Dodon „suspendatul” sau cum devine o butaforie instituția prezidențială din R. Moldova

Dodon

Suspendarea repetată a președintelui Dodon, pe lângă faptul că subliniază încă o dată slăbiciunea acestuia ca politician, pune într-o lumină foarte proastă instituția prezidențială, deși mulți sperau că aceasta se va consolida după ce președintele a fost ales prin vot direct.

Acum un an, în timpul alegerilor prezidențiale, Igor Dodon promitea că „se va lua la trântă” cu puterea oligarhică de la Chișinău și o va face să răspundă pentru nelegiuirile pe care le-a comis pe parcursul ultimilor ani.

A promis multe, n-a făcut nimic

Unul dintre primele obiectivele pe care și-l propunea Dodon consta în anularea legislației care pune miliardul furat pe spatele cetățenilor. „Dacă nu voi putea anula această lege printr-o altă lege, voi iniţia un referendum consultativ”, spunea Dodon.

Referitor la guvernanți, preşedintele tuna și fulgera. „Vor sări din ei surcele. Și din judecători, procurori, și din Plahotniuc (președintele Partidului Democrat aflat la guvernare, considerat cârmuitorul din umbră al R. Moldova) și din toți acei care au fost la guvernare.”

Promisiunile acestuia au fost din start calificate drept eronate și populiste din cauza împuternicirilor reduse pe care Constituția le oferă instituției prezidențiale. Însă, grație faptului că a fost ales de majoritatea moldovenilor ieșiți la vot, noul președinte ar fi putut, cel puţin, să organizeze o opoziție populară împotriva „oligarhilor care pradă țara”.

Iată că după un an la președinție, an în care a divizat și mai mult societatea moldovenească și s-a remarcat prin petreceri și concedii costisitoare, Dodon nu doar că nu și-a îndeplinit promisiunile în ce privește pedepsirea oligarhilor dar a şi fost umilit în ultimul hal de aceștia, fiind suspendat din funcție de fiecare dată când Guvernul dorea acest lucru.

Trucuri ale Curții Constituțională cu interpretarea legii supreme

Prima dată Dodon a fost suspendat, temporar, în luna octombrie, când, cu toate insistențele Guvernului, s-a încăpățânat să nu-l numească pe Eugen Sturza în funcția de ministru al Apărării.

Atunci suspendarea a fost calificată mai mult ca o stratagemă duală, care le-a permis atât democraților să-și îndeplinească obiectivul cât și lui Dodon să rămână cu fața curată deoarece n-a fost nevoit să semneze decretul de numire a unui ministru împotriva căruia s-a pronunțat vehement.

Iată că suspendarea repetată a lui Igor Dodon, deși previzibilă, a stârnit o mulțime de comentarii acide mai mult la adresa președintelui decât a Partidului Democrat de guvernare, care l-a umilit pe președinte.

Igor Dodon este suspendat pentru a doua oară după ce a respins de două ori candidaturile a șapte noi miniștri propuși de Guvern. Argumentul președintelui a fost că „majoritatea candidaților propuși au demonstrat inconsecvență, lipsă de profesionalism și oportunism regretabil în funcțiile și activitățile desfășurate anterior”.

În consecință, un grup de deputați, membri ai Comisiei juridice, numiri și imunități a depus o sesizare la Curtea Constituțională, pentru ca aceasta să examineze blocajul politic.

Drept urmare Curtea Constituțională a decis din nou suspendarea temporară a președintelui Igor Dodon din funcție, pentru ca Guvernul să poată numi în funcție noii miniștri, propuși de Partidul Democrat.

Consilierul prezidențial Maxim Lebedinschi a numit această decizie a CC „acrobații juridice”. Potrivit lui, refuzul lui Dodon de a aproba candidaturile miniștrilor nu a fost unul deliberat, ci argumentat.

La rândul său parlamentarul democrat Serghei Sîrbu, unul dintre autorii sesizării către CC a calificat decizia drept un „triumf”.

