Sărăcia în Republica Moldova şi Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului: cifre şi fapte

La Summit-ul Mileniului desfăşurat la New York în luna septembrie 2000, Republica Moldova şi-a asumat angajamentul de a realiza până în 2015 cele opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului. Obiectivul Nr. 1 prevede reducerea sărăciei extreme şi a foametei. Pentru a atinge acest obiectiv, au fost stabilite următoarele ţinte globale: reducerea în jumătate a ponderii persoanelor care trăiesc cu mai puţin de 1 USD pe zi şi a persoanelor afectate de foamete.

Moldova şi-a stabilit propriile ţinte naţionale şi metodologii de colectare a datelor, stabilite de Guvern cu suportul partenerilor internaţionali. După anul 2008 a fost vizibilă descendenţa constantă în cazul tuturor ţintelor (a se vedea graficele de mai jos). În cazul primei ţinte, a fost înregistrată reducerea până la 23% a ponderii populaţiei sărace ce are un consum mai mic de 4.3 USD pe zi – această ţintă fiind atinsă în 2010. În cazul sărăciei extreme, definită ca ponderea populaţiei aflată sub limita consumului minim de hrană, ţinta de 3.5% a fost realizată în 2009.

În pofida acestui succes, activitatea în vederea reducerii sărăciei pe de parte nu s-a încheiat. Cele trei forţe motrice sunt importante pentru obţinerea rezultatelor: o creştere a remitenţelor în perioada supusă analizei, sisteme sociale bine orientate şi sporirea veniturilor în agricultură. În timp ce remitenţele şi sistemele sociale pot reprezenta soluţii pe termen scurt, acestea sunt extrem de fragile în raport cu factorii externi şi sunt lipsite de durabilitate pe termen mai îndelungat.

În acest sens, anul 2015 poate reprezenta un test de încercare pentru metoda de abordare a reducerii sărăciei în Moldova prin tranziţia de la soluţiile pe termen scurt la cele pe termen îndelungat. Pentru viitor, un acces mai bun şi o calitate sporită a educaţiei, un mediu de afaceri mai prietenos şi politici incluzive de creştere economică  vor trebui să aibă un rol proeminent în reducerea sărăciei, precum şi crearea sistemelor ce vor spori rezistenţa faţă de factorii climaterici cum ar fi seceta.

În prezent, câteva agenţii ONU acordă asistenţă autorităţilor moldoveneşti în această direcţie. Noile Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) şi ţintele globale aprobate de Adunarea Generală ONU în luna septembrie urmează să fie localizate şi transpuse în ţinte naţionale. Şi de această dată, Obiectivul nr. 1 este reducerea sărăciei. ONU va susţine acest proces prin consultări deschise cu populaţia din R. Moldova recurgând la instrumente participative online şi offline pentru a colecta o gamă cât mai largă de soluţii în efortul de  reducere a sărăciei, precum şi pentru măsurarea mai robustă a progresului atins.

În comparaţie cu Obiectivul nr. 1 parte a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului care se limita doar la determinarea sărăciei pe bază de venit, cel din cadrul  Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă are o abordare mult mai complexă şi echitabilă. Obiectivul de Dezvoltare Durabilă Nr 1 vizează măsurarea multidimensională a sărăciei, luând în considerare privarea şi excluderea diferitor grupuri de populaţie, inclusiv a celor mai vulnerabile.

Mai multe informaţii despre indicatorii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului privind reducerea sărăciei:

• Ponderea populaţiei sub pragul naţional absolut al sărăciei (rata sărăciei absolute) este calculată, din 2006, pe baza definiţiei naţionale a sărăciei aprobate oficial. Rata sărăciei absolute depinde de valoarea stabilită pentru pragul naţional al sărăciei care în anul 2013, de exemplu, a constituit 1197 lei pe lună (sau doar 95 USD). Prin urmare, cu cât este mai mic pragul sărăciei, cu atât mai puţini oameni vor fi consideraţi săraci. Totuşi, în 2013 circa 132 mii de oameni erau săraci, în baza acestui criteriu, fiind în continuare un subiect de îngrijorare pentru dezvoltatorii de politici;
• Indicele profunzimii sărăciei reprezintă un indicator îmbunătăţit în comparaţie cu rata sărăciei absolute care, pur şi simplu, numără toate persoanele sub pragul sărăciei dintr-un anumit grup de populaţie şi îi consideră pe toţi la fel de săraci. Indicele profunzimii sărăciei reprezintă deficitul mediu de consum al populaţiei în raport cu pragul sărăciei;
• Ponderea celei mai sărace chintile în consumul naţional este definit ca volumul consumului sau venitului naţional al unei ţări cu referinţă la 20% din populaţie din chintila inferioară. Acest indicator este exprimat în procente;
• Rata sărăciei extreme poate fi măsură în moduri diferite. În cazul R. Moldova este adoptată ponderea populaţiei care consumă mai puţine alimente decât sunt necesare pentru a întreţine corpul uman.

Dezbaterile reflectate de mijloacele de comunicare în masă cu privire la nivelul de realizare a ODM în Moldova au fost provocate de o serie de intervenţii publice realizate de reprezentanţii PNUD şi, în special, de Coordonatoarea Rezidentă ONU/Reprezentanta  Permanentă PNUD, Dafina Gercheva, cu ocazia Aniversării a 70-a a ONU la 24 octombrie 2015 şi lansării noilor Obiective de dezvoltare durabilă aprobate de Adunarea Generală ONU la 25 septembrie 2015.