într-adevăr o politică care rămâne în continuare neangajată din punctul de vedere al perspectivei integrării în Uniunea Europeană, deși noi am recomandat acest lucru. Spuneam acolo, în recomandări, că este unul din cele mai importante instrumente pe care le-a avut vreodată UE, de transformare, de soft power, acela al extinderii, respectiv al integrării a noi state. Ei bine asta nu va apărea. În schimb, vor apărea componentele care se află în Acordul de Asociere, Acordul de Liber Schimb. Și aici avem niște probleme majore pentru că iată, suntem în momentul în care Germania a pus veto pentru liberalizarea vizelor pentru Georgia și Ucraina, care îndepliniseră condițiile, la fel și pentru Kosovo și Turcia. Din acest punct de vedere cred că este o mare greșeală. E adevărat că Germania are propriile motivații, principala fiind că așteaptă adoptarea unui regulament care să permită introducerea imediată a vizelor în momentul în care numărul de imigranți provenit dintr-un anumit stat din cele vizate sau numărul de cereri de azil sau de restabilire, depășește un anumit nivel, și să permită prin acest mecanism să se protejeze dacă cei care beneficiază de liberă circulație abuzează de acest drept”.

Cum însă așteptările lungi și dese slăbesc interesul comun pentru parcursul spre democrație și integrare în aceste state de periferie, ne putem aștepta la orice.

Încheiem această scurtă analiză a situației europene și a viitoarei Strategii Globale Europene cu unele concluzii tulburătoare. S-au schimbat timpurile, pericolele, prietenii, iar adversarii au rămas aceeași. E tot mai clară poziția sinucigașă din interior și săgețile perfide și distrugătoare din exterior.

T.T.