Interviu exclusiv cu Inga Grigoriu, tânăra din fruntea coloanei de protestatari de la Chișinău

Inga Grigoriu

Este absolventă de arte dramatice, are 36 de ani, e parte a unei familiei obișnuite și are un copil pe care îl iubește la infinit. Neobișnuită, totuși, o face dorința interminabilă și ambiția arzătoare de a schimba lucrurile spre bine la ea acasă. Este vorba despre Inga Grigoriu, tânăra din fruntea celui mai hotărât grup de protestatari moldoveni de la proclamarea independenței Republicii Moldova încoace. Acesta a acceptat să vorbească reporterului TRB.ro despre cum e să protestezi non-stop în stradă, de mai bine de două luni, despre necesitatea educării unui cetățean activ, dar și despre reușitele și eșecurile din politica de peste Prut.

TRB.ro: În ce moment ai înțeles că nimic nu mai poate continua ca până acum și e nevoie imperativă de a ieși în stradă? Când a avut loc primul protest la organizarea căruia ai participat?

Inga Grigoriu: În anii stundenției mele, cineva mi-a furat douăzeci de lei. Bani mari pe atunci pentru mine, pe care i-am primit, cu multa plecăciune și rușine de la părinți. Am suferit enorm. Nu din cauza banilor, ci pentru că un străin s-a încumetat să mă priveze de un minim de existență, a tăbărât fără știre, pe la spate, ca un prădător. Este oribil să-ți simti gaoacea spartă de un intrus, care nu știe nimic despre tine, dar care atentează la ceea ce ești și la ceea ce ai.

Exact aceleași emoții le-am avut și în februarie, 2015. Erau emoții total subiective, legate doar de propriile trăiri, ca și atunci. Doar că de data asta cunoșteam cine este hoțul. Nu statul, în general, care de mai bine de 26 de ani încearcă să se numească Republica Moldova, ci persoane concrete, guvernanți care mi-au furat votul, au prabușit leul și multe vise și planuri de ale mele, facându-mă ostatică a acelorași întrebări.

În tumultul și efervescența acelor zile de făurar, comparate cu anii ’90, am avut norocul să dau de evenimentul lui Liviu pe facebook: „Vreau leul Înapoi! Vreau Țara înapoi!”

Era un mesaj atât de puternic, încât s-a zărit pentru mine acea luminiță într-un hău depărtat. Strada era unica soluție, unde oameni, la fel ca și mine, urmau să-și ceară drepturile. Cetățeni cuprinsi de o singură dorință majoră – să trăiască liber, fără atentate mișelesti asupra lor. De aici și nebunia, tupeul care anihileaza total frica de a ieși în stradă, exprimându-ți nemulțumirea, folosindu-te de un drept constituțional – libera exprimare. Și cum poti fi pregătit pentru așa ceva? În viață absolvești o facultate-doua, ca să poți activa ulterior, decent, atât. Doar instinctul îți dictează să protestezi, atunci când tu îl ai imprimat undeva, în adincurile celor vîzute sau traite, cândva. În cazul meu – două secvențe din ’89-90, în cazul lui Liviu – protestele din 2002. Cred că de la aceste frânturi, care au provocat un impact major în toate încrețiturile creierului, se încinge și fierbe sângele unui luptător. Credeam că în toți compatrioții mei curge același sânge. Credeam, și mai sper.

A fost 22 februarie 2015, când încercam să le spunem oamenilor că trăim la ordinele și după placul cuiva, și asta nu e bine.

TRB.ro: La mai mult de două luni de proteste stradale, la ce etapă suntem? Ce au avut de câștigat și ce au avut de pierdut cetățenii Republicii Moldova?

Inga Grigoriu: Am suferit multe schimbări ca rezultat al protestelor stradale, atât lăuntrice, cât și pe față. Însă ceea ce ne-am propus inițial – să informăm cetățenii noștri, să atragem atenția mediei internaționale, a partenerilor de dezvoltare, ambasadelor si oficialilor straini – am reușit. Este tulburător să urmarim cum se derulează evenimentele din viața politică și socială, odată pornite. Este macabru să ne simțim ca o „spălătorie”, să fim „vedete” și enigme pentru cei de afară. Din nou fără Guvern, iar visul să obținem unul pentru cetatenii săi – nu e atât de departe, deși încă pare o himeră.

Un președinte transformat tacit într-un instrument, asta am scos la iveală din naftalina reședintei. La fel și un speaker care se simte confuz și nu știe cum să raspundă la întrebări, pentru ca face parte din sistem. Am văzut, cu ochiul liber cât de șantajabili sunt funcționarii, cât de prinse în păienjeniș sunt instituțiile de drept, cât de slugi sunt instituțiile de reglementare. Odată scos și arătat tuturor, răul trebuie smuls, cu tot cu rădăcini.

