Republica Moldova: Putea fi evitată coaliția PSRM-ACUM?

acum

A fost șocant weekendul trecut, când cele mai pro-occidentale și pro-Putin partide politice din Republica Moldova au format pe neașteptate o coaliție de guvernământ cu scopul de a pune capăt acaparării instituțiilor statului de către un oligarh acuzat de practici corupte”, scria joi Washington Post.

Această coaliție, numită situativă de unii și etichetată drept monstruoasă de alții a împărțit opiniile observatorilor politici de pe ambele maluri ale Prutului, mai mult sau mai puțin angajați politic.

Miezul disputei se axează pe alegerea făcută de blocul electoral ACUM,  de a se alia cu Partidul Socialiștilor al președintelui pro-rus Igor Dodon într-o coaliție, generată de către oficiali ai UE, SUA și Rusiei în data de 2 iunie pentru a demonta regimul oligarhului Vladimir Plahotniuc.

Deși recunosc mai mult sau mai puțin nocivitatea regimului lui Plahotniuc pentru Republica Moldova, adversarii coaliției se întreabă, care ar fi interesul Rusiei în toată această  poveste. De ce Vladimir Putin, capul celui mai mare clan oligarhic din lume ar vrea să demonteze un regim, care este clădit exact după modelul pe care el însuși, acum 20 de ani, a început să-l  implementeze în Rusia?

Desigur nimeni nu crede în suportul dezinteresat al Rusiei pentru consolidarea democrației fragile din Republica Moldova iar susținerea declarată a lui Putin pentru Guvernul Maia Sandu nu poate decât să sporească scepticismul față de această coaliție.

Cu siguranță, Rusia râvnește la mai mult control asupra Republicii Moldova, control, care în timpul regimului lui Plahotniuc ajunsese la minimum. Nu pentru că acesta ar fi vrut să-și integreze țara în lumea democratică ci pentru ca să convingă Occidentul că este singura redută împotriva influenței rusești în Republica Moldova. Și neavând altă opțiune, Occidentul să fie nevoit să acorde finanțare guvernului său dar și să închidă ochii la derapajele antidemocratice și subordonarea într-un final al întregului sistem de stat. În această logică se integrează și susținerea masivă de către toate structurile subordonate lui Plahotniuc, private sau publice a lui Igor Dodon în alegerile prezidențiale din 2016 în detrimentul Maiei Sandu, unul din liderii blocului ACUM. Cu siguranță aceasta ar fi fost un lider pro-ocidental mult mai respectat și mai credibil decât Plahotniuc. De aceea calea ei spre Președinție a fost blocată pentru ca acolo să ajungă mult mai comodul Dodon, omul Moscovei, fapt ce a întărit statutul lui Plahotniuc de ”bastion împotriva tancurilor rusești”.

Însă se întâmplă că, după aproape trei ani de la prezidențiale însăși Maia Sandu se aliază cu Dodon împotriva lui Plahotniuc.

Ce a stat la baza acestei decizii și cum blocul ACUM format din Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) și Partidul Demnitate și Adevăr (PPDA) își propune să se comporte în cadrul acestei coaliții?

Trebuie să știm că după alegerile din 24 februarie 2019, alianța PAS-PPDA a admis din start doar coaliția cu PSRM și nici într-un caz o coaliție cu PDM, structură cheie prin care Vladimir Plahotniuc ține statul în subordine.

Singura condiție din partea blocului ACUM pentru a crea o coaliție de guvernare cu socialiștii era dezoligarhizarea, adică redarea independenței tuturor instituțiilor statului. După asta trebuie organizate alegeri anticipate, deoarece ACUM declarase din start alegerile din 24 februarie incorecte și care nu reflectă adevăratele opțiuni ale populației.

