Despre încredere, clasa politică și DNA 

    DNA

    Să încep cu o afirmație care ar putea să vă mire. Tradițional încrederea măsurată în DNA a fost o cifră falsă sau, cel puțin, superficială. Încrederea în Raed Arafat (comparativ cu alte personalități) a fost mare și politicienii care au stat împotriva lui au plătit un preț. Încrederea în DNA a fost și ea mare (comparativ cu alte instituții) și politicienii care au criticat cel mai vocal DNA au avut rezultatele cele mai bune la urne. Iar televiziunile de știți care au criticat cel mai sistematic DNA au avut cele mai buna ratinguri.

    Nu intrăm în cauzele acestei schizioidii care țin cel mai probabil de asimilarea DNA cu instituțiile de forță. Însă merită să discutăm faptul că această relație pare să/ poate să se schimbe. Asta pentru că, în timp ce DNA continuă să crească in încredere, vasta majoritate a politicienilor scad (INSCOP, feb 2015):

    0335_12032015_grafic1

    0335_12032015_grafic2

    Dacă adăugăm următoarele două slide-uri vedem cum unele nume din zona fostului PDL sunt în proces de recuperare a încrederii în ultimele două luni. Poate să fie aici un efect de transfer de la Klaus Iohannis, care nu găsește receptacule potrivite în zona vechiului PNL (?!). Sau poate fi deja tradiționala înclinație a eșantioanelor INSCOP către zona de dreapta-non-USL.

    0335_12032015_grafic3

     

    0335_12032015_grafic4

    Oricum, per total încrederea scade. Aici joacă cu siguranță un rol anchetele DNA și mediatizarea acestora. Dar un rol îl joacă probabil și lupta politică pentru președinție cu antagonizarea și demonizarea adversarului, precum în 2012, anul neîncrederii noastre.

    Diferențele față de 2012 sunt, însă semnificative. Scăderea politicienilor ca nivel de încredere pare să fie mai accentuată. Poate că aici avem și o problemă de înlocuire de generații. Marile nume ale luptei dintre Băsescu și USL nu mai sunt astăzi atât de prezente, însă nu știm încă cine vine în locul lor.

    O a doua diferență este dată de evoluția încrederii în instituții. Instituțiile internaționale (în ușoară scădere în 2012) sunt astăzi în creștere. Îmi este greu să spun care ar fi motivul acestei creșteri. Familiarizarea treptată a populației de susținători și opozanți cu ideea Iohannis-președinte poate să fi avut un asemenea efect indirect. Sau pot fi în joc alte cauze.

    Se remarcă evoluția pozitivă a instituțiilor de forță și control, numite eufemistic „executive, (INSCOP, feb 2015):

    0335_12032015_grafic5

    Dincolo de o judecată obiectivă asupra acestor instituții, această evoluție este îngrijorătoare. O populație care respectă instituțiile de forță în dauna celor politice poate ajunge să respecte metodele de forță în defavoarea instituțiilor politice. Un licăr de lumină vine, surprinzător, de la Elena Udrea. După cum just remarca undeva Barbu Mateescu, scandalul Udrea a inversat tendința crescătoare a SRI menținând sau întărind tendința crescătoare a DNA. Indiferent că această percepție este dreaptă sau nedreaptă, este mai bine pentru noi toți ca populația să prefere instituțiile de forță vizibile în dauna celor discrete.

    Andrei Tiut – CivitasPolitics.org

    Update: din momentul scrierii acestui articol și până la publicare Dani Sandu a publicat un articol care completează cifrele INSCOP cu extrase din World Values Survey.

     

    NU SUNT COMENTARII

    Transmiteti un mesaj

    four × four =