„Populism” și „multivectorialism” ca instrumente de campanie în programul Iuliei Timoshenko

timoshenko

A rămas mai puțin de o lună până la alegerile prezidențiale, iar Iulia Timoshenko rămâne în topul sondajelor, cu șanse reale de a intra în turul secund și de a câștiga alegerile. Conform ultimului sondaj realizat de către Rating Group, Volodimir Zelenskii, candidatul surpriză (citeste aici) conduce cu un avans de +/- 9 procente față de principalii contracandidați (25.1%), Petro Poroshenko (16.6%) și Iulia Timoshenko (16.2%). Ceilalți candidați se află la o distanța destul de mare: Iurii Boiko (11.3%); Anatoli Hritsenko (7.7%); Oleg Liashko (5.6%), iar restul candidaților sub 3%i.

În comparație cu sfârșitul anului trecut, Iulia Timoshenko a pierdut 3-4 procente, fiind devansată atât de către președintele în exercițiu, Petro Poroshenko, cât și de comediantul Volodimir Zelenskii, care a realizat în ultimele două luni un salt impresionant în sondajele de opinie. Dacă va reuși să intre în turul secund, șansele ca ea să câștige alegerile prezidențiale depinde într-o oarecare măsură și de contracandidatul cu care va duce confruntarea finală. În conformitate cu ultimele sondaje și implicit cel de față, dacă Timoshenko îl va avea ca adversar în turul secund pe Petro Poroshenko, aceasta va reuși să iasă câștigătoare (31% vs. 24%). În schimb, dacă Volodimir Zelenskii va ajunge în turul secund, pe baza unor simulări, acesta ar învinge în fața ambilor contracandidați: Zelenskii vs Poroshenko (42%-24%); Zelenskii vs Timoshenko (37%-24%)ii.

Datorită faptului că Timoshenko prezintă șanse reale la câștigarea funcției prezidențiale, merită să ne aplecăm, în cele ce urmează, asupra principalelor puncte din programul său de campanie. În viziunea multora dintre analiști, Timoshenko promovează un program politic (ultra)populist, în timp ce pe plan extern programul ei reflectă aspecte ale unei politici multivectoriale. De pildă, în timp ce se declară pro-europeană/pro aderarea Ucrainei la UE, Timoshenko promite să reducă prețul la gaz, contrar acordurilor semnate între Ucraina și UE, Ucraina și Fondul Monetar Internațional.

Dezvoltarea/consolidarea și promovarea principiilor democratice

Unul dintre cele mai criticate puncte din programul Iuliei Timoshenko se referă la inițiativa acesteia de a schimba forma de guvernământ în Ucraina, de la o republica semi-prezidențială la o republică parlamentară, un model hibrid, ce combină elemente din sistemului de guvernământ din Germania, Marea Britanie, Italia și Franța. Inițiativa candidatului partidului Batkivshcina presupune abolirea de facto a funcției de președinte. Astfel cea mai importantă și mai înaltă funcție politică în stat ar urma să îi revină prim-ministrului, acum cu atribuții și competențe multiplicate, în persoana liderului partidului ce acumulează 50%+1 din locurile parlamentare, după două tururi de scrutin, bazate pe liste de partid. Iulia Timoshenko consideră necesară modificarea sistemului de guvernământ din două raționamente: unul politic, deoarece actualul sistem „ar concentra puterea într-un singur birou” și, prin urmare, este afectat principiul check and balance [control/ează si echilibru/ează]; și un raționament economic, fiindcă printre cele mai evoluate și bogate state din lume sunt cele care au adoptat un sistem parlamentariii.

