Cine-și dorește mai mult federalizarea Republicii Moldova, Moscova sau Igor Dodon?

Sancțiunile internaționale impuse Kremlinului, fluctuațiile prețurilor pentru hidrocarburi, lipsa de investiții în modernizarea economiei naționale etc., toate au crescut enorm povara pentru întreținerea regimurilor separatiste pro-rusești din spațiul Comunității Statelor Independente, costurile conflictelor înghețate și a agresiunii contra Ucrainei afectând greu vistieria Federației Ruse. Pe acest fundal, președintele rus a promulgat, în octombrie 2018, reforma impopulară ce prevedea majorarea cu cinci ani a vârstei de pensionare, la originea unei puternice nemulţumiri în întreaga ţară. Anterior pronunțându-se categoric împotriva unei asemenea inițiative, Kremlinul a fost nevoit să o accepte, în cele din urmă, chiar dacă bugetul Federației Ruse a înregistrat, în 2018, un proficit de 2,7 la sută.

În contextul celor menționate, mai mulți experți independenți anticipează schimbări radicale pe axa Moscova-Chișinău, care ar viza nemijlocit suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova. Precum, la vremea sa, ne prevenea Generalul american Philip Breedlove, comandantul suprem al Forţelor Aliate din Europa, care nu excludea că Moldova ar putea fi următoarea țintă a expansionismului rusesc, după anexarea Crimeei și declanșarea ostilităților militare în regiunea Donbas a Ucrainei. Este un avertisment sever, dacă e să ținem cont de faptul că astăzi Federația Rusă face uz de arme în loc de diplomație și, atașată unui mod de gândire arhaic, folosește activitatea subversivă ascunsă în țările vecine ca instrument pentru a-și atinge obiectivele politice.

În bugetul rus nu mai sunt suficienți bani pentru o amplă ofensivă revanșardă și, totodată, pentru menținerea unor standarde înalte de viață pentru clasa de mijloc și cetățenii cu venituri mici. Care s-au obișnuit, de altfel, să trăiască bine, în condițiile în care petrodolarii curgeau gârlă. Astăzi lucrurile s-au schimbat și tot mai mari sunt riscurile ca imaginea frigiderelor goale să tragă mai greu la cântar decât toate televizoarele propagandei de la Kremlin la un loc.

De ce anume Republica Moldova ?

Răspunsul e la suprafață: Republica Moldova este cea mai vulnerabilă țintă, din mai multe motive. Cel mai probabil, noile inițiative vor înfățișa federalizarea și dependența reală într-un frumos ambalaj care să fie atractiv nu numai în Moldova, ci și în Occident. Intenția adevărată – dorința de a menține Moldova pe orbita Rusiei – nu se schimbă. În loc de ”federalizare” se va pronunța ”statut special” pentru regiunea din stânga Nistrului, iar ”eliminarea” mișcărilor separatiste, create și finanțate de către strategii ruși, va finaliza prin crearea unei federației asimetrice, din trei componente, exact cum prevedea, în 2003, Planul Kozak – Moldova, Transnistria, Găgăuzia. Apropo, Kremlinul a anunţat recent numirea unui nou negociator-şef pentru conflictul din estul Ucrainei, care este nimeni altul decât Dmitri Kozak, cel care a încercat, pe timpul președintelui Vladimir Voronin, să federalizeze Republica Moldova.

Pentru consolidarea succesului, Transnistriei i se va oferi, într-o nouă Constituție, dreptul de a ieși din componența Republicii Moldova, exact după exemplul autonomiei găgăuze. Pe această cale, Moldova va rămâne pe orbita Moscovei, integrarea europeană va deveni un vis irealizabil, cel puțin atât timp cât va exista Statul Putin. Nu mai putem la socoteală crearea unui legislativ comun, în care eventualii ”deputați” de la Tiraspol ar crea un front majoritar cu socialiștii și, eminamente, ar torpila orice inițiativă sănătoasă.