Pe de altă parte, însa, am realizat că nu suntem ucraineni, armeni, bulgari, islandezi, nici macar români nu suntem. Suntem exact așa, cum ne-a descris Cantemir, pentru că prea multe națiuni s-au amestecat în noi, dispersându-ne. Suntem la aceasta etapă: confuzi, dezbinați, plini de resentimente, gata să capitulăm în fața războiului mediatic, nepăsători, lăsători și neinformați, din pacate. Poate „Miorița”, studiată atât de intens în școala e vinovată pentru ca mereu căutam vina în cineva sau ceva.

Am câstigat un timp de reculegere, pentru ca am pornit în „luptă” naivi fiind, că toți vor veni, simplificându-ne misiunea. Însă, cetățenii au ales calea îndelungată. E o cale democratică, totuși. Am câștigat mâna de oameni dedicați unui scop. E o mare realizare, după parerea mea. Am pierdut totuși eroii de-acasă, avântul tinerilor și răbdarea unora.

TRB.ro: Te vedem adesea în fața mulțimii, mereu printre protestatari. Deși nu te știu personal, probabil că fiecare chișinăuian te-ar recunoaște cu ușurință. Ai ales această postură sau te-a ales ea pe tine?

Inga Grigoriu: Faptul că sunt în primele rânduri mai degrabă ține de responsabilitate: odată pornită, misiunea trebuie dusă până la capăt. Fiecare își poate asuma o resposabilitate, asta vrem să spunem de fiecare data când ieșim în față. Nu e greu, e setul de valori pe care-l ai cultivat în tine. Este un fel de „dacă nu eu, atunci cine?”.

E problema mare a națiunii noastre – fuga de responsabilitate. E un impediment enorm, din cauza căruia trăim așa cum trăim: ca o gloata ușor de condus. Prea puțini dintre noi vor dori să iasă în evidență atunci când se dă o luptă pe un tarâm nesigur, mlăștinos. Cine a spus că lupta pentru adevăr va fi una simplă? Cei care își asumă consecințele acțiunilor sau inacțiunilor proprii, riscă să fie pedepsiți. De pe baricade poți ieși doar cu izbândă sau cu o capitulare rușinoasă. Mâina aceea de oameni din orașul de corturi nu are altă cale decât să-si vadă visul împlinit.

TRB.ro: Cu siguranță există totuși lucruri care nu se știu despre Inga Grigoriu? Care sunt acestea?

Inga Grigoriu: Poate doar faptul că îmi place să admir utilajele industriale în lucru: mașini mari, roboți care produc ceva la o simplă tastare a butonului. M-aș putea uita ore în șir la orice tip de mașină ce lucrează automat. M-am urcat odată pe o mașină de injectat betonul, mare cât două case, și am rămas uluită de faptul cât de moale și ușoară este în manevrare. Evident, mai sunt și alte pasiuni, hobby-uri sau ocupații legate de arta aplicată sau decorativă.

TRB.ro: Revendicări aveți multe, dar care este cea la care ții cel mai mult?

Inga Grigoriu: Primele noastre revendicari sunt cele din februarie, care și pâna acum sunt puse pe masa de lucru a guvernanților.

Cerem depolitizarea și eliberarea tuturor instituțiilor de reglementare și a tuturor organelor de drept, de sub jugul acestui oligarhat, instaurat prin tăcerea și supunerea oamenilor ușor manipulabili. Aici e povara corupției, care ne face să fim părtași sistemului. De aici nu avem parte de o justiție corectă și echitabilă, și tot de aici se formează prețuri nejustificat de mari la energia electrică. Așa pot fi fraudate alegerile, când o persoană poate deține concomitant șapte canale media, unele cu acoperire națională.

Despre jaful secolului am aflat încă prea puține. Ni se ung ochii cu arestări, care, de fapt, sunt niște răfuieli banditești. Nu avem pornite dosare adevarate, sistemul ascunde, cu vehemență principalii beneficiari. Între timp, pilonul economiei – micul business, suferă și se sufocă după ce prădătorii acestuia l-au atacat cu o înverșunare și mai mare pentru că e nevoie să acopere această gaură enormă, cât o optime din PIB. Miliard – suma fabuloasa, stoarsă și furată zilnic din contul contribuabililor.

