Cum s-a ajuns la dualitatea puterii la Chișinău și ce urmează

guverne

De câteva zile la Chișinău există două guverne și doi președinți iar criza politică are șanse să se perpetueze.

Se întâmplă după ce timp de trei luni nu au fost găsite soluții pentru crearea unui Guvern și doar în ultimul moment, cu consiliere din exterior, două forțe politice, proeuropenii din blocul ACUM și prorușii de la Partidul Socialiștilor au decis să creeze un guvern de conjunctură pentru a scoate țara de sub controlul total a oligarhului Vladimir Plahotniuc și Partidul Democrat, care îi aparține. Pentru a dejuca acest lucru, Partidul Democrat, a cerut și a obținut de la Curtea  Constituțională, pe care o controlează, declararea ilegalității noului guvern, apelând la un argument absurd, potrivit căruia termenul pentru crearea unui guvern expiră în nouăzeci de zile și nu în trei luni, cum e scris în Constituție. Prin această decizie termenul pentru crearea  unei coaliții de guvernare a fost redus în ultimul moment până vineri, șapte iunie deși toată lumea se orienta la duminică, 9 iunie drept dată limită. Președintele Dodon nu s-a conformat deciziei Curții Constituționale, apelând la argumentul că ultimul cuvânt îi aparține președintelui și a susținut crearea unei coaliții sâmbătă, 8 iunie. În aceeași zi a fost votat spicherul Parlamentului  și noul Guvern, care a depus și jurământul în aceeași zi. Toate aceste decizii au fost însă declarate nule de Curtea Constituțională, care duminică a demis președintele Igor Dodon și l-a numit în funcția de președinte interimar pe ex-premierul democrat Pavel Filip. Între timp, televiziunile controlate de oligarhul Vladimir Plahotniuc au difuzat în spațiul public mai multe filmulețe filmate cu camera ascunsă, care îi incriminează președintelui Dodon trădarea de patrie.

În ziua de duminică PDM a convocat un miting de protest pregătit din timp iar clădirile Procuraturii, Ministerului de Interne, Guvernului și Curții Constituționale sunt pichetate începând cu ziua de sâmbătă de oameni plătiți, care se declară adepți ai PDM, îl învinuiesc pe Dodon de trădare de țară și spun că nu vor permite accesul în clădiri a noului guvern.

Cum s-a ajuns aici: Toți împotriva tuturor 

Lucrurile au ajuns până aici din cauza diferențelor enorme dintre cele  mai importante trei fracțiuni accese în Parlament.

Fracțiunea Partidului Democrat (PDM), aflat la guvernare în ultimii trei ani este învinuită de către oponenți de capturarea tuturor instituțiilor statului în interesele oligarhului Vlad Plahotniuc. DPM se declară de centru-stânga și promovează formal integrarea europeană a Republicii Moldova. De fapt, însă, în cei aproape 10 ani în care se află la guvernare, din care trei – practic de unul singur, PDM și liderul acestuia Vladimir Plahotniuc a pus stăpânire pe toate instituțiile statului și cu ajutorul lor, inclusiv al justiției, își distruge tenace adversarii politici. PDM mai are în dotare și un puternic trust media care defăimează oponenții politici și aclamă ”realizările” și ”înțelepciunea” democraților și a liderului lor.

PDM se aseamănă izbitor cu partidul Edinaia Rossia al lui Vladimir Putin aflat la guvernare în Rusia timp de 20 de ani și care a distrus treptat toată opoziția reală din această țară, devenind, practic, un partid stat. De altfel, Partidul Democrat are și un acord de colaborare cu această formațiune. Altfel spus, în afară de declarații, partidul lui Plahotniuc nu are nimic european în el.

După alegerile din 24 februarie, această formațiune a obținut 30 de mandate de deputat însă are la cherem  și fracțiunea Partidului Șor în număr de șapte persoane, a fostului primar al municipiului Orhei, Ilan Șor, care este și principalul suspect în dosarul furtului miliardului de dolari din sistemul bancar moldovenesc în anul 2014.

Deși, formal nu este luată de nimeni în calcul pentru o oarecare coaliție de guvernare, opinia generală este că această fracțiune precum și cei trei deputați independenți intrați în Parlament sunt controlați de Vladimir Plahotniuc și ar fi făcut coaliția de guvernare cu PDM dacă ar fi avut împreună suficiente voturi.

