Pentru fișetul președintelui Iohannis

    Iohannis

    George Visan

     Pe 21 decembrie 2014 președintele ales al României Klaus Iohannis a devenit președintele în exercițiu al României, depunând jurământul și preluând atribuțiile funcției de la Traian Băsescu.

    Klaus Iohannis se va confrunta începând cu 22 decembrie 2014 în mare parte cu un set nou de provocări, decât predecesorul său Traian Băsescu în 2004. Iată un scurt ghid cu o parte dintre acestea.

    Amenințarea externă

    În 2004, la debutul mandatului lui Traian Băsescu România era membră a NATO și în 2007 devenea membră a UE, statul român devenind astfel ancorat în occident. Astăzi mediul de securitate regional este definit de revizionismul și ravanșismul Rusiei, care a subminat statalitatea Ucrainei și a anexat peninsula Crimeea. După cum avertiza anul acesta predecesorul lui Klaus Iohannis, următoare țintă a Rusiei ar putea fi gurile Dunării. Dacă Rusia își menține obiectivul de subminare a statalității Ucrainei și continuă să anexeze teritoriul suveran al acesteia, România s-ar putea trezi vecină din nou cu Rusia (sau cu un stat marionetă creat de aceasta – Novorossiya). În acest condiții este vitală regândirea relației cu cel mai mare vecin al României, Ucraina, o soluție în acest sens fiind încheierea unui parteneriat strategic.

    Desfășurarea pe teritoriul României a sistemului anti-rachetă american pentru protejarea Europei de atacurile cu rachete balistice din Orientul Mijlociu crește importanța și profilul strategic al Bucureștiului. Însă sporește și riscul unor confruntări diplomatice cu Rusia, făcând improbabilă relansarea relațiilor bilaterale româno-ruse pe termen scurt și mediu.

    Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a ridicat problema re-asigurării strategice a flancului estic al Alianței, unde NATO nu deține în prezent baze militare, iar prezența SUA în România este în esență rotațională (Black Sea Rotational Force). Summit-ul NATO din Țara Galilor a stabilit desfășurarea unor forțe militare pe flancul estic pentru re-asigurarea acestuia tot pe bază rotațională, precum și creeare unei forțe care să fie desfășurate rapid în cazul apariției unei amenințări la adresa unuia dintre alianții NATO. Luând în considerare comportamentul Rusia față de țările Baltice și în zona Mării Baltice din prezent, se impune desfășurarea permanentă a unor forțe ale alianței, de preferat ale Statelor Unite în România, țările Baltice și Polonia. În demersurile sale externe în raport cu SUA și NATO, președintele  Klaus Iohannis trebuie să-i convingă pe  aliați de necesitatea creării unor baze permanente ale NATO pe teritoriul României.

    Securitatea și apărarea României nu pot fi externalizate aliaților. Dacă România nu depune eforturi pentru a-și consolida capacitatea de a se apăra și nu crește investițiile în apărare în următorii ani, credibilitatea sa ca aliat și furnizor de securitate pe flancul estic se va diminua. Mai mult abilitatea României de a-și promova interesele în regiune și la nivel internațional va fi afectată.

    În fine România trebuie să-și creeze acele pârghii și mijloace prin care să promoveze la nivel regional valorile democratice și pe ale statului de drept. În Ungaria vecină fundamentele democrației liberale sunt subminate de regimul lui Viktor Orban, care promovează mai nou un discurs eurosceptic și anti-american, concomitent cu o aliniere tot mai vizibilă cu politica externă a Kremlinului. Bulgaria se confruntă cu o acută criză instituțională, iar statul de drept la sud de Dunăre este slab consolidat. Republica Moldova și Ucraina au nevoie de consolidarea instituțiilor democratice și de eforturi credibile de combatere a corupției. România poate și trebuie să fie un model de democrație liberală în regiune pe termen mediu și lung.

    Republica Moldova

    Președintele și politicienii români trebuie să iasă din paradigma „re-unificării” cu Republica Moldova. Jocul electoral cu „unificarea”, „unirea tuturor românilor” este ineficient și nu aduce voturile pe care politicienii le scontează. Victor Ponta a deprins lecția această pe 16 noiembrie 2014. Deși în mandatul lui Klaus Iohannis se vor aniversa 100 de ani de la crearea României Mari, impulsurile naționaliste trebuie ținute în frâu.  Acest ultim aspect va fi dificil, având în vedere rolul istoric în realizarea statului unitar modern român jucat de PNL, dar și cultura politică a românilor în general.

    România nu poate fi credibilă pe plan extern, în actualul context regional, atâta timp cât va da impresia altor state că dorește unificarea cu Moldova. România nu poate condamna în mod credibil subminarea de către Rusia a statalității Ucrainei, atâta timp cât pe toate gardurile din București și din țară, stă scris „Basarabia e România!” Politica externă a statului român față de Republica Moldova trebuie să fie fundamentată pe doi piloni: pe de o parte susținerea independenței și suveranității Chișinăului în fața revizionismului rusesc, iar pe de altă parte susținerea parcursului european al acestui stat.

    Pentru mai multe detalii privind ceea ce ar trebui sa se afle în fisetul noului preşedinte, citiţi blogul Civitas Politics.

    NU SUNT COMENTARII

    Transmiteti un mesaj

    four × 2 =