Mi-aș dori și un Guvern tehnocrat, manager perfect pentru bunăstarea cetățenilor și a intereselor acestora. O echipa managerială, ce va dezvolta, în primul rând, sistemul de educație și care va fi în permanentă căutare de proiecte investiționale în acest domeniu. Un Guvern care va depune tot efortul ca statul să devină un garant al stabilității și dezvoltării, prin prisma unei activități antreprenoriale de succes. Cu un premier in frunte, care va căuta cele mai fiabile și avantajoase proiecte de dezvoltare a micului business, mai ales, transformându-l în unul de export. Un executor care va gestiona corect resursele contribuabililor și le va păzi cu râvnă, cât și un Guvern care nu-și va transforma proprii cetățeni în consumatori inrăiți, ci în administratori ai propriilor aspirații si activități.

TRB.ro: Platforma civică „Demnitate și Adevăr”, din care faci parte, care a fost creată ca fiind una a apolitică, a anunțat recent că unii dintre membrii ei au decis că vor sta la baza creării unui nou partid politic. S-a știut din start că aceasta va fi finalitatea?

Inga Grigoriu: Această Platformă civică este un grup de voluntari, care, în pofida gunoiului informațional, rezistă, creează, are speranțe pentru un viitor mai bun. Ne-am apropiat de ei, admirându-le curajul, stoicismul, profesionalismul și experiența. Numai astfel era posibilă transmiterea mesajului nostru, iar noi ne doream să vedem un cetățean adevărat nu doar cu buletinul sau pasaportul, ci un adevarat membru al societății: activ, responsabil, cu un set de valori format și valorificat.

Însă, nu este simplă atingerea acestor obiective, ținând cont de particularitățile individuale ale cetățenilor noștri. Aceștia, din pacate, nu-și dezvoltă spiritul civic sau dragostea față de țară. Majoritatea membrilor societății noastre, sunt gata să-și dea votul cu orice preț, prin asta scoțându-și povara de pe umeri, plecând ușurați la odihnă. Nu, nu este suficient. Or, în toți acești ani de pretinsă dezvoltare, guvernanții au creat niște indivizi lipsiți de voință. Le-au limitat accesul la o educație adevarată și, astfel, au crescut o nouă generație de oameni indiferenți, poate chiar îndobitociți. Asta e forța lor – cetățeni fără valoare, pe care să-i poata dezbina și conduce. Este greșeala noastră, a tuturor, că nu ne-am implicat în formarea noastră ca națiune.

De aici și decizia luată de câțiva membri din Platformă: de a căpăta pârghii mai rapide de soluționare a problemelor noastre, deoarece mulți dintre cetățeni nu au rabdarea de a trece prin această metamorfoza pe cale civică. Ei vor soluții acum, imediat și fără ieșire de lungă durată din zona lor de confort. Fiind în Legislativ, fiind patriot adevărat, ai șanse să oferi mai rapid soluții celor ce așteaptă ceva de la tine.

TRB.ro: La eventualele alegeri anticipate, îți vom regăsi numele pe lista viitorului partid? În ce postură te vezi?

Inga Grigoriu: Visul meu este și va rămâne în continuare să dezvoltăm și să creștem împreună un cetățean activ și responsabil. Făcând parte din această societate confuză, mărunțita pe diverse criterii, îmi rămâne doar să caut instrumentele necesare întru finalizarea cu succes a aspirațiilor mele. Eu cred în exemplul Islandei. Dacă e să-l urmăm, atunci calea noastră, a lui Liviu și a mea este în Legislativ. Însă, în viață nu am fost pregatită pentru o activitate politică. Am, însă, rezerve privind această privință  deoarece nu am experiență în acest domeniu. Îmi doresc mai degrabă să rămân de partea cealaltă a baricadelor, deși au fost discuții permanente cu protestatarii din Piața Marii Adunări Naționale, cu membrii din Platformei unde a fost abordat intens și acest subiect: necesitatea de a crea o nouă ofertă și forță politică.

Astfel, pentru moment nu îmi imaginez o carieră politica și aș prefera să nu candidez pe listele noului partid, dacă asta ar fi posibil. Mi-aș dori să-i văd pe alții mai profesioniști, între timp, să pot fi parte din acea societate activă, care va sta mereu de veghe.

TRB.ro: Vocile critice spun că la mitingurile organizate de Platforma „DA” nu s-a reușit mobilizarea tineretului. Crezi că au dreptate și dacă da, de ce s-a întâmplat așa?

Inga Grigoriu: Amintiți-vă de primele noastre proteste, când încă nu exista Platforma civica „Demnitate si Adevăr”. Ați văzut atunci tineri într-o proporție mai mare decât acum? Nu! În stradă ieșeau preponderent părinții și bunicii acestora. Am pornit în această „lupta” din start conștientizând că tinerii, în prezent, au alte preocupări. O parte dintre ei, o mică parte, sunt fenomenali, cu capacități oratorice, organizatorice, economice, manageriale, științifice, lingvistice, tehnologice, jurnalistice, antreprenoriale, pedagogice, filosofice și altele. Această categorie de tineri se implică, atât timp cât le poți genera un răspuns permanent despre beneficiul lor personal „din toată aceasta chestie”.