Fracțiunea Partidului Socialiștilor (PSRM), condus informal de președintele statului Igor Dodon este suspectată că își coordonează acțiunile la  Moscova, se pronunță mai mult sau mai puțin vocal împotriva asocierii Republicii Moldova cu Uniunea Europeană și militează pentru aderarea la Uniunea Eurasiatică a lui Putin, a făcut unele declarații privind federalizarea Republicii Moldova și acordarea statutului de limbă de stat limbii ruse. Altfel spus, agenda sa publică  repetă întocmai doleanțele Rusiei în raport cu Republica Moldova.

Toate aceste deosebiri de suprafață de Partidul Democrat nu i-a împiedicat însă pe socialiști să susțină mai multe proiecte controversate ale acestora, care în ultimă instanță au întărit regimul lui Plahotniuc.

PSRM a obținut 35 de mandate în noul Parlament deși avea așteptări mult mai mari, chiar la o majoritate parlamentară

Cea de-a treia fracțiune este blocul electoral  ACUM formată din două partide proeuropene  Acțiune și Solidaritate (PAS) al contracandidatei lui Dodon la alegerile prezidențiale din 2016, Maia Sandu, și Demnitate și Adevăr (PPDA) al lui Andrei Năstase, câștigătorul de acum un an al alegerilor din municipiul Chișinău însă căruia regimul lui Plahotniuc așa și nu i-a validat mandatul. Aceste două partide au fost în opoziție extraparlamentară până la alegerile din februarie și au militat inclusiv prin acțiuni stradale de amploare împotriva capturării statului de către PDM și Plahotniuc dar și împotriva lui Dodon care a luat mai multe decizii favorabile guvernului PDM dar și a fost susținut de acesta în prezidențiale.

Blocul electoral ACUM a apărut și s-a consolidat exact în perioada ascensiunii democraților la putere, dezvăluind ilegalitățile acestora și opunându-se subordonării instituțiilor statului de către regim. PAS și PPDA nu doar se declară proeuropene dar și cer respectarea valorilor europene și implementarea întocmai a Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și UE, în special pe partea de justiție, care a devenit în ultimii ani o bâtă în mâna lui Vladimir Plahotniuc și  unde guvernul democrat n-a avut nicio avansare cât de cât relevantă pe agenda de reforme.

Chiar înainte de alegeri, Blocul electoral ACUM a făcut o declarație în care promitea că  nu se va alia nici cu PSRM și nici cu PDM în perioada postelectorală. Însă Blocul a obținut doar 26 de mandate în Legislativ, nereușind să atragă mari segmente ale electoratului de dreapta de partea sa.

Grație unor afinități și a unei colaborări anterioare, situația postelectorală era favorabilă, astfel, unei coaliții dintre PDM și Partidul Socialiștilor, care nu prea aveau bariere de ordin moral în acest sens iar unele sondaje chiar arătau că o astfel de coaliție ar fi mai agreată.

Însă, în scurt timp, a devenit clar că PDM nu vrea să împartă puterea cu nimeni și deja peste câteva săptămâni a început pregătirile pentru alegeri anticipate, făcând unele schimbări de cadre, unde a obținut scoruri electorale sub așteptări.

De cealaltă parte, blocul ACUM s-a adresat către PSRM cu o propunere de dezoligarhizare a țării printr-o aliere temporară însă angajamentul dat înaintea alegerilor de a nu face vreo coaliție nu-i permitea prea mult spațiu de manevră.

În cadrul acestui așa numit aranjament pentru dezoligarhizare, ACUM cerea pentru o perioadă limitată votul de încredere al socialiștilor atât pentru funcția de spicher cât și pentru cea de prim ministru, angajându-se să-și dea demisia imediat după curățarea instituțiilor statului de influența politică și transformarea lor în structuri independente. Cerințele la prima vedere exagerate se explică prin lipsa de încredere față de Dodon și socialiști, care în orice moment puteau să schimbe macazul spre o alianță cu Plahotniuc.

Totuși, în cele trei luni de la alegeri, blocul ACUM a fost singura formațiune care propunea soluții reale pentru ieșirea din starea dezastruoasă a statului.  Deși participau formal la aceste negocieri, socialiștii între timp discutau și cu Plahotniuc pentru a stoarce cât mai multe foloase din situația creată. Discuțiile cu acesta, spre comparație cu cele purtate cu ACUM, erau făcute în spatele cortinei și nu putem ști exact ce se negocia. Însă, putem presupune  ținând cont de tradiția moldovenească a unor astfel de negocieri că se vorbea  despre împărțirea ministerelor și a zonelor de influență.