O asemenea perspectivă este periculoasă nu doar pentru Republica Moldova, ci și pentru Ucraina. Pericolul pentru Ucraina este că, dacă Kozak și echipa sa reușesc să creeze un înveliș atractiv pentru planurile lor în Moldova, atunci în viitor va fi prezentat ca un precedent și se va încerca să se impună și Ucrainei. Exact cum a spus-o președintele filorus al Moldovei, Igor Dodon, de la tribuna ONU: ”… Rezolvarea conflictului transnistrean va crea un precedent pozitiv de a soluționa alte conflicte similare.”

Și, totuși, de ce există pericolul ca un asemenea scenariu să fie implementat în Moldova? În primul rând, Moscova are nevoie să creeze un precedent de soluționare a conflictelor înghețate din spațiul CSI, create și întreținute tot de Rusia. Un asemenea scenariu, bineînțeles, trebuie să rezolve formal conflictul, dar, în esență, să-i ofere în continuare Kremlinului toate pârghiile prin care să controleze nestingherit situația. Republica Moldova este cea mai potrivită candidatură pentru implementarea acestui scenariu, anume în acest an, 2020. Pe motiv că întreaga putere în stat este deținută de către Partidul Socialiștilor și președintele statului, Igor Dodon, prieteni de încredere ai lui Vladimir Putin. Aliatul actual al socialiștilor – Partidul Democrat din Moldova – este renumit prin oportunismul său desăvârșit și capacitatea de a căuta chilipiruri în orice conjunctură politică. Cu un asemenea contingent, de trădători de elită ai intereselor naționale, la Chișinău poți realiza, practic, orice scenariu. Este necesar doar să-l ambalezi frumos.

Moldova este atractivă pentru strategii ruși și din alte motive, dar care nu mai depind de conjunctura politică de la Chișinău. Dialogul Moscova – Minsk devine tot mai dificil, iar Ucraina a demonstrat, cu arma în mâini, că nu este un băiat de mingi. Planurile inițiale ale Kremlinului urmăreau cucerirea unor teritorii ucrainene extinse, dar riposta fermă le-a temperat elanul. De aici, a rămas, pe direcția europeană, doar Republica Moldova, care de ani buni se bălăcește în mizerie și corupție, iar cei mai mari detractori ai vectorului european sunt cetățeni ai României, precum, bunăoară, soția liderului administrației separatiste de la Tiraspol. Sau, cuibăriți în inima capitalei, droaia de deputați ai fracțiunii socialiștilor în Parlamentul de la Chișinău.

Contextul internațional: R. Moldova – un morcov în țarcul elefanților

Noul ambasador american în Rusia, John Sullivan, a anunțat zilele trecute dezacorduri critice între Rusia și Statele Unite. Potrivit acestuia, relațiile dintre țări au atins punctul lor cel mai scăzut de la sfârșitul Războiului Rece și, prin urmare, sarcina principală a ambasadorului SUA în Rusia este să repare această situație. „Munca comună a Statelor Unite și a Rusiei este astăzi o necesitate absolută și sarcina mea prioritară”, a spus diplomatul. Sullivan a adăugat că între Rusia și Statele Unite există diferențe fundamentale, dar acest lucru nu înseamnă că nu avem obligația de a menține contacte cu cealaltă parte. De asemenea, diplomatul a mai menționat că președintele Donald Trump l-a instruit să facă totul pentru a îmbunătăți relațiile dintre cele două țări.

