Guvernul Sandu și capcanele coaliției „situative” de la Chișinău

Sandu

Deși părea că a început cu dreptul o guvernare asigurată de o alianță nefirească cu partidul prorusesc al socialiștilor, blocul prooccidental ACUM și exponenta acestuia – premierul Maia Sandu pierde tot mai mult încrederea propriului electorat. De cealaltă parte, socialiștii susținuți tot mai deschis și mai vocal de către președintele Dodon, capătă tot mai mult teren.

Numită inițial situativă, alianța PSRM+ACUM, constituită în condiții extreme la începutul lunii iunie, și-a propus drept obiectiv demontarea regimului oligarhic controlat de liderul Partidului Democrat din Moldova, Vladimir Plahotniuc.

Inițial multă lume a apreciat abilitatea politică a Maiei Sandu și blocului electoral ACUM, care, cu doar 26 de mandate în Parlament față de 35 ale partenerilor socialiști, a reușit să obțină și funcția de prim ministru dar și opt din cele 10 portofolii de ministru în Guvern.

În schimb, socialiștii, pe lângă cele două portofolii de ministru, s-au ales cu funcția de președinte al Parlamentului, care i-a revenit Zinaidei Greceanîi, fostă și ea în fotoliul de Prim Ministru în perioada guvernării comuniste a lui Voronin acum peste 10 ani.

Datorită unor acțiuni energice și declarații ferme de demitere a oamenilor de încredere ai lui Plahotniuc, plantați în diferite ministere și agenții dar și curățarea unor entități din care Partidul Democrat se alimenta financiar, Maia Sandu a obținut în primele săptămâni simpatia publicului, chiar a celui care nu reprezenta propriul electorat.

Doar că perioada de glorie a durat destul de puțin. Când noii miniștri au purces la activitatea propriu zisă , a început să se observe că, deși absolvenți ai unor universități prestigioase din Occident, aceștia sunt cam rupți de realitatea de la Chișinău dar au și dificultăți în a-și crea echipe funcționale pe care să se bazeze în reformarea economiei și să livreze rezultate apreciabile pentru populație.

Între timp, problemele trebuiau soluționate iar una dintre ele se referea la o gaură de 4,5 miliarde de lei în buget, moștenită de la Guvernul anterior și cauzată de politicile populiste preelectorale ale fostei guvernări care, pe de o parte a redus o serie de taxe și impozite iar pe de altă parte a majorat salariile.

Pentru a găsi banii necesari, Guvernul chiar la începutul lunii iulie a negociat cu Fondul Monetar Internațional reluarea programului de finanțare cu Republica Moldova, întrerupt în iulie 2018 din cauza amnistiei fiscale și a reducerii unui șir de taxe și impozite, fără ca ministrul finanțelor de atunci Ion Chicu să țină cont de recomandările Fondului.

Pentru a restabili relațiile cu FMI și pentru a fi reluată finanțarea, actualul ministru de profil, Natalia Gavriliță și-a asumat anularea legilor respective. Două dintre acestea, care se referă la revenirea la taxa pe valoarea adăugată în sectorul HoReCa de la 10% la 20% și impozitarea tichetelor de masă a provocat mari nemulțumiri în rândul businessului, în special a celui mic și mijlociu.

Fostul ministru al finanțelor, Ion Chicu, cel care a provocat cu un an în urmă stoparea acordului, devenit între timp consilier al președintelui Dodon, a criticat dur înăsprirea politicii fiscale, atrăgând asupra instituției prezidențiale un val de simpatie. Și șeful său, președintele Dodon îi ținea hangul, criticând majorările de taxe deși a avut întrevederi personale cu delegația FMI și știa despre condițiile acestora însă la acel moment n-a avut obiecții.

Până la urmă, înăsprirea politicii fiscale a fost adoptată, inclusiv cu votul deputaților socialiști, fapt ce confirmă că opoziția formală a liderului lor, președintele Dodon, a fost o simplă acțiune de PR.