Cu toate acestea, pe parcursul a trei luni în niciunul din cele două cazuri negocierile n-au evoluat și situația se îndrepta spre dizolvarea Parlamentului și convocarea alegerilor anticipate. Era deci exact evoluția pe care și-o dorea Plahotniuc.

Totul s-a schimbat în ziua de luni, 2 iunie, atunci când la Chișinău au venit în același timp reprezentanți ai UE, SUA și Rusiei, care au mediat o alianță dintre PSRM și ACUM.

Un rol determinant în acest sens l-a avut emisarul Kremlinului, vice-premierul rus Dmitry Kozak, care a venit să-i convingă pe socialiști și pe președintele Dodon să accepte în mare parte condițiile ACUM și să creeze o coaliție.

Lucrurile au început să se miște, însă prea lent,  s-au produs câteva runde de negocieri dintre ACUM și socialiști, ultimii cochetând între timp și cu PDM pentru ca vineri 7 iunie să se producă explozia.

Cronologia evenimentelor din week-end

În seara zilei de vineri, 7 iunie 2019, Curtea Constituțională, controlată de PDM, a declarat că orice acțiuni ulterioare ale Parlamentului sunt ilegale, invocând că, potrivit legii, termenul de trei luni în care urma să fie format Guvernul a expirat la 7 iunie.

Totuși, sâmbătă, 8 iunie, coaliția formată din PSRM și Blocul ACUM, inițial, a votat-o pe Zinaida Greceanîi în funcția de președinte al Parlamentului. Ulterior, după consultarea cu fracțiunile parlamentare ale PSRM și ale Blocului ACUM, Igor Dodon a desemnat-o pe Maia Sandu, în calitate de candidat la funcția de prim-ministru.

Candidatura sa a fost aprobată în unanimitate. Un nou Cabinet de miniștri sub conducerea lui Sandu a depus jurământul imediat după încheierea ședinței Parlamentului.

Pentru mulți a fost total surprinzătoare această coaliție. Întrebarea este, de ce Rusia și-a dat girul pentru ca partidul socialiștilor să voteze un guvern al Maiei Sandu, în care opt din zece membri sunt reprezentanți ai partidelor proeuropene iar agenda este aproape în totalitate cea promovată de blocul ACUM în campania electorală și după, fiind axată pe dezoligarhizarea completă a statului. Care este interesul Rusiei aici?
Conferențiarul universitar Armand Goșu, un foarte bun specialist în spațiul ex-sovietic, definește într-un interviu acordat Ziare.com câteva raționamente ce stau la baza acestei poziții a Kremlinului. Potrivit lui, există cel puțin patru motive:
  1.  Putin e gelos si nu vrea să împartă controlul asupra lui Dodon cu Plahotniuc, deci trebuia să-i despartă definitiv pe cei doi. Cum putea s-o facă? Împiedicând alierea lor la guvernare.
  2. Alianța cu ACUM e și o garanție că socialiștii nu vor avea soarta comuniștilor, pe care Plahotniuc i-a cumpărat la bucată, iar pe cine n-a putut cumpăra l-a băgat la închisoare. Deci Moscova și-a apărat investiția din Moldova, a securizat Partidul Socialiștilor, ținându-l departe de o colaborare toxică cu democrații lui Plahotniuc. Adevărul e că Plahotniuc are și el copyright-ul la socialiști, el și nu Putin fiind nașul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova. Ca să-i slăbească pe comuniști, în 2013 Plahotniuc a rupt deputați de la Voronin și a sprijinit înființarea și apoi creșterea socialiștilor.
  3. Rusia a fost deranjată de acțiunile lui Plahotniuc, cu expulzarea diplomaților ruși, istoria cu vicepremierul Rogozin, care a fost declarat persona non-grata, totul ca niște exerciții de PR foarte gălăgioase, menite să convingă Vestul că oligarhul cel corupt e antirus cu program, deci trebuie tolerat cu toate derapajele lui din motive ce țin de geopolitică.
  4. Afacerile rusești în Moldova sunt în pericol, oricând oligarhul poate opera atacuri raider și deposeda pe proprietari de bunuri, acțiuni. Acesta e modul lui de operare, iar business-ul rusesc se simțea tot mai amenințat în ultimii ani. Și pot fi chiar mai multe motive.