În viziunea analiștilor, o asemenea măsură, odată adoptată, ar produce rezultatul invers, din perspectiva consolidării democrației. Analistul Rostislav Averciuk remarca faptul că sistemul parlamentar gândit de Timoshenko riscă să crească concentrarea puterii în mâna unui singur om, chiar mai mult decât ar putea produce sistemul prezidențial, deoarece prim-ministrul (șeful de stat) va avea deja o majoritate garantată în parlament și astfel nicio altă formă legală de opoziției nu ar mai putea exercita un control real asupra activității prim-ministrului și a guvernului. Prin urmare, „alegerea populară de facto a prim-ministrului” ar cimenta disciplina de partid și ar crește, în continuarea, dependența parlamentarilor de liderul lor, unde accesul liber la resursele politice, împreună cu interzicerea trecerii „pragului” (cuvântului liderului), vor contribui la înnăbușirea democrației din interiorul partiduluiiv și din Ucraina.

De asemenea, profesorul și expertul Taras Kuzio se arată circumspect în ceea ce privește seriozitatea cu care Iulia Timoshenko tratează subiectul dezvoltării/consolidării democrației în Ucraina. Pe baza unei statistici realizată la sfârșitul anului trecut de către Vox Ukraine, expertul a remarcat faptul că Timoshenko s-a clasat abia pe poziția 330 din 423 de parlamentari privind suportul prin vot al reformelor pentru modernizare și integrarev, în timp ce partidul pe care-l conduce, Batkivshcinavi, s-a dovedit a fi cel mai jos poziționat dintre partidele declarate pro-europene și care fac parte din Verkhovna Rada.

Iulia Timoshenko, în ciuda unei poziții oficiale pro-europene, prin discurs se dovedește candidatul populist, care a început să își construiască imaginea, cu mult înainte perioadei pre-electorale, prin criticarea continuă a președintelui Petro Poroshenko și a măsurilor sprijinite și inițiate de coaliția de guvernare, din care face parte și partidul Blocul lui Poroshenko. Dacă rămâne doar o strategia de campanie rămâne de văzut. Cert este că, în aceste condiții, Iuliei Timoshenko și partidului său le-a fost greu să mențină un echilibru între acceptarea și sprijinirea reformelor și jocul populist pe care l-a promovat de la bun început. În acest sens, probabil cel mai bun exemplu îl reprezintă subiectul legat de creșterea prețului la gaz, tema pe marginea căreia Timoshenko a criticat public FMI. Întregul joc dublu este considerat de Taras Kuzio un „populism ieftin”vii.

Reducerea prețului la gaz

Un alt punct cheie asupra căruia se concentrează analiza specialiștilor se referă la promisiunea Iuliei Timoshenko de a reduce prețul la gaz la jumătate pentru uzul casnic. Efectele luării unei astfel de decizii nu se rezumă doar la urmări asupra bugetului guvernamental, ci va putea avea implicații negative pe plan extern în raport cu FMI, în mod special, dar și cu Uniunea Europeană. Mai întâi, reducerea prețului la gaz implică automat subvenționarea principalei companii de stat, Naftogaz, din fondurile naționale și/sau creșterea volumului de gaz exploatat pentru a compensa pierderile financiare. În plus, înjumătățirea prețului încalcă acordul semnat cu Fondul Monetar Internațional, care, din contră, cere continuarea majorării prețului la gaz până va ajunge la parametrii pieței internaționale. Aceasta este principala condiție pentru ca FMI să ofere următoarele tranșe de împrumut financiar pentru dezvoltarea Ucrainei.

De-oligarhizarea

În ceea ce privește implicarea oligarhilor în politică este deja binecunoscut faptul că majoritatea partidelor, de-a lungul timpului, au beneficiat în campaniile electorale de sprijinul financiar al acestora. Ca urmare, în ciuda retoricii anti-oligarhice prezentate de către diferiți candidați, în diferite campanii electorale, profesorul și expertul Taras Kuzio subliniază faptul că, și de această dată, reducerea influenței oligarhilor în politică sau de-oligarhizarea s-ar putea să fie doar o retorică de campanie. Expertul conchide prin a reliefa lipsa unor pași clari, pe care Timoshenko să îi fi menționat în programul său în acest sens.

