Parada scheleților din dulapuri sau De ce nu vor avea loc alegeri parlamentare anticipate în Republica Moldova

parlamentare

Deoarece statul Republica Moldova este un administrator prost şi corupt, care risipeşte resursele publice și nu asigură cetățenilor condiții de trai decente și nici perspective clare de viitor, o soluție ar constă în eradicarea lui din lista subiecților dreptului internațional şi revenirea la matricea istorică. Până atunci însă observatorii politici de la Chișinău au timp berechet pentru a se confrunta pe diferite fleacuri, tocmai cum are loc zilele astea – toată lumea ghicește când, cum și dacă vor avea loc alegeri parlamentare anticipate. În timp ce zurbagiii nu se pot pune de acord, mamuții din țarcul politic moldovenesc își fac nestingherit interesele, la adăpostul unor grele și mult prea opace perdele de fum. Teme inventate și false polarizări, amici nebănuiți ai Moscovei și falși prieteni ai Occidentului, luxul și opulența guvernării versus existența precară a cetățenilor, șanse istorice ratate și norocul uimitor al unor interlopi, cam aceasta este formula modernă a coctailului Molotov–Ribbentrop dintre Prut și Nistru.

Majoritatea parlamentară PSRM – Blocul Acum ar alimenta riscul anticipatelor

Ideea formării unei majorități parlamentare de către fracțiunea Partidului Socialiștilor și fracțiunea Blocului Acum încă mai este vehiculată, mai multe voci percepând-o ca o formulă de eliberare a Republicii Moldova din captivitatea clanurilor oligarhice. Dar ceea ce uită unii comentatori politici ține de trecutul nu atât de îndepărtat: Igor Dodon și socialiștii au salvat de două ori guvernarea actuală, la prezidențialele din 2016 și, în 2018, la scrutinul local din Chișinău. Dacă nu era Dodon, atunci opoziția venea cu temele făcute la parlamentarele din 2019, Maia Sandu fiind șef de stat, iar Andrei Năstase – primar general al Chișinăului. Aceste funcții ar fi permis opoziției să pună mult mai eficient tunurile pe guvernare, ar fi oferit o altă tribună forțelor pro-europene etc., iar rezultatele parlamentarelor recente ar fi fost cu totul altele.

În același context, alianța parlamentară PSRM-Blocul Acum ar oferi un larg câmp de manevră Partidului Democrat, căruia nu i-ar rămâne decât să decidă cu ce armă să-și doboare mai bine oponenții, ori prin alegeri anticipate, cei din Acum fiind compromiși în calitate de ”mâna Moscovei”, ori prin formarea unei majorități cu transfugi din ambele partide.

Guvernarea de la Chișinău vrea stabilitate, societatea vrea reforme

Alegeri anticipate nu vom avea și din altă cauză. Pe motiv că acest exercițiu definitoriu al unui regim democratic a fost eliminat, de facto, din viața Republicii Moldova. Practica desemnării prin vot a persoanelor destinate a ocupa o funcție publică a fost viciată iremediabil de către reprezentanții actualei guvernări și nu mai funcționează, fapt confirmat, în 2018, prin anularea rezultatelor alegerilor locale pentru primăria Chișinău. Raportorul pentru Moldova al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Egidijus Vareikis, a declarat atunci că anularea alegerilor de la Chișinău este o veste teribilă și că acel scrutin a fost ca un fel de test pentru democrație și societate.

La parlamentarele din 24 februarie 2019, mita electorală a dat în floare, partidul puterii (Partidul Democrat) și sateliții săi (Partidul Socialiștilor și Partidul Șor) fidelizându-și alegătorii prin distribuirea ajutoarelor de stat și a pomenilor guvernamentale, prin valorificarea resursei administrative și a unor uriașe fonduri private, complicitatea autorităților responsabile și condiția de stat capturat fiind confirmate prin totala lipsă de reacție față de neregulile reclamate de nenumărate ori. Lucrurile au degenerat și pe motiv că opoziția nu întotdeauna a confirmat că are suficient potențial pentru a influența decisiv schimbarea în bine, fapt ce a favorizat, pe lângă ”meritele” guvernării, consolidarea trendului ascensiv al absenteismului și creșterea numerică a electorilor decepționați.

În condițiile în care desfășurarea oricărui scrutin implică cheltuieli substanțiale și trezește un interes explicabil din partea unor entități locale sau internaționale, mult mai mici sunt costurile unei pact stropit cu șampanie într-un restaurant sau o baie rusească cu aburi, ba și accesul urechilor străine este mult mai bine restricționat. Actorii politici din Republica Moldova nu prea își doresc ca cineva să tulbure excesiv lucrurile, atât timp cât scheleții din dulapuri nu pot vorbi și nici nu au acces la internet.