Deci Putin n-a făcut niciun serviciu UE și SUA aliindu-se cu ele împotriva lui Plahotniuc, ci pur și simplu a protejat investițiile politice și economice ale Rusiei de acolo. Republica Moldova nu e o miză importantă pentru Putin, el se concentrează pe războiul cu Ucraina.

Tot sâmbătă, Parlamentul a demis, prin majoritate de voturi, directorul SIS și șeful CNA și a oferit președintelui țării competența de a numi în funcție șeful Serviciului Protecție și Pază de Stat. Deputații au aprobat și o „declarație privind condamnarea tentativei de uzurpare a puterii în favoarea Partidului Democrat din Moldova și Vladimir Plahotniuc de către Curtea Constituțională”.

Pe fundalul evenimentelor din Parlament, liderul PDM, Vladimir Plahotniuc a numit acțiunile majorității PSRM-ACUM „o încercare de lovitură de stat” și a declarat că președintele Igor Dodon și-ar fi pierdut legitimitatea, cerându-i demisia.

Drept argument, democrații au publicat fragmente video ale negocierilor dintre Dodon și Plahotniuc privind formarea unei coaliții PDM-PSRM, care ar fi avut loc pe 7 iunie.

La scurt timp, sesizată de democrați, Curtea Constituțională a decis în mod operativ, fără a vedea actele aprobate de Parlament, că activitatea acestuia ar fi ilegală, la fel și alegerea noului Guvern și a președintelui legislativului.

Între timp, în fața Guvernul, a ministerelor și altor instituții de drept, au fost instalate corturi de către persoane care au declarat că apără astfel statul.

Dimineața de duminică, 9 iunie, a început cu ședința Parlamentului, la care deputații au aprobat o declarație prin care a Guvernul Filip a fost declarat în afara legii.

Parlamentul constată uzurparea puterii în stat de către fosta guvernare antipopulară, care a pierdut încrederea cetățenilor și a comunității internaționale și în loc să cedeze democratic puterea a decis să meargă pe calea destabilizării și escaladării violențelor. Parlamentul ales în cadrul scrutinului din 24 februarie 2019, declară în afara legii Guvernul Filip și cere Partidului Democrat să îndepărteze mercenarii din instituțiile statului”, a citit Maia Sandu din declarația adoptată de Parlament.

Ulterior, Curtea Constituțională, formată din trei foști deputați PDM și de alte persoane acuzate de subordonare partidului condus de Vladimir Plahotniuc, a emis o nouă hotărâre prin care a constatat circumstanțele care justifică interimatul funcției de președinte al R. Moldova, în condițiile în care Igor Dodon nu a emis un decret de dizolvare a Parlamentului.

Curtea Constituțională a fost sesizată de deputații democrați Serghei Sîrbu, Igor Vremea și Vladimir Cebotari, să se expună asupra circumstanțelor care justifică interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova.

Concomitent, Pavel Filip, desemnat de CC președinte interimar, a semnat un decret privind organizarea alegerilor parlamentare anticipate vineri, 6 septembrie 2019.

Este un termen rezonabil, astfel ca toți participanții la alegeri să aibă posibilitatea să se pregătească, pe de o parte, iar pe de altă parte și instituțiile statului să aibă posibilitatea să organizeze petrecerea alegerilor anticipate în cele mai bune condiții”, a declarat Filip, care, după ce a semnat documentul în aplauzele angajaților de la Guvern, a invocat că PDM nu și-a dorit alegeri anticipate.

Între timp, Partidul Democrat și-a adus câteva mii de susținători la Chișinău, pentru a protesta.

Spre seară, a venit reacția oficială a Uniunii Europene.

Uniunea Europeană ia act de deciziile luate ieri de Parlamentul Republicii Moldova, inclusiv de formarea coaliției guvernamentale”, se spune într-o notă emisă de Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Federica Mogherini și Comisarul european pentru politica de extindere și vecinătate, Johannes Hahn.

În același context, se declară că Uniunea Europeană este pregătită să colaboreze cu guvernul legitimat democratic, pe baza unui angajament reciproc față de reforme și a principiilor fundamentale consacrate în acordul nostru de asociere.

Va urma…

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

twelve − ten =