Politica externă și soluționarea conflictului din estul Ucrainei

Nu în ultimul rând, Taras Kuzio a evaluat vizitele externe de promovare și platforma de politică externă ale Iuliei Timoshenko. În repetate rânduri, expertul a criticat vehement poziționarea Iuliei și a echipei sale în relație cu principalii vectori de putere internaționali, state sau organizații. Într-un articol publicat la sfârșitul anului trecut, în New Eastern Europe, Kuzio a punctat „gafele impardonabile”, pe care le-a făcut Timoshenko cu ocazia unei vizite la Washington. Printre acestea se numără:

  • Insultarea Reprezentantului Special al SUA în Ucraina, Ambasadorul Kurt Volker, prin insinuarea faptului că acesta l-ar susține pe Petro Poroshenko în vederea câștigării unui nou mandat, cerându-i astfel să fie neutru pe perioada rămasă până la alegerile prezidențiale.

  • Pozarea alături de democratul Adam Schiff oponent radical și susținător al activării impeachment-ului împotriva președintelui Statelor Unite ale Americii, Donald Tump.

  • Majoritatea întâlnirilor Iuliei Timoshenko în Camera Reprezentanților, din timpul vizitei la Washignton, a fost cu Democrații (nu Republicanii). Aceasta reflectă o clară preferința a lobby-stului Iuliei, democratul Jim Slattery, consideră Kuzio.

După vizita la Washington, Timoshenko și echipa ei au demonstrat că sunt începători la capitolul afaceri externe și securitate națională, conchidea expertul.

  • Crește suspiciunile cu privire la neutralitatea sa față de Rusia și față de lobby-ul său față de China – rivalul strategic numărul unu al Statelor Uniteviii.

Timoshenko insistă asupra introducerii Chinei ca participant oficial la tratativele de pace dintre Rusia și Ucraina, prin extinderea Memorandumului de la Budapesta, program pe care l-a numit „Budapesta Plus”. În acest context, Kuzio subliniază semnele de întrebare pe care Timoshenko le ridică la Washington și anume, dacă nu cumva ea ar prelua din discursurile Moscovei sau poate chiar ale Beijingului. De asemenea, pentru expert este la limita incalificabilului faptul că Timoshenko vrea să aducă China la masa negocierilor de soluționare a conflictului din estul Ucrainei, în condițiile în care Beijingul nu a sprijinit niciodată rezoluțiile propuse de Kiev și partenerii săi occidentali cu privire la problemele pe care le are Ucraina cu Rusiaix.

Ce efecte pozitive ar putea produce Ucrainei Iulia Timoshenko din funcția de președinte?

Dacă Taras Kuzio scoate în evidență majoritatea aspectelor negative ale profilului Iuliei Timoshenko, pe de altă parte, Andreas Umland, renumitul expert pe probleme politice și sociale ce privesc Ucraina, încearcă să extragă aspectele pozitive ale unei posibile victorii a Iuliei Timoshenko. Andreas Umland, prin două articole publicate la sfârșitul anului trecut, încearcă nu doar să prezinte impactul pozitiv asupra Ucrainei pe care l-ar putea produce Timoshenko, ci și, după cum chiar el accentua, să conștientizeze Vestul despre posibilitatea ca Timoshenko să iasă președinte și prin urmare ar fi indicat să se pregătească și de această opțiune. Din aceste motive, între Umland și Kuzio s-a creat un mic schimb de replici sub forma unor articole cu privire la subiectul „Timoshenko”. În articolul What would a Tymoshenko presidency mean?, Andreas Umland menționează câteva dintre aspectele pozitive, pe care Timoshenko le-ar putea aduce la capitolul imagine pentru Ucraina. Prin urmare, candidata partidului Batkivshcina, ar deveni primul președinte femeie din spațiul slav al Estului Europei, performanță pe care ar bifa-o după ce, în anul 2005, a devenit cel dintâi prim-ministru de sex feminin. Umland continuă amintind faptul că partidul Batkivshcina are statut de observator în cadrul alianței creștin-democrate a UE, ceea ce ar putea reprezenta un avantaj pentru Ucraina, mai ales dacă Batkivshcina va reuși să formeze guvernul în urma alegerilor parlamentare, programate în luna octombrie a acestui an. Spre deosebire de Kuzio, Umland consideră că deși Timoshenko ar putea fi inclusă în „garda veche” de politicieni, alături de Kuchima, Iushcenko sau Ianukovici, cu toate acestea, ea a demonstrat că nu este făcută „din același material”. În acest sens, expertul amintește de cele două sentințe cu condamnare, pe care Timoshenko le-a executat (mai mult sau mai puțin ca tribut politic), un aspect ce demonstrează că aceasta este consecventă în principiile sale, hotărâre care îi neliniștește pe contracandidații săi.

