Cum declarațiile de Unire consolidează pozițiile lui Dodon și Plahotniuc

unire

Deși salutate cu entuziasm de către electoratul unionist din Republica Moldova, declarațiile de Unire cu Țara, adoptate de o serie de primării, toarnă apă la moara forțelor antinaționale și antidemocratice.

Începând cu data de 24 ianuarie, când a fost sărbătorită Unirea Principatelor de la 1859 sau Mica Unire, 11 primăriii din Republica Moldova au adoptat  declarații simbolice privind Unirea cu România. Declarații de Unire au semnat consilierii a cinci primării din raionul Ialoveni, două din Călărași și câte una din raioanele Edineț, Ștefan Vodă, Căușeni și Cantemir.

Declarații simbolice

Declarații similare urmează a fi semnate de mai multe primării, aceste acțiuni făcând parte dintr-o serie de evenimente consacrate celor 100 de ani de la Marea Unire din 1918.

Printre localitățile care ar urma să semneze aceeași declarație simbolică de Unire se numără și satul Sadova din raionul Călărași, satul de baștină al președintelui Igor Dodon.

Primarul localității, Vladimir Susarenco, a declarat că lucrează împreună cu membrii Consiliului local la Declarația de Unire, dar și la organizarea unor evenimente pentru data de 27 martie, atunci când se împlinesc 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Țara.

De altfel, către data de 27 martie ar trebui să ne așteptăm la un val și mai mare de astfel de declarații.

Reacțiile nu au ezitat să apară. Și ele sunt foarte controversate. Pe de o parte, segmentul radical al unioniștilor vede în aceste declarații începutul reunirii celor două maluri ale Prutului, care ar putea să se materializeze chiar până la 1 decembrie, când se va împlini un secol de la actul de la Alba Iulia.

Reacție agresivă a lui Dodon

La cealaltă extremă, populația alolingvă (populaţie care a studiat în altă limbă decât cea oficială), în special votanții partidului socialiștilor și ai lui Igor Dodon, amenință cu acțiuni similare ale primăriilor și consiliilor cu majoritate filorusă, care vor vota unirea cu Rusia. Unele minți înfierbântate chiar îi numește pe unioniști trădători, îndemnându-i să se mute peste Prut.

Totuși cea mai mare parte a populației, care nu este atât de activă, vede în aceste acțiuni doar ceea ce ele reprezintă de fapt: declarații simbolice, care nu pot să conducă la Unire, chiar dacă vor fi votate de majoritatea primăriilor din Republica Moldova. Un lucru foarte puțin probabil, de altfel, dacă ținem cont de preferințele geopolitice ale electoratului moldovenesc, care continuă să fie favorabil mai degrabă apropierii de Rusia decât Unirii cu România.

Ce spun sondajele

Potrivit datelor ultimului Barometru al Opiniei Publice (BOP) prezentate la mijlocul lunii decembrie, de Institutul de Politici Publice (IPP), fiecare al treilea chestionat  (33%) şi-ar dori unirea cu Rusia.

Împotrivă s-ar pronunţa 40.3% din cetăţeni.

Pe de altă parte, pentru unirea ţării cu România ar vota 21.8%, iar contra unirii celor două maluri ale Prutului pledează mai mult din jumătate din populaţie, 56%.

Deși rezultatele sondajului respectiv au fost contestate și chiar criticate, dacă ținem cont chiar de cele mai optimiste date ale sondajelor, pentru Unire nu s-au pronunțat niciodată mai mult de 34% din populație.

Datele sondajelor sunt confirmate și de rezultatele ultimelor alegeri prezidențiale, când electoratul s-a împărțit în jumătate între proeuropenii ce au susținut-o pe Maia Sandu  și prorușii, care l-au votat pe Igor Dodon, câștigător până la urmă datorită unor fraude masive dar și a unei susțineri tacite din partea guvernării democrate.