Deoarece nu avea încredere în socialiști, blocul cerea pentru această perioadă atât funcția de președinte al Parlamentului pentru liderul PPDA Andrei Năstase cât și cea de prim ministru pentru președinta PAS Maia Sandu deși avea doar 26 de deputați față de cei 35 ai socialiștilor. Aceste cerințe, considerate exagerate de socialiști au reprezentat motivul tergiversării negocierilor până aproape de finalul termenului constituțional în care poate fi ales guvernul.

Lucrurile s-au mișcat mai repede după venirea celor trei emisari, ai UE, SUA și Rusiei la începutul săptămânii trecute, pe două iunie.

Sâmbătă, 08.06.2019, a fost votat și învestit guvernul Maia Sandu, în care opt din zece membri reprezintă blocul ACUM iar agenda Parlamentului pe parcursul primei săptămâni de funcționare a alianței a coincis în întregime cu planul de dezoligarhizare a acestuia.

Singura cedare făcută de către bloc a fost alegerea în funcția de președinte al legislativului a Zinaidei Greceanîi, președinta socialiștilor.

Nu sunt pe agenda coaliției nici federalizarea Republicii Moldova, nici acordare limbii ruse a statutului de limbă de stat, nici denunțarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, mesaje transmise de socialiști în campania electorală. Mai mult, chiar din primele zile s-au votat în prima lectură legea prin care se revine la sistemul electoral anterior, socialiștii anulând sistemul de vot mixt votat împreună cu democrații în legislatura anterioară a Parlamentului. De asemenea, socialiștii au admis modificarea legislației, care ar permite numirea în funcția de procuror general a unui cetățean străin. Și mai surprinzător, în ziua de 13 iunie socialiștii au păstrat un minut de reculegere în memoria victimelor deportărilor staliniste, lucru de neconceput acum câteva săptămâni pentru un partid care glorifică trecutul sovietic.

Dar să nu ne facem mari iluzii că această lună de miere va dura la nesfârșit. Este de așteptat ca în scurt timp după căderea regimului lui Plahotniuc, care încă se ține destul de bine, socialiștii vor încerca să acapareze sistemul de stat, rămas fără stăpân. Este o practică obișnuită în Republica Moldova: structurile statului, extrem de corupte, controlate politic de partidul de guvernare trec după schimbarea puterii la noii potentați ai zilei. Așa s-a întâmplat la venirea la putere a comuniștilor lui Voronin în 2001, și după victoria Alianței pentru Integrare Europeană în frunte cu Vlad Filat în 2009, pentru ca după încarcerarea acestuia în 2015 pentru corupție, toate structurile controlate de către Filat să ajungă sub acoperișul PDM.

Cu siguranță, se va încerca același lucru și după căderea definitivă a lui Plahotniuc. Și deoarece cei de la ACUM își propun exact contrariul – abolirea acestei practici, structurile corupte vor  căuta protecție sub acoperișul socialiștilor. Aici se va încheia, probabil, luna de miere.

Evident, blocul ACUM este perfect conștient de acest pericol cât și de pericolul sporirii influenței rusești în Republica Moldova.

În cadrul unei emisiuni la TV 8 de la Chișinău, Maia Sandu a menționat, de altfel, că blocul este conștient de riscurile care le comportă o alianță cu socialiștii însă el n-a avut, practic de ales.

PDM își dorea și își dorește în continuare foarte mult alegeri anticipate în urma cărora să obțină împreună cu sateliții să majoritatea parlamentară, care să consolideze controlul lui Plahotniuc asupra statului și să elimine orice speranță la un viitor democratic al Republicii Moldova.

Blocul ACUM a fost pus să aleagă între două rele: să stea deoparte până când Plahotniuc își va desăvârși dictatura sau să creeze o coaliție cu socialiștii cu riscul că aceștia vor încerca să construiască un nou regim oligarhic, pe ruinele imperiului lui Plahotniuc.

În pofida riscurilor enorme, pe care le comportă opțiunea a doua, aceasta permite cel puțin mai multe scenarii de evoluție a situației. Prima opțiune ducea doar spre dictatura absolută a lui Plahotniuc.

Ion Chișlea

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

13 + eleven =