În același context, comunitatea europeană caută să identifice oportunități de a aduce pacea și liniștea pe continent. Uneori, opiniile liderilor europeni au lăsat loc pentru interpretări și speculații. Precum în cazul președintelui francez Emmanuel Macron, care a susținut necesitatea „reinventării suveranității Europei” într-o ordine mondială în schimbare, și, anume, cu o administrație americană „mai imprevizibilă”, care „se pare că încearcă să vorbească pentru Europa”. Animând o mișcare de opoziție față de tradiționalul rol al SUA după cel de-al Doilea Război Mondial, de garant mondial al valorilor democratice occidentale, Emmanuel Macron crede nu doar într-o Rusie europeană, ci și într-o Europă care merge de la Lisabona la Vladivostok. În același timp, Franța dă dovadă de un egocentrism greu de explicat pentru o țară a cărei deviză națională este ”Liberté, égalité, fraternité.”

Ultimele inițiative ale Parisului vin să consolideze pozițiile Moscovei în raport cu intenția țărilor din Parteneriatul Estic de a se desprinde de calota fostului (actualului) imperiu rus. Astfel, s-a atestat că Franța lui Macron încearcă să reorienteze bugetul programului Parteneriatului Estic și nu dorește participarea la acest program pentru a facilita aderarea la Uniunea Europeană. Țările incluse în parteneriat sunt cele șase foste republici sovietice – Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina. Parteneriatul a fost creat în 2009 cu scopul de a încuraja aceste țări să întreprindă reforme, în schimbul unor relații mai strânse și beneficii economice. A deschis calea pentru Georgia, Moldova și Ucraina, care au declarat în mod repetat că scopul lor este aderarea la Uniunea Europeană, încheierea acordurilor de asociere și acordurile de liberalizare a vizelor cu Bruxelles-ul.

Conform rapoartelor, Franța a trimis două documente relevante Comisiei Europene, care sunt datate din octombrie 2019 și ianuarie 2020. În octombrie, se menționează că parteneriatul este „bazat pe cooperarea economică și politică”, în timp ce ar trebui să excludă „toate perspectivele sau mecanismele de integrare sau de aderare la UE”. Acesta subliniază că obiectivul programului este „îmbunătățirea durabilității partenerilor UE în statul de drept, anticorupție și modernizarea economică”. În documentul din ianuarie, Franța propune să reorienteze 50% din bugetul programului Parteneriatului Estic pentru protejarea mediului.

Ideea președintelui Macron, este de remarcat, i-a căzut tronc la inimă omologului său moldovean, Igor Dodon, care la fel a declarat că este un adept al conceptului creării unei Europe unite de la Lisabona la Vladivostok, ”în acest proces Moldovei, ca stat european, revenindu-i un rol deosebit”.

Adepții lui I.Dodon destabilizează situația internă; Pregătesc, oare, o nouă ”invazie” rusă?

În Republica Moldova actuala guvernare acționează concertat pentru implementarea unui proiect de sacrificare a destinului nostru istoric, european, în favoarea intereselor vechii metropole de la Răsărit. Președintele pro-rus Igor Dodon intenționează să închidă Muzeul Ocupației Sovietice, inaugurat în 2015, la Chișinău, în incinta Casei Armatei, iar în loc „să facem un muzeu de istorie normal, bun, frumos”, în care să se regăsească și cadoul ministrului Apărării de la Moscova, Serghei Șoigu, făcut pe 24 august curent, când a vizitat R. Moldova. Socialiștii au mai solicitat să fie redenumite străzile în localitățile moldovenești, unele în Alexandr Suvorov, altele în Filip Kirkorov, ca să nu uităm, cumva, cine ne sunt ”eliberatorii”. La fel, socialiștii vor să deschidă la Chișinău o filială a muzeului blocadei Lenigradului, la data de 8 septembrie 2020. Iar Igor Dodon l-a invitat la Chișinău pe Vladimir Putin, care, cel mai probabil, ne va vizita în ajunul campaniei prezidențiale din acest an, în calitate de suport electoral al favoritului său politic, Dodon anunțându-și deja candidatura la prezidențiale. Și care, se pare, este atât de afectat de paranoia puterii, încât au început să i se năzare ditamai comploturi internaționale. Zilele trecute, spre exemplu, Igor Dodon i-a îndemnat pe ofiţerii Serviciului de Informaţii şi Securitate să prevină ceea ce el a numit ”imixtiunile externe” în viitoarele alegeri prezidenţiale. Într-un discurs, ținut la şedinţa Colegiului SIS, el a atenționat că ar putea apărea ”tentative de destabilizare a situaţiei, atât din partea forţelor interne, cât şi prin posibila imixtiune externă”. ”Constatăm deja că s-au activizat unele forţe din afară, are loc finanţarea unor organizaţii neguvernamentale, încercări de manipulare a populaţiei pentru a provoca nemulţumiri în masă”, le-a spus Igor Dodon ofițerilor SIS.

