Agenda principalelor provocări pentru Ucraina în anul 2018

Ucraina

Anul 2017 a fost plin de evenimente pentru Ucraina, în care marile realizări s-au îmbinat în cea de-a doua parte a anului cu o serie de incidente și măsuri ce au poziționat Kievul pe prima pagină a cabinetelor Occidentale, a vecinilor și a Federației Ruse. Anul 2017 a marcat continuarea eforturile și lupta internă pentru a îndeplini cerințele asumate în fața Uniunii Europene și a Fondului Monetar Internațional, principalii contribuitori ai Ucrainei, care asigură actualei guvernării asistența financiară și politică de care are nevoie în procesul de modernizare și dezvoltare economică. În același timp, pe plan securitar, Ucraina și-a continuat lupta împotriva separatiștilor pro-ruși din estul Ucrainei, sprijiniți de Kremlin. În altă ordine de idei, nu a lipsit obișnuita competiție politică între partidele consacrate după Euromaidan, dispută căreia s-au adăugat partide noi formate și care caută să crească în sondaje.

În ciuda pașilor mărunți întocmiți în procesul de realizare a reformelor, pe care Kievul s-a angajat să le adopte în marja Acordului Economic și de liber schimb cu Uniunea Europeană, Ucraina și-a atins două obiective majore în relației cu UE: pe de o parte, la data de 11 iulie, a fost ratificat Acordul de Asociere Economică, iar pe de altă parte, pentru prima dată, cetățenii ucraineni se bucură de un regim de vize liber în statele Uniunii.

Pe plan intern au avut loc o serie de schimbări care au dus la redresarea anumitor sectoare. Astfel, a fost majorat prețul la energie, iar subvențiile pentru combustibili au fost direcționate mai bine, reducându-se deficitul public al Naftogaz (principala companie petrolieră de stat) la zero. Au avut loc reforme în sistemul bancar, multe dintre băncile cu probleme fiind închise, iar alte au suferit modificări care să le redreseze și să le facă mai predictibile. În aceeași ordine de idei, Banca Națională a fost supusă reformei în scopul de a putea gestiona eficient politica monetară și cursul de schimb valutar, la standarde apropiate de cele europene[i]. Au fost inițiați anumiți pași și în ceea ce privește descentralizarea, cu toate că puține dintre măsuri au fost aplicate pe deplin.

În altă ordine de idei, eforturile Kievului de a soluționa conflictul cu zona separatistă a dat mici rezultate. Pe acest fond a fost reactivată ipoteza desfășurării unei misiuni de pace a ONU în teritoriul controlat de separatiștii pro-ruși. După aproximativ doi ani în care dezbaterea internațională privind posibilitatea unei astfel de misiuni a fost lăsată pe plan secundar, din luna septembrie a anului 2017 misiunea de pace a recăpătat atenție. Mai mult, după o perioadă marcată de ezitări, Statele Unite ale Americii au decis, în cele din urmă, vânzarea de arme letale defensive Ucrainei ca parte a sprijinului acordat în vederea gestionării conflictului cu separatiștii din estul țării. Este vorba despre vânzarea unor puști cu lunetă de tip M107A1, muniție și echipamente conexe. De asemenea, întregul pachet prevede posibilitatea vânzării unui număr semnificativ de rachete anti-tanc Javelin și lansatoare de grenade[ii].

În parte,  Ucraina a reușit să progrese pe mai multe planuri, beneficiind îndeaproape de sprijinul statelor și structurilor occidentale partenere. Cu toate acestea, în a doua parte a anului, unele măsuri luate de către Kiev au dat naștere unor controverse și dispute atât cu vecinii, cât și cu partenerii occidentali. Din pricina acestora, 2018 se anunță un an al provocărilor, o perioadă în care decidenții politici de la Kiev ar trebui să remedieze greșelile politice făcute în anul precedent. Acest lucru este cu atât mai important cu cât Ucraina are nevoie indiscutabilă de îmbunătățirea relațiilor cu vecinii, cu Bruxelles și cu Washigtonul, partenerii fără de care Ucrainei îi va fi greu să gestioneze probleme interne împământenite de zeci de ani și relația cu Federația Rusă și încercarea acesteia de a devia parcursul european a statului ucrainean –  un obiectiv imuabil al Moscovei.

În această ordine de idei, principalele probleme cu care Ucraina se va confrunta în perioada ce urmează țin de:

  • respectarea independenței și activității organismelor și instituțiilor de combatere a corupției;
  • accelerarea procesului de reforme, care pe de altă parte asigură sprijinul financiar din partea Uniunii Europene și a Fondului Monetar Internațional;
  • stabilizarea relațiilor cu Budapesta și Varșovia;
  • soluționarea conflictului cu regiunea separatistă.

Respectarea independenței și activității organismelor și instituțiilor de combatere a corupției.

Ultimele evenimente petrecute la sfârșitul anului 2017 au marcat încercarea parlamentului ucrainean și a Procuraturii Generale, a cărei șef este Iurii Luțenko, de a influența și controla organismele care luptă împotriva corupției și a căror activitate viza, în special, oficiali de rang înalt. Tentativa Radei de a aproba un amendament care permitea demiterea sau numirea șefilor și a personalului organismelor de combatere a corupției de către parlament, fără nicio dezbatere prealabilă, s-a suprapus cu intervenția Procuraturii Generale și a Serviciului de Informații al Ucrainei a cărui scop a fost întreruperea unei misiuni sub acoperire a unui detectiv al Biroului Național Anticorupție (NABU), care se afla în plină operațiune de a dezvălui actele de corupție ce se întâmplau la nivelul Departamentului pentru Migrație[iii]. Reacția promptă a partenerilor occidentali a stopat adoptarea amendamentului, în același timp criticând ingerința și abuzul Procuraturii Generale asupra activității NABU.

Asemenea acțiuni contravin respectării separării puterilor în stat și împiedică progresul intern. În aceeași măsură, deteriorează relațiile cu partenerii occidentali care au girat pentru conducerea instaurată după Euromaidan și s-au angajat în sprijinirea eforturilor Kievului de a reforma întreg sistemul național și de a reduce fenomenul corupției la nivel înalt. Ca urmare, respectarea independenței structurilor cu atribuții în combaterea corupției și a activității acestora va trebui să devină una dintre principalele priorități pentru restul mandatului actualei guvernări.

Accelerarea procesului de reforme reprezintă prima condiție pentru obținerea următoarelor tranșe de asistență financiară din partea Uniunii Europene și a împrumuturilor furnizate de Fondul Monetar Internațional. În ciuda unor progrese realizate până în prezent, demararea procesului de reforme s-a desfășurat, de cele mai multe ori, în mod lamentabil. Partidele ce compun Verkovna Rada ucraineană ajung cu multă greutate la un consens asupra modificărilor sau măsurilor legislative recomandate de forurile occidentale. Din această cauză, multe reforme, precum cea a privatizării, descentralizării, reforma privind posibilitatea proprietarilor de a-și vinde terenurile și multe altele, se afla încă în stagiul de dezbateri sau suspendări. Pe cale de consecință, atât Uniunea Europeană, cât și FMI au ales să nu livreze ultimele tranșe de asistență financiare programate pentru sfârșitul anului 2017.

În aceste condiții, eventualele amânări repetate sau adoptarea unor reforme în formule ambigue nu vor face altceva decât să suspende viitoare tranșe de asistență financiară pentru Ucraina. De aceea, este important ca decidenții politici de la Kiev să accelereze procesul de reforme asumate în marja parteneriatelor cu Uniunea Europeană și alte organisme internaționale, lăsând la o parte confruntările interne, care de cele mai multe ori sunt guvernate de interese meschine și partinice.

Stabilizarea relațiilor cu Budapesta și Varșovia.

Relațiile dintre Kiev și Budapesta au devenit tensionate odată cu promulgarea președintelui ucrainean, Petro Poroșenko, a noii legi a învățământului. Liderii maghiari și-au păstrat statutul de cei mai vehemenți și agresivi în declarații la adresa Kievului. Budapesta a amenințat în repetate rânduri cu blocarea dezvoltării cooperării și a inițiativelor în formatul Comisiei NATO-Ucraina. Condiția fundamentală pentru ca Ungaria să nu își exercite dreptul de veto în acest format este acela ca oficialii ucraineni să modifice legea privind reforma învățământului, astfel încât minoritatea maghiară să poată beneficia în continuare de dreptul de a studia în limba maternă pe tot parcursul învățământului pre-universitar. Aceeași poziție a fost menținută încă din primele momente ale promulgării legii până în prezent.

Pe axa Kiev-Varșovia tensiunea a luat naștere pe fondul unor dispute ce țin de nesoluționarea unor evenimente considerate tragice în istoria Poloniei. Pe fondul vandalizării unor monumente ce întruchipează eroi ai luptei pentru independență a Ucrainei, în cel de-al doilea Război Mondial, aflate în orașe din sud-estul Poloniei, Kievul a suspendat activitatea unui grup de lucru polonez care se ocupă de deshumarea victimelor Armatei Insurecționale Ucrainene în perioada 1943-1946. În urma acestei decizii luate de liderii ucraineni, Varșovia a lansat o campanie de reproșuri și avertismente date Kievului. Tot în acest context, oficialii polonezi au întocmit chiar și o lista a persoanelor non-grata care ar cuprinde oficiali ucraineni ce au o ”poziție anti-poloneză”. Astfel, în luna noiembrie a anului trecut, Secretarul de Stat al Comisiei Interdepartamentale pentru Probleme ale Memoriei, Victimelor de Război și Represiuni Politice, Sviatoslav Șeremeta, a fost întors din drum la granița cu Polonia[iv].

Deși în ultimele luni ale lui 2017 au avut loc mai multe întâlniri între omologii celor două state, în urma cărora se pare că oficialii ucraineni au acceptat reînceperea activităților de deshumare a victimelor poloneze, problema este departe de a fi rezolvată și aceasta mai cu seamă din cauza guvernului de la Varșovia care își clădește popularitatea din ultima perioadă, pe asemenea subiecte de natură naționalistă. Tragedia de la Volinia și necesitatea de a comemora și a nu uita atrocitățile ucrainenilor împotriva polonezilor, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial reprezintă un instrument de natură politică și ideologică pe care Partidul Lege și Justiției îl introduce pe agenda sa în vederea consolidării puterii.

Nesoluționarea conflictelor diplomatice cu Ungaria și Polonia pot afecta decisiv evoluția conflictului cu Federația Rusă. Avalanșa de atacuri la adresa Ucrainei din partea Budapestei și Varșoviei convine de minune Moscovei, care păstrează între timp presiunea în estul Ucrainei. Pe de altă parte, tensiunile dintre Kiev și vecinii săi pot influența evoluția relațiilor dintre  Ucraina și structurile euro-atlantice a căror membre sunt Ungaria și Polonia – vezi aici amenințarea Ungariei de a se opune dezvoltării cooperării în formatul Comisiei NATO-Ucraina.

Nu în ultimul rând, Ucraina va trebuie să promoveze la nivelul forurilor internaționale și în rândul cabinetelor aliaților occidentali soluționarea conflictului cu regiunea separatistă  –  în speță, varianta cea mai afișată în ultimele luni a unei misiuni de pace a ONU.

Lucrurile se complică și când vine vorba despre posibilitatea unei astfel de misiuni. Deși Rusia a revenit prima în septembrie cu propunerea desfășurării misiunii ONU, termenii propuși nu au convenit Ucrainei (și pe bună dreptate). De asemenea, varianta ulterioară propusă de Ucraina, iar mai apoi de Statele Unite a fost respinsă aproape în întregime de către Federația Rusă. Numeroasele întâlniri dintre reprezentantul SUA, Kurt Volker, desemnat pentru negocieri cu omologul rus Vladislav Surkov nu oferea premisele unui consens în viitorul apropiat. Pe de altă parte, decizia Statelor Unite ale Americii de a vinde echipamente militare defensive Ucrainei riscă să complice negocierile privind desfășurarea unei misiuni de pace.

În acest climat foarte tensionat, Kievului nu-i rămâne decât să încerce să respecte prevederile Acordului de la Minsk, a cărui prevederi sunt invocate de către Kremlin de fiecare dată când vine vorba despre precondiția care ar putea facilita ajungerea la consens privind misiunea de pace ONU. De asemenea, este important ca Ucraina să mențină relații apropiate cu aliații occidentali și care în bună măsură sunt influențate de aspectele politice de la Kiev și respectarea acordurilor internaționale la care au achiesat.

Prin urmare, pentru crearea unui climat de stabilitate în 2018 Ucraina va avea nevoie mai presus de toate de un consens politic intern, dar care riscă să fie tulburat de lansarea unei campanii electorale precoce pentru alegerile parlamentare programate pentru anul 2019. Însă, remedierea problemelor interne și accelerarea procesului de reforme reprezintă premiza creștere încrederii partenerilor occidentali în eșichierul politic de la Kiev. De asemenea, tentativa de a controla activitatea instituțiilor menite să lupte și să identifice actele de corupție vor influența negativ relațiile cu Uniunea Europeană, FMI și state cheie care s-au angajat să asigurare securitatea, stabilitatea și prosperitatea economică a Ucrainei. Pe de altă parte, derapajele petrecute spre sfârșitul anului care au declanșat tensiunile dintre Ungaria (și parțial cu Polonia, căci în acest caz a fost mai degrabă un contrarăspuns dat autorităților polone) vor trebui gestionate cât mai curând pentru a nu înrăutăți situația.

Moldovan Anton

____________________________________________________________________________________

[i] https://www.ukrinform.net/rubric-polytics/2367176-the-struggle-for-ukraine.html

[ii] https://www.kyivpost.com/ukraine-politics/us-supply-lethal-weapons-ukraine-reportedly-include-javelins-rpgs.html?utm_source=traqli&utm_medium=email&utm_campaign=traqli_daily

[iii] Vezi http://trb.ro/lupta-anticoruptie-in-ucraina-o-actiune-simulata/

[iv] http://euromaidanpress.com/2017/12/19/kyivs-hold-on-polish-politics-why-anti-ukrainian-rhetoric-in-poland-will-grow-stronger/

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

5 × five =