Ucraina – o cutie a Pandorei?

    La București, în cadrul fundației ce-i poartă numele marelui diplomat român Nicolae Titulescu, se discută intens subiecte care la Kiev și Chișinău, aproape că lipsesc pentru clasa politică: situația din timpul și după conflictul din Ucraina.

    Cu speranța că discuțiile nu sunt în van, și că dezbaterile „pavează calea spre politici”, după cum s-a exprimat Adrian Severin, vicepreședinte al Fundației Institutului Social-Democrat „Ovidiu Șincai”, și Dan Dungaciu, directorul ISPRI, cunoscut pentru expertiza și precizia cu care anticipează mișcările statelor din această zonă, au realizat o analiză a diversității geopolitice a ucrainenilor cât și a cetățenilor Republicii Moldova în cadrul dezbaterii cu tema „Ucraina – o cutie a Pandorei?”.

    Profesorul Dungaciu, fără a încerca să ofere soluții, lucru de care trebuie să se ocupe altcineva, a ales să formuleze bine întrebările: De ce Ucraina este un stat sfâșiat? Care este statutul acestei țări? Care sunt formatele politice din această zonă?

    Pentru a răspunde la aceste întrebări, Dungaciu a recurs la istoria apropiată, cea de după 1989, când după căderea Uniunii Sovietice, toate statele din fostul bloc comunist s-au pomenit cu oameni în stradă care declarau: „Suntem europeni, vrem în Europa!” Astfel, fiecare și-a găsit geografia simbolică pentru a motiva că e dreptul lor să facă parte din Europa unită. Cetățenii Republicii Democratice Germane, au spus că sunt nemți și au rezolvat problema. Țările Baltice au scos constituțiile de dinaintea ocupației sovietice și-au declarat perioada sovietică, o greșeală istorică. Alte state din Centrul Europei s-au unit într-un bloc comun ce avea să însemne „Middle Europe”. România și Bulgaria, riscând să cadă sub denumirea de state-tampon, au evitat Balcanii și au făcut tot posibilul să adere la structura euro-atlantică de apărare și securitate.

    Când vine vorba de Ucraina și Republica Moldova ne aflăm într-o situație cu totul diferită, spune Dan Dungaciu. Aceste două state, a continua Dungaciu, vor să plonjeze direct în Uniunea Europeană fără să treacă prin celelalte faze prin care au trecut şi statele din fostul bloc comunist care acum sunt membre UE. Este vorba de state sfâșiate ca apartenență, în care populația este împărțită în funcție de orientarea geopolitică.

    De aceeași părere a fost și președintele Fundației Europene „Nicolae Titulescu”, ex-premierul și diplomatul Adrian Năstase, care consideră îngrijorătoare ruptura din estul Ucrainei.

    Poate face România ceva într-o asemenea situaţie? Are România capacități de a se implica, în afară de mici instrumente diplomatice sau trebuie să stea cuminte și să nu ridice prea mult ștacheta? De la această dilemă a venit condamnarea subtilă la eșec pentru statul românesc în cadrul trilateralei București-Chișinău-Kiev, inițiată de Victor Ponta și criticată de Dungaciu.

    În concluzie, polemicile din cadrul discuției au fost constructive. Dacă Severin consideră că ceea ce se întâmplă în Ucraina e o consecință a crizei democrației, capitalismului promovat de americani, și o înțelegere ruso-germană împotriva SUA, Dungaciu spune că nu este corect moral să cerem acestor state să fie zonă tampon, fără chip și identitate, pentru că așa ne este nouă mai bine. „România trebuie să ajute Republica Moldova și nu Ucraina, pentru care nu suntem pregătiți” susține directorul ISPRI.

    În final, Adrian Năstase constată că Rusia își trage sufletul ca un șarpe boa care digeră prada după ce a înghițit-o. Noi însă, cu tot cinismul trebuie să profităm de context și să căutăm beneficiile, să adăpostim capitalul de bani și investiții care se vor retrage din Rusia și Ucraina pentru că lecția este aceeași: ceea ce au lăsat europenii nerezolvat de pe azi pe mâine (a se vedea cazul Transnistria), tinde să se complice și să se înmulțească (a se vedea cazul Donbas).

    R.R.

    NU SUNT COMENTARII

    Transmiteti un mesaj

    thirteen + 7 =