OSCE propune un nou Plan de Pace pentru Donbas. Reacțiile de la Kiev și Moscova

Donbas

Spre sfârșitul lunii ianuarie 2019, președintele Ucrainei a participat la multe multe evenimente naționale și internaționale, ocazii de care Petro Poroșenko a profitat pentru a reitera interesul național al Ucrainei. Cu ocazia prezenței sale la Forumul Economic Mondial de la Davos, acesta a subliniat că instaurarea păcii în estul Ucrainei va fi realizată doar pe baza interesului național al Ucrainei și al dreptului internațional, unde restabilirea suveranității naționale și a integrității teritoriale ale Ucrainei nu pot fi subiecte de compromis cu statul agresor[i]. Cu ocazia sărbătoririi Zilei Unității (22 ianuarie), președintele Ucrainei, Petro Poroșenko a transmis faptul că:

Ar trebui să fie clar pentru toată lumea: Ucraina este un stat unitar, cu o singură limba de stat, după cum este menționat în Constituție. Nicio federație și niciun statut special, ci o Ucraina unitară și independentă[ii]”, arată Unian.info.

Practic, aceste discursuri prefațează poziția conducerii actuale de la Kiev pe marginea subiectul pe care urmează să îl abordăm în cele ce urmează.

Un nou plan de acțiune pentru soluționarea conflictului din Donbas

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a redactat un plan nou pentru soluționarea conflictului din estul Ucrainei. Acest draft se dorește a fi opțiunea la ieșirea din blocajul existent pe marginea găsii unei soluții la ostilitățile perpetue din regiunea controlată de separatiștii sprijiniți de regimul de la Kremlin. Așa descrie noul plan de acțiune reprezentatul special OSCE la Grupul de Contact Trilateral, Martin Sajdik. Chiar dacă Acordul de la Minsk  și-a dovedit limitele de cele mai multe și ”a eșuat în a instaura pacea”, noul plan OSCE nu este menit să înlocuiască acordul[iii] de bază al soluționării conflictului dintre părțile beligerante, lasă să se înțeleagă Martin Sajdik.

Noutățile pe care le-ar aduce noul plan, propus de reprezentantul special al OSCE și colegii împreună cu care a colaborat la redactarea acestuia, se referă la:

  • Cooperarea dintre OSCE și ONU sub un leadership comun, atât pe dimensiunea militară, cât și pe cea polițienească;
  • Crearea unei Agenții pentru Reconstrucție, bazată pe conceptul dezvoltat de Uniunea Europeană, și care să funcționeze pe modelul celei existente în Balcanii de Vest;
  • Acordarea amnistiei celor considerați responsabili de perpetuarea conflictului și pentru victimele provocate de acesta;
  • Crearea unei administrații temporare sub auspiciul ONU pe parcursul perioadei de tranziție[iv].

Reprezentantul special al OSCE recunoaște limitele cu privire la capacitatea organizației de a media și de a conduce la încetarea ostilităților dintre separatiști și Kiev. La drept vorbind, misiunea OSCE din zona de conflict a devenit la fel de ineficientă precum Acordul de la Minsk. Misiunea de monitorizare acoperă foarte puține zone cheie – dintre care cele mai importante se găsesc pe granița dintre Ucraina și Rusia, pe unde trec convoaiele cu sprijin militar rusesc către separatiști. Survolul dronelor OSCE a început să fie limitat prin doborârea acestora de către separatiști, iar demascarea convoaielor pline cu echipament militar (atunci când are loc) pare să nu mai deranjeze pe nimeni la Kremlin. În ultima perioadă, totul se întâmplă fățiș. Iar în cazul alegerilor locale, misiunea OSCE este limitată doar la monitorizarea și raportarea unor incidente, dacă acestea apar. De aici și ideea formării unui leadership comun OSCE-ONU.

Cu alte cuvinte, inițiativa propusă de Sajdik reprezintă în esență speranța că o asemenea formulare are șanse să fie acceptată politic, ca următorul pas să fie instituționalizarea acesteia prin ratificarea planului de pace atât în Ucraina, cât și în Rusia. Aceasta ar putea reprezenta, în practică, o formă incipientă/ premergătoare misiunii de pace sub egida ONU, dacă nu chiar misiunea înseși.

Ce șanse are acest plan să fie acceptat, ratificat și respectat de către ambele tabere?

Printre multe altele, Acordul de la Minsk întâmpină aceeași problemă: a fost semnat de către Ucraina și Rusia, dar nu a fost aprobat de către niciunul dintre parlamentele naționale. Dimpotrivă, Rada ucraineană a trecut un amendament prin care teritoriile controlate de separatiștii pro-ruși sunt declarate zone ocupate, în timp ce ”statutul special” (autoguvernarea temporară) al celor două Republici auto-proclamate este contrar Constituției Ucrainei (încalcă principiul suveranității și integrității teritoriale), deci nu poate fi recunoscut. De cealaltă parte, replicile oficialilor ruși se rezumă la: Rusia nu este statul agresor, Rusia nu sprijină militar separatiștii; totuși pretinde conducerii de la Kiev recunoașterea statului special al celor două republici și legitimitatea liderilor locali în negocieri pentru ca, eventual, Rusia să dea un răspuns pozitiv revendicărilor conducerii de la Kiev (restabilirea controlului asupra graniței comune și reintegrarea regiunilor sub autoritatea centrală de la Kiev). Aceasta este raportarea la cele mai importante puncte ale Acordului de la Minsk și care nu au primit suportul politic în niciunul dintre parlamente. În același timp, ratificarea unui asemenea plan nu garantează neapărat respectarea în teren a prevederilor bazate pe punctele acordului.

Planul prezentat de Martin Sajdik reia din punctele Acordului de la Minsk și din versiunea ucraineană a misiunii de pace și le menționează sub o altă denumire, după cum vor remarca ambele părți.

Ministrul Adjunct al Ucrainei pentru Teritoriile Ocupate Temporar , Georgi Tuka, și-a împărtășit opinia pe marginea planului de acțiune propus de reprezentatul special al OSCE la Grupul de Contact Trilateral. Acesta a menționat că planul de acțiunegândit de Martin Sajdik este acceptabil, dar că prezintă doar puncte generale. În aceste condiții, ministrul adjunct este curios să afle cum unele chestiuni punctuale și esențiale în marja misiunii de pace vor fi rezolvate: ”Cum va avea loc demilitarizarea separatiștilor? În ce condiții și cum va avea loc retragerea trