Recrudescența tensiunilor dintre Varșovia și Kiev pe probleme istorice

Polonia continuă să fie unul dintre cei mai fervenți susținători ai integrării europene a Ucrainei. Pentru statul polon, Ucraina a reprezentat după `90 un actor strategic important în arhitectura de securitate regională. Astfel, după ce Polonia va adera la NATO și UE a dus o campanie de sprijinire a apropierii Ucrainei de structurile euroatlantice. Oficialii de la Varșovia și-au oferit suportul administrațiilor care s-au succedat la conducerea Ucrainei în vederea semnării acordului cu UE, au făcut lobby pentru eliminarea regimului de vise pentru cetățenii ucraineni care vor să călătorească în Uniunea Europeană, în același timp, Polonia regăsindu-se în topul celor mai mari investitori străini din Ucraina. La drept vorbind, uneori Polonia părea că se devotează mai mult pentru integrarea europeană a Ucrainei decât o făceau liderii de la Kiev. Nu în ultimul rând, oficialii polonezi au fost cei mai vehemenți vecini ai Ucrainei la adresa ingerinței Federației Ruse în afacerile interne ale statului ucrainean, oferind în repetate rânduri suport mișcărilor pro-europene (Revoluția Portocalie și Revoluția Demnității) și încercând să se implice direct în soluționare diferendelor dintre Ucraina și Federația Rusă, atât în 2004-2005, cât și în 2014-2015. Pe lângă implicarea politică, Varșovia a oferit ajutor financiar statului ucrainean în vederea realizării reformelor democratice, militând necontenit pentru păstrarea și incrementarea sancțiunilor economice împotriva Federației Ruse.

În termeni strategici, Polonia și Ucraina împărtășesc aceleași interese de securitate, având același inamic comun, Federația Rusă.

Cu toate acestea, și pe fondul rocadei făcută la Varșovia, în anul 2015, prin preluarea puterii de către Partidul conservator Dreptate și Justiție (PiS), cu orientări naționaliste, se reacordă o atenție sporită pe agenda relațiilor bilaterale Polonia-Ucraina chestiunilor istorice, în timp ce la Kiev sunt adoptate tendențios decizii controversate ce privesc minoritățile naționale sau locații cu mare încărcătură istorică pentru vecinii polonezi, în special. Inevitabil, asemenea succesiuni de evenimente redimensionează dialogul dintre cele două capitale, unde interesele de natură geostrategică ale Poloniei nu influențează (cel puțin nu în relația cu Ucraina) disputa auxiliară referitoare la aceste problemele de natură istorică și care, în esență, fac unul dintre obiectele memoriei colective ale poporului polonez.

Aflat la Consulatul General al Poloniei de la Kiev, ministrul de externe polon, Witold Waszczykowski, a îndemnat autoritățile ucrainene „să ia măsuri concrete” și să reofere posibilitatea grupului de lucru polonez, care se ocupă de exhumarea victimelor poloneze din timpul celei de a doua conflagrații mondiale îngropate pe teritoriul actual al Ucrainei, să își poate reîncepe activitatea. Waszczykowski a declarat că Ucraina va suporta consecințe dacă nu își va schimba abordarea privind acest subiect sensibil. Nesoluționarea acestei problematici va determina autoritățile centrale să „lanseze procedurile care să nu permită cetățenilor ucraineni cu viziuni extremiste să intre în Polonia”[i]. Interdicția s-ar aplica, în principal, oficialilor ucraineni care nu permit experților polonezi să își continue cercetările și procesul de deshumare și acelor persoane care se opun renovării siturilor cu semnificație istorică și simbolică pentru Polonia[ii].

Răspunsul la afirmațiile Ministrului de Externe al Poloniei a fost oferit imediat, prin vocea purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe al Ucrainei, Marianna Betsa care asigura partea polonă de faptul că:

„Poziția noastră față de Polonia este absolut prietenoasă și constructivă, iar noi plecăm de la faptul că majoritatea ucrainenilor sunt pozitivi față de Polonia, în ciuda diferențelor în evaluarea trecutului nostru istoric complicat și avem o înțelegere clară a necesității de a consolida în continuare cooperarea cu Polonia în interesul ambelor popoare… Suntem deschişi la cooperare în orice chestiune, inclusiv în chestiuni istorice, și suntem siguri că trebuie să împărtășim un interes reciproc în această privință „[iii].

Betsa a ținut să reamintească părții poloneze că reconcilierea istorică va fi posibilă pe principiul creștin european „iertăm și cerem iertare”,  cerând la calm și înţelegere, datorită poziției acide pe care o au, în general, oficialii polonezi când apar în discuție ororile la care au fost supuși polonezii de pe teritoriul Ucrainei în zorii și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

De ce au reînceput tensiunile pe acest subiect?

Recrudescența tensiunilor pe tematica tragediei petrecute în urmă cu mai bine de 70 de ani a fost declanșată, anul trecut, prin adoptarea  Zilei naționale în amintirea victimelor genocidului naționaliștilor ucraineni împotriva polonezilor în timpul celui de al Doilea Război Mondial, care comemorează victimele masacrului de la Volînia, pe data de 11 iulie.  La acea dată, în anul 1943, naționaliștii ucraineni din Armata Insurecționară Ucraineană (UPA) au atacat 100 de sate locuite de polonezi în partea de est a Poloniei, ocupată atunci de Germania nazistă, teritoriul care actualmente este în componența Ucrainei. Respectivul eveniment este considerat cel mai sângeros dintre toate atacurile naționaliștilor ucraineni asupra polonezilor. Totodată, se estimează că pe parcursul anilor `40, ucraineni ar fi ucis în jur de 100.000 de etnici polonezi[iv].