În schimb, atât Taras Kuzio, cât și Andreas Umland cad de acord asupra unei incertitudini care planează asupra candidaturii Iuliei Timoshenko: sursa banilor de campanie, deoarece până la momentul vorbirii, aceasta este candidatul care a investit cel mai mult în campanie, iar sumele din diferite donații se ridică deja la câteva milioane de dolarix.

În concluzie, s-ar putea ca „populismul ieftin” să fie doar un instrument de ocazie pentru a capitaliza electoratul. În condițiile de față, sprijinul financiar și cooperarea cu FMI și Uniunea Europeană sunt esențiale Ucrainei. Dacă Timoshenko, ipotetic președinte, conștientizează îndeajuns acest lucru va renunța repede la politicile sociale/populiste, care contravin acordurilor semnate de Ucraina cu cele două organizații. Dar până atunci, trebuie menționat faptul că asemenea politici sociale nu sunt de competența președintelui. Eventual, dacă partidul său va reuși să formeze o coaliție majoritară în urma alegerilor legislative din toamnă și să urce la guvernare, atunci asemenea măsuri vor putea fi adoptate. Încă un motiv pentru care se dovedește că, în mare parte, populismul poate folosi doar ca instrument de campanie și, prin urmare, tratat în această calitate.

În ceea ce privește politica externă multivectorială, dacă Timoshenko va încerca să negocieze cu statul agresor în mod defavorabil Ucrainei, s-ar putea să sfârșească precum Ianukovici. De aceea, nu considerăm că va risca într-atât de mult, dacă va ieși președinte. Ideea de a introduce China la masa discuțiilor, de asemenea, s-ar putea să fie doar o retorică de campanie, o încercare de inovație la blocajul creat pe fondul negocierilor privind încetarea conflictului cu separatiștii sprijiniți de Kremlin, arătând că are o soluție câștigătoare. Totuși, marea problemă pentru Ucraina va apărea în momentul în care Timoshenko (din calitate de președinte) nu ar mai întreține relațiile bune cu principalul aliat militar al Ucrainei, Statele Unite ale Americii, sau atunci când din pricina măsurilor sale aceasta relație s-ar răci. China nu va fi un aliat real al cauzei ucrainene într-o confruntare cu Rusia. Sau poate Timoshenko ascunde ceva …

Oricum ar fi, menținerea Ucrainei pe făgașul aproprierii de NATO și UE rămâne imperativă pentru ca starea socio-economică să se stabilizeze în următorii ani. Orice derapaj de la această cale ar trebui sancționat de cei care își doresc o Ucraină prosperă. Și politicienii actuali sunt conștienți de toate aceste aspecte.

Moldovan Anton

i http://ratinggroup.ua/en/research/ukraine/monitoring_elektoralnyh_nastroeniy_ukraincev_fevral_2019.html

ii Ibidem

iii https://voxukraine.org/en/the-pros-and-cons-of-tymoshenko-s-constitutional-reform-proposal/

iv Ibidem

v https://voxukraine.org/ipr/index.html?utm_source=main-page&utm_medium=banner

vi https://gazeta.ua/blog/50786/burbak-na-21mu-misci-lyashko-na-161mu-a-timoshenko-na-330mu

vii Ibidem

viii http://neweasterneurope.eu/2018/12/20/washington-remains-cool-towards-suspicious-yulia-tymoshenko/

ix Ibidem

x https://www.rferl.org/a/tymoshenko-s-presidential-campaign-reported-suspicious-donations-investigation-finds/29798380.html

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

thirteen + one =