Consideraţii referitoare la securitatea aprovizionării cu gaze naturale în Europa de Sud-Est. Situaţia României – partea a VI-a

România a înregistrat un declin constant al producţiei de gaze naturale în ultimii 30 de ani, pe fondul epuizării rezervelor din zăcămintele convenţionale. Declinul a fost temperat într-o anumită măsură de investiţiile făcute în ultimii 10 ani.

România este singura ţară din regiune care dispune în acest moment de resurse gaze naturale onshore, precum şi de o lungă experienţă în sectorul extractiv, iar descoperirile din zona economică exclusivă din Marea Neagră sunt dătătoare de speranţe.

Abandonarea proiectului South Stream ar putea creşte importanţa României ca ţară de tranzit, cu condiţia implementării unor proiecte de investiţii ambiţioase.

0202_08012015_ev_gaze

Producţia de gaze naturale a României 1970-2012

Sursa: Energy balance 1970-2009: BP Statistical Review of World Energy June 2010; National Forecasting Commission; EU Energy Trends 2030

În prezent, în România se exploatează aproape 450 de zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale. Din acestea, 255 sunt exploatate de către Petrom, iar 153 de către Romgaz.  Pentru alte 39 de zăcăminte au fost încheiate acorduri de exploatare cu alţi producători.

Ţara deţine rezerve certe de aproximativ 150 mld. mde gaze naturale. La un nivel al producţiei de 11 mld. manual şi presupunând o rată de înlocuire a rezervelor de 80%, rezultă că rezervele certe s-ar putea epuiza în circa 15 ani. Peste 90% din rezervele certe sunt localizate onshore.

În prezent, producţia internă de gaze naturale acoperă peste 85% din consumul intern, restul de 15% fiind acoperit din importurile din Rusia.

Dincolo de investiţiile în tehnologii moderne care să crească gradul de recuperare din zăcămintele mature şi care să permită exploatarea onshore la adâncimi mai mari de 3 kilometri sau a zăcămintelor cu geologie complicată, pentru sectorul gazelor naturale, marea promisiune o reprezintă zăcămintele offshore de mare adâncime din Marea Neagră.

Exploatarea gazelor din Marea Neagră va necesita însă investiţii masive, atât pentru explorare şi producţie, cât şi pentru construcţia infrastructurii de transport pentru aducerea gazelor la ţărm şi pentru injectarea în sistemul naţional de transport de gaze.

O altă speranţă ar putea-o reprezenta gazele de şist. Administraţia Americană pentru Energie (EIA) evalua într-un raport publicat în 2013 rezervele exploatabile ale României de gaz de şist la aproape 1,4 trilioane m3.

Aceste estimări trebuie tratate cu prudenţă deoarece există un număr semnificativ de cazuri, inclusiv în regiunea noastră (Polonia), în care estimări iniţiale foarte optimiste ale EIA au fost revizuite dramatic în jos (între şase şi cincisprezece ori!).

Cererea de gaze naturale din România a evoluat similar cu cea europeană, consumul scăzând în perioada crizei economice cu 5,4%, de la 13,3 mld. m3 la 12,5 mld. m3, atât ca urmare a reducerii cererii din industrie, dar şi datorită introducerii unor tehnologii mai eficiente energetic.

Consumul este influenţat de mai mulţi factori, printre care: gradul mic de conectare a utilizatorilor casnici din România la reţeaua naţională de gaze naturale (doar 44% dintre consumatori), sub media europeană; investiţiile scăzute în sectorul industrial în ultimii ani, precum şi reducerea producţiei în anumite sectoare (industria siderurgică, industria chimică, industria cimentului etc.); creşterea producţiei de energie regenerabilă (hidro, eoliană, solară şi biomasă) care a redus consumul de gaze naturale pentru producţia de energie electrică.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

14 − two =