De altfel, șapte din cele 11 primării sunt din raioanele de centru, care votează majoritar, de regulă, cu partide de dreapta, unioniste și proeuropene. Alta e situația în nordul R. Moldova și în Autonomia Găgăuză, ultima împreună cu municipiul Bălți reprezentând cel mai solid nucleu prorusesc din țară.

Altfel spus, potrivit celor mai optimiste sondaje dar și ținând cont și de rezultatele alegerilor, ajungem la concluzia că  în cazul unui eventual referendum, pentru Unire s-ar pronunța cam tot atâția cetățeni ca și pentru unirea cu Rusia. Și asta, în condițiile, în care nu există hotar comun cu Federația Rusă.

Cauze ale acestei stări de fapt ar fi multe, în primul rând, propaganda rusească, accesibilă până în prezent, la scară largă, prin intermediul posturilor rusești de televiziune, care dețin cea mai mare parte a pieței TV moldovenești.

Cine are de câștigat

Oricare ar fi cauzele, este evident că Republica Moldova a intrat în anul Centenarului Unirii extrem de scindată.

Prin urmare, este practic imposibil să se producă în acest an sau în viitorul apropiat vreun referendum, care să repete evenimentul de la 1918 ori o astfel de decizie epocală necesită în primul rând un consens larg în societate.

Totuși aceste declarații, care nu sunt decât niște acțiuni simbolice, care își propun să aducă un omagiu înaintașilor care au reușit acum o sută de ani să înfăptuiască Unirea, au provocat o agitație exagerată în tabăra președintelui Dodon, care, în loc să încerce după cum i-ar sta bine unui președinte să atenueze aceste disensiuni în rândul populației, el ațâță și mai mult spiritele.

De altfel, nu trebuie să fii mare expert ca să înțelegi că declarațiile de Unire i-au căzut ca laptele în păsat lui Dodon după umilința la care acesta a fost supus în ultimul timp de guvernarea democrată, care l-a suspendat din funcție de trei ori în ultimele luni.

Acum, prin declarațiile sale agresive antiunioniste acesta are toate șansele să facă propriul electorat să uite despre slăbiciunea lui și să-l consolideze într-un an electoral, care se arată de pe acum a fi unul extrem de zbuciumat în plan politic.

Totodată, atitudinea sa îi consolidează statutul de principalul bastion prorus și antiromânesc în ochii Kremlinului, care în ultimul timp de asemenea începuse să piardă încrederea în favoritul său de la Chișinău.

Totodată, prin agitarea spiritelor, Dodon îi face un serviciu enorm oligarhului Vladimir Plahotniuc, distrăgând atenția opiniei publice de la furtul miliardului și cel de-al doilea raport Kroll, care trebuia să dea nume concrete ale beneficiarilor furtului miliardului. Până la urmă, acesta așa și n-a fost făcut public iar premierul Pavel Filip a spus că 90 la sută din numele prezente în el reprezintă persoane absolut oneste. Astfel, războiul acesta antiunionist, ațâțat cu mare entuziasm de Dodon, scoate de pe agenda publică furtul miliardului dar și trece într-un con de umbră o altă serie de acțiuni controversate ale guvernării, care ar putea crea condiții pentru noi fraude de proporții.

Și în final, agitația creată în jurul acestor declarații simbolice, are toate șansele să scindeze și mai mult electoratul de dreapta împărțit între unioniștii radicali și cei raționali dar și electoratul proeuropean, neunionist.

Până la urmă, chestiunea unionistă nu poate fi soluționată într-un fel sau altul până în Republica Moldova nu va fi instaurată o democrație veritabilă, o justiție puternică și un spațiu mediatic liber de propagandă și manipulare. Până atunci, de pe urma agitației în jurul ideii unioniste, au de câștigat doar forțele antidemocratice și antinaționale, creându-se totodată condițiile pentru consolidarea regimului oligarhic de la Chișinău.

C.I.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

5 × five =