Cum poate fi evitată federalizarea Republicii Moldova

Este tot mai evident faptul că federalizarea Republicii Moldova pune cruce pe integrarea și modernizarea europeană a acestui teritoriu. Precum nu poate fi tăgăduit nici adevărul că, spre exemplu, în regiunea din stânga Nistrului au crescut deja generații întregi, care au asimilat valori și ideologii absolut străine nouă și care nu se identifică nici într-un mod cu locuitorii de pe malul drept al Nistrului, în calitate de cetățeni ai unui stat european modern. Timp de 28 de ani, la Tiraspol staționează trupele Federației Ruse, nu de pacificare, ci de ocupație, chiar dacă actualul ministru de Externe de la Chișinău consideră că Moscova a făcut pace la Nistru, în 1992. Așa-zisa Transnistrie reprezintă un focar de instabilitate atât pentru Moldova, cât și pentru Ucraina, în imediata vecinătate a hotarelor Uniunii Europene. În aceste condiții, evitarea readucerii R.Moldova pe orbitele Moscovei, printr-un scenariu de acordare de ”statut special” raioanelor din stânga Nistrului, este necesar, în primul rând, să fie răsturnată actuala guvernare, de trădători ai intereselor noastre naționale. Odată realizat acest pas, este necesar de promovat obiectivul de integrare europeană a Chișinăului după modelul cipriot, însoțit, desigur, de obiectivul de reîntregire al neamului românesc.

La 1 mai 2004, Republica Cipru a aderat la UE (întreaga insulă), dar aplicarea acquis-ul comunitar este suspendată în partea de nord, aflată sub ocupaţie turcă. În 2008 Cipru a adoptat moneda euro. În ultimii ani, au fost reluate eforturile diplomatice în încercarea de a găsi o soluție în dosarul cipriot, rămase până în prezent fără succes. Deși a aderat la UE ca insulă divizată de facto, întregul Cipru este teritoriu UE. Ciprioții turci care au documente de călătorie UE (sau sunt eligibili să le obțină) sunt cetățeni ai UE. Legislația UE este suspendată în zonele în care guvernul cipriot (Guvernul Republicii) nu exercită control efectiv. În mod similar, regiunea din stânga Nistrului trebuie să fie declarată oficial o regiune ocupată de către Federația Rusă, nerecunocută internațional. Locuitorii acestei regiuni, de altfel, s-au orientat propice și, cu zecile de mii, au obținut cetățenia României. Ridicarea nivelului de trai al cetățenilor Moldovei din stânga Nistrului, prin proiecte comune, prin dezvoltarea și consolidarea relațiilor economice bilaterale, prin promovarea unor politici de sporire a încrederii între cetățenii de pe ambele maluri, toate au potențialul de a reunifica R.Moldova și de a evita riscurile unei federalizări impuse astăzi din exterior. O altă cale nu există, fapt demonstrat de toată perioadă ce a urmat războiului de la Nistru, din 1992, perioadă în care elitele politice de la Chișinău și Tiraspol au colaborat de minune, dar nu cu scopuri de unificare teritorială a țării, ci de îmbogățire personală.

Eduard Balan

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

five × one =