Din aceste considerente, se poate presupune că majoritatea parlamentară pentru scrutinul recent a fost decisă cu mult timp înainte de 24 februarie 2019, opinia publică asistând astăzi la niște banale manevre de imagine. În Parlamentul de la Chișinău au ajuns 75 de reprezentanți (din 101) ai unor interese nu tocmai loiale vectorului european al Republicii Moldova. Este un rezultat peste cel înregistrat pe 25 februarie 2001, când Partidul Comuniștilor și-a adjudecat 71 de mandate de deputat, iar limba moldovenească, secera și ciocanul au revenit în spațiul mioritic.

Actuala guvernare și-a atins limitele și intră în declin

Partidul Democrat din Moldova, care guvernează nestingherit Republica Moldova din toamna lui 2015, a înregistrat cel mai bun scor electoral și niciodată nu va mai repeta o asemenea performanță. Mai multe instituții media titrează că, în cazul alegerilor anticipate, PDM poate obține o majoritate în viitorul Parlament, dar se pare că aserțiunea nu are suport logic. În condițiile eliberării instituțiilor statului din captivitate, Partidul Democrat nu ar acumula mai mult de 12-15 % din voturi, fapt demonstrat de rezultatele acestei formațiuni pe municipiul Chișinău.

Alegerile parlamentare în Republica Moldova sunt un exercițiu butaforic și pe motiv că, în primul rând, nu se cunoaște câți cetățeni are această țară europeană, nici, respectiv, numărul real de alegători. Aceasta permite fraudarea masivă a alegerilor, partidul puterii obținând cele mai multe favoruri electorale. În condițiile unei crize demografice severe, asociată exodului masiv al cetățenilor în căutarea unui loc de muncă, numărul alegătorilor, totuși, crește ca pe drojdii, fapt demonstrat la ultimele trei scrutine parlamentare.

Cu cine votează morții în stânga Prutului

La parlamentarele din 2010 numărul de alegători incluşi în listele electorale era de 2,645,923 (numărul total de voturi valabil exprimate – 1,721,037, iar rata de participare la vot a fost de 63.37%), la cele din din 30 noiembrie 2014 numărul de alegători incluşi în listele electorale a atins cifra de 2,800,827 (numărul total de voturi valabil exprimate – 1,598,518, iar rata de participare la vot a fost de 57.28%).

În mod surprinzător, numărul de alegători continuă să crească și la scrutinul parlamentar din 24 februarie 2019. La finele lui 2018, Comisia Electorală Centrală a precizat că numărul total de alegători înscriși în Registrul de Stat al Alegătorilor (RSA), la data de 10 decembrie 2018, era de 3 265 997, din numărul total doar 2 824 874 de cetățeni cu drept de vot fiind atribuiți pe unități administrativ-teritoriale de nivelul II. Diferența cuprinde persoanele care au cetățenia Republicii Moldova, dar nu au înregistrare la domiciliu sau reședință, inclusiv cei care au emigrat autorizat peste hotarele țării (210890 de persoane) și cetățenii cu drept de vot având domiciliul înregistrat în unităţile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului, aflate provizoriu în afara controlului suveran al autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova (230233).

Șeful statului și liderul Partidului Socialiștilor au plecat la Moscova. Să-l vadă pe Lenin?

Președintele Igor Dodon și tovarășa sa de idei, Zinaida Greceanîi, au plecat subit la Moscova, dar fără a anunța scopul vizitei. Surse bine informate insistă că aceștia au fost convocați pentru a discuta cum va arăta următorul guvern al Republicii Moldova, cât de pro-Moldova va fi și cât de pro-stabilitate. Aceleași voci bine informate insistă că Igor Dodon sau Zinaida Greceanîi sunt doar niște figuranți ai ecuațiilor geopolitice pe axa Moscova-Chișinău, miza reală a Moscovei fiind cu totul alta. O eventuală tensionare a situației în zona de securitate la Nistru și, ulterior, formarea unei coaliții parlamentare PDM-PSRM, în orice formulă, va arăta cât adevăr conțin aceste supoziții. Pe moment putem constata cu certitudine doar că intervenția publică a șefului statului conține mai multe similitudini cu cele enunțate de către PDM, îndeosebi pe ”domenii sociale”, ceea ce reclamă ca ”grija față de nevoile oamenilor să fie puse în capul mesei”. 

Eduard Balan

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

19 − 19 =