Și, la fel de contrastant, precum habitatul în Republica Moldova, este să vedem alți tineri, ale căror doar două degete mari știu să se miște, navigând haotic, în sus și în jos, fără sens, printre poze și nimicuri, undeva într-o retea, care zombează și crează dependență. Acesti tineri au rude peste hotare, care au grija, într-un fel, să le ușureze navigarea. Visul acestor tineri este doar unul – să plece. Să plece, chiar dacă nici nu s-au apucat să facă ceva acasă. Și astfel de tineri sunt mulți, numărul lor prevalând de multe, multe ori. E groaznic să le prinzi privirile goale și reci.

Speranțe îmi pun în așa-numitul, al treilea grup de tineri, simpli, onești, fără multe pretenții, care își pot câștiga și singuri necesarul minim de existență. Care înțeleg prea bine în ce mocirlă ne aflam. Care, pe lânga toate grijile zilnice, mai gasesc timp să facă ceva și pentru țară, adică pentru viitorul lor și al familiilor lor. Acești tineri vin la proteste, fără resentimente și întrebări. Ei vin, chemați fiind de un instinct lăuntric. Aceștia sunt cetățenii adevărați, ce prind rădăcini acum și aici. Prea puțini și în același timp suficienți. Avem din aceștia.

Deși multi tineri au venit pe parcurs, la fel de mulți s-au plictisit, pur și simplu. Pentru că protestul în sine, în Republica Moldova, nu vine cu rezultate imediate, precum se întâmplă în alte țări. Aici e nevoie de insistență și răbdare, mai ales când menținem calea pașnică și democratică. Pentru că suntem un stat captiv al unor interese înguste, care nu vor aplica instrumentele adevărate ale democrației și mai ales pentru că aproape fiecare cetățean este corupt, mita reprezentând un mijloc rapid de soluționare a întrebărilor urgente.

Avântul tinerilor e firesc, dar nu va fi ca în aprilie 2009, e cert.  Acum e nevoie să ne cunoaștem, să ne șlefuim, să căpătăm încredere unii în alții. Nu putem aduce un lider în care să credem orbește. E nevoie de timp, de coacere. Tinerii vor pâine și circ, vor selfie-uri reușite, să le fie distribuite pozele de sute de oameni, iar eu nu vreau să facem din acțiunea noastră civică un spectacol în vogă. Aici e nevoie de alt caracter, pe care nu-l au majoritatea din tinerii actuali. Aici e locul acelei zicale japoneze: când părinții lucrează din greu, iar copiii acestora savurează viața din plin, înseamnă că nepoții vor fi cerșetori.

În ceea ce privește vocile critice, ele vor tinde mereu să denaturize, să dezinformeze și să demotiveze. Pentru ca acestea sunt, de fapt, „armele” guvernanților, care încearcă din răsputeri să răstoarne valul protestatar, să-l reducă. De aici au pornit toate poveștile cu balauri. Realitatea, însă, este următoarea: da, n-au fost mulți tineri încă de la începuturi, însă schimbarea oricum o vom face.

TRB.ro: O nouă adunare națională este planificată pentru data de 29 noiembrie. În repetate rânduri unii dintre organizatori au declarat că acesta va fi ultima. Ce înseamnă acest fapt?

Inga Grigoriu: Adunările naționale trebuie organizate frecvent, astfel încât cetățenii să-și formeze un obicei din a analiza acțiunile aleșilor noștri, cărora le-am încredințat actul de guvernare.

Nu poate fi pe 29 noiembrie 2015 o ultimă adunare, acum, când abia dacă întrezărim o rază de izbândă. Oamenii înțeleg: clasa politică și-a dat arama pe față. Îi putem înlocui sau îi putem pedepsi – totul depinde de voința noastră comună. Un regim criminal există în folosul său doar dacă ciopârțeste din unitatea cetățenilor. Din pacate, în Republica Moldova, ei încă își mai mențin teritoriul, dar nu pentru mult timp.

Interviu realizat de C.A.

Un comentariu

  1. Care protestatari, care coloană că acolo nu o mai rămas nimeni, chiar și azi s-o mai dus și din acei plătiți de Țopa să mai stea prin corturi… Oamenii normali nu vor apăra interesele lui filat așa cum dictează al de Inga sau Năstașii.

Transmiteti un mesaj

three × five =