Însă imaginea guvernului ACUM a suferit semnificativ, adepții săi punându-și întrebarea privind capacitatea miniștrilor cu diplome la Harvard de a guverna eficient. În schimb, ratingul președintelui Dodon, care și-a făcut imagine de protector al businessului, a rămas intact ba chiar și a crescut, potrivit unor sondaje.

Nu aceasta este însă principala problemă a celor de la ACUM. Deși inițial vorbiseră despre concursuri echitabile în baza principiului meritocrației la numirea în funcții a șefilor de agenții, departamente și altor structuri ale statului, membrii coaliției au început să partajeze aceste funcții pe criterii mai degrabă politice.

Drept urmare, sub controlul PSRM au intrat Serviciul de Informație și Securitate (SIS), Centrul Național Anticorupție (CNA) și Serviciul de Pază și Protecție. Președintele Dodon a ajuns să controleze mai toate structurile de forță în afară de Ministerul de Interne, condus în acest moment de către copreședintele ACUM, Andrei Năstase. Astfel, Consiliul de Securitate al Statului de pe lângă președinte, este în cea mai mare parte compus din acoliții lui Dodon, considerat de o mare parte a opiniei publice omul Moscovei.

Deși acesta chemase inițial componentele alianței să se abțină de la declarații și manifestări cu conținut ideologic și geopolitic, pentru ca guvernarea să se axeze pe demontarea regimului oligarhic al lui Plahotniuc, pregătește pentru 24 august sărbătorirea ”eliberării Basarabiei de sub ocupația fascistă” și a instalat placate în care îi felicită pe moldoveni cu 660 de ani de la crearea statului moldovenesc. Astfel el dă apă la moara ideologiei moldoveniste și sfidează poziția majorității istoricilor, care consideră România succesor de drept al voievodatului medieval moldovenesc iar Republica Moldova – o creație artificială a Uniunii Sovietice.

Nemulțumirea electoratului de dreapta a ajuns la cote maxime după ce pe 19 august, în funcția de președinte al Curții Constituționale a ajuns Vladimir Țurcan, unul dintre fruntașii socialiști și fost ministru de interne în perioada președintelui comunist Vladimir Voronin.

De cealaltă parte, aceste partajări obscure, nu deranjează în vreun fel electoratul socialiștilor, care nu pun pre mare preț pe respectarea principiilor democratice și a transparenței.

Pentru a întregi tabloul, trebuie de menționat și faptul că Agenția Națională de Reglementare în Energetică (ANRE) rămasă încă în componența stabilită de guvernul precedent, a operat un șir de scumpiri de tarife.

Evident, scumpirile iarăși puse pe seama Guvernului și nu afectează deloc imaginea socialiștilor și a președintelui Dodon, care chiar își consolidează pozițiile. Un ultim sondaj arată că în cazul unor alegeri în Parlament în viitorul apropiat, socialiștii ar obține 50 de mandate față de 35 câte au acum.

Cu toate acestea, președintele Dodon insistă pe o alianță pe termen lung cu cei de la ACUM, poate chiar pentru un mandat întreg de patru ani, până la următoarele alegeri parlamentare ordinare.

Ar putea fi o simplă provocare abilă a președintelui pentru ca partenerii să rupă coaliția, cărora, în consecință, să le pună în cârcă, pe de asupra, și provocarea alegerilor anticipate.

Astfel, deși părea că au pornit bine la drum, cei de la ACUM au pierdut puncte prețioase pe drum pe când socialiștii au făcut totul pentru a-și consolida poziția. De fapt ei nici nu au trebuit să facă prea mult. Guvernarea presupune acțiuni iar acțiunile se soldează cu greșeli. Obținerea aproape în întregime a controlului asupra guvernului de către cei de la ACUM nu mai este privită ca o mare realizare. Impresia generală este că, guvernul Sandu scoate doar castanele din foc pentru Dodon și socialiști, știrbindu-și tot mai mult imaginea. Când totul va fi gata iar sondajele vor arăta că socialiștii pot obține singuri o majoritate confortabilă în Parlament, această coaliție ”situativă” se va rupe, culpa pentru alegerile anticipate fiind pusă și ea în cârcă celor de la ACUM.

Ion Chișlea

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

twenty − 14 =