Replică fricoasă a președintelui

Replica lui Dodon, exprimată pe Facebook a fost una anemică și neconvingătoare:

Curtea Constituțională a devenit ostatica propriilor decizii neinspirate. Sunt iarăși încălcate grav procedurile legale. (…) guvernarea a ales calea simplistă și abruptă, o cale înjositoare chiar și pentru miniștrii propuși”, a afirmat președintele

Deja în zilele imediat următoare suspendării, Președintele Parlamentului Andrian Candu urmează să semneze decretele de numire în funcție a celor șapte noi membri ai cabinetului, între care se află ex-premierii Iurie Leancă și Chiril Gaburici, care au jucat un rol important în transformarea miliardului de dolari furat din băncile moldovenești în datorie publică și Alexandru Tănase, care s-a remarcat prin mai multe decizii contradictorii pe când se afla în fruntea Curții Constituționale.

Iluzii deșarte din Rusia

Deși este clar că Dodon nu are nici curajul dar nici voința de a se opune puterii oligarhice, unii susținători ai săi din Federația Rusă prevestesc acțiuni revoluționare ale acestuia, care să cheme susținătorii săi la proteste de stradă. Leonid Kalaşnikov, preşedintele Comisiei pentru Comunitatea Statelor Independente din Parlamentul rus, a declarat, marţi, că suspendarea parţială a lui Igor Dodon poate provoca tensiuni.

Dodon poate rezista prin îndemnarea oamenilor să iasă în stradă. În opinia mea, s-ar putea, de asemenea, să provoace tulburări, deoarece alegătorii care l-au ales pe Dodon ca preşedinte nu vor accepta situaţia actuală. Cred că asta se va putea întâmpla în zilele următoare”, a declarat Kalaşnikov.

Aceste așteptări naive ale deputatului rus arată că în Rusia nu prea este cunoscută situația reală din Republica Moldova. În primul rând, electoratul lui Dodon, deși disciplinat, nu este nici pe departe unul revoluționar. Atras la mitingurile electorale cu bani sau alte remunerări, acesta este, de regulă, un public, care vrea să aibă un stăpân, care să-l conducă și să-i facă dreptate, un public cu mentalitate mai degrabă de sclav decât de revoluționar.

În plus nici Igor Dodon nu s-a afirmat ca un președinte curajos ci din contra. În campania electorală a încălcat frecvent regulile de joc și a aplicat mai multe lovituri sub centură contracandidatei sale Maia Sandu, acest comportament fiind calificat drept o manifestare a lașității.

Singura opțiune demnă – demisia

Mult mai realist este politologul filorus Victor Josu, care îi sugerează lui Dodon să-și dea demisia.

Dacă să vorbim serios, singura opțiune pentru Dodon pentru a nu mai fi umilit în acest hal și pentru a nu transforma într-o bătaie de joc instituția prezidențială a Republicii Moldova, este să-și dea demisia”, a comentat acesta situația în care s-a pomenit președintele Republicii Moldova dar și instituția prezidențială în general.

Cu toate acestea, nimeni nu crede că președintele Dodon mai este capabil de vreun gest demn. El va aștepta ca lumea să uite de această umilință pe care a suportat-o și se va pregăti de următoarele alegeri parlamentare, preconizate a se desfăşura la final de toamnă 2018. În consecinţă, Dodon va aplica tot instrumentarul din dotare pentru a mobiliza electoratul său amorf dar disciplinat, va recurge la trucuri murdare și va face tot posibilul ca Partidul Socialiștilor, pe care îl conduce informal în continuare, să câștige aceste alegeri, chit că toate sondajele prezic acest lucru.

Cât privește Partidul Democrat, acesta va face tot posibilul să aibă în continuare acest tip de partener în următorul Parlament: fără capacități și voință de a se opune fărădelegilor şi care poate fi ușor mituit.

C.I.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

19 + eleven =