La momentul adoptării rezoluției, președintele ucrainean, Petro Poroșenko, și-a exprimat regretul pentru decizia luată de către parlamentul polonez. Însă  Kievul nu s-a lăsat mai prejos și a continuat provocarea adoptând, la scurt timp, o rezoluție similară prin care data de 24 martie urmează să fie recunoscută în Ucraina ca ziua de Comemorare a victimelor genocidului comis de statul polonez împotriva ucrainenilor în perioada 1919-1951”[v].

Cum nu era de ajuns adoptarea unor rezoluții greu digerabile în ambele părți, autoritățile de la Kiev au cerut guvernului polonez să reconstruiască un monument ce înfățişa membri ai UPA din sud-estul Poloniei. Este vorba despre un monument din satul polonez Hruszowice ce ilustra membri UPA care au luptat împotriva polonezilor în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial (1946). Monumentul ar fi fost construit în anul 1994, oficial, fără consimțământul autorităților poloneze, și care a fost îndepărtat de către membrii organizațiilor poloneze de dreapta, cu acordul autorităților locale, în luna aprilie a acestui an. După înlăturarea monumentului respectiv, consilierii regiunii Liov au considerat acțiunea o provocare anti-ucraineană. În consecință, Institutul de Memorie Națională a Ucrainei a anunțat că va opri legalizarea siturilor memoriale poloneze din Ucraina și a procesului de deshumare polonezilor îngropații pe teritoriul acesteia[vi].

Ca urmare a acestei decizii, o delegație poloneză condusă de profesorul Krzysztof Szwagrzyk, șeful adjunct al Institutului de Memorie Națională din Polonia, a întreprins recent o vizită în Ucraina pentru a purta un dialog pe acest subiect cu omologii ucraineni, declarând faptul că:

„Vorbim despre o căutare a unor situri în care cetățenii polonezi au fost asasinați în timpul celui de-al doilea război mondial. Nu vorbim de comemorări care ar putea ridica controverse din cauza formei sau conținutului lor. Vorbim despre posibilitatea desfășurării unor activități de căutare și exhumare.”

„Nimeni din Polonia nu poate înțelege cum este posibil ca o țară cu care menținem relații foarte bune, în numele căreia vorbim pe scena europeană, o țară pe care o susținem zilnic în domenii diferite, blochează brusc activitățile pe care le desfășurăm, chiar dacă acestea nu ar trebui să ridice nici o controversă”.

Acesta și-a încheiat declarația susținând faptul că „acest mesaj (blocarea cercetării siturilor și activităților de deshumare) ar trebui interpretat ca o expresie a unei atitudini negative față de așteptările noastre din Polonia. Aceasta este o situație foarte proastă pentru relațiile polono-ucrainene, una care dăunează tuturor, dar, mai presus de toate, dăunează statului ucrainean”.

În ceea ce privește tragediile istorice petrecute de o parte și de cealaltă încă nu s-a găsit sau nu se încearcă îndeajuns găsirea unei căi de mijloc, a unui compromis. Masacrul de la Volînia reprezintă, cu siguranță, cel mai dificil capitol al istoriei comune polono-ucrainene, cu atât mai mult cu cât se pare că partea poloneză cere și așteaptă scuze mult mai bine articulate și pe care ucraineni se feresc să le facă. Uneori liderii ucraineni nu par a înţelege importanța soluționării acestor evenimente istorice ori nu cunosc întregul context din istoria comună, aspecte care contează în economia actualelor relații bilaterale. De cealaltă parte, polonezii nu pot să accepte glorificarea de către ucraineni a unor naționaliști care au uciși zeci de mii de polonezi, chiar dacă, după cum ar susține istoricul Ihor Iliușin, scopul final al ucrainenilor naționaliști din OUN-UPA nu era neapărat distrugerea elementului polon de pe acele teritorii, ci eliminarea acestora pentru că reprezentau un obstacol în calea înființării pe acea suprafață a unui stat ucrainean independent[vii].

M.A.

_________________________________________________________________________________________________________

[i] http://thenews.pl/1/10/Artykul/333661,Polish-FM-urges-Ukraine-to-%E2%80%98take-concrete-steps%E2%80%99-amid-tensions-over-history

[ii] https://www.unian.info/politics/2226469-polish-fm-urges-ukraine-to-take-concrete-steps-amid-tensions-over-history-radio-poland.html

[iii] https://www.unian.info/politics/2233061-ukraines-foreign-ministry-voices-kyivs-clear-position-on-poland.html

[iv] http://www.thenews.pl/1/10/Artykul/332221,Ukraine-blocking-search-for-Polish-victims-of-wartime-crimes-expert

[v] http://www.thenews.pl/1/10/Artykul/265083,Polish-Foreign-Ministry-%E2%80%98astonished%E2%80%99-at-%E2%80%98genocide%E2%80%99-claim-by-Ukrainian-MP

[vi] http://www.thenews.pl/1/10/Artykul/332221,Ukraine-blocking-search-for-Polish-victims-of-wartime-crimes-expert

[vii] Piotr Pogorzelski, Borș Ucrainean, ed. Meteor, București, 2014, p. 214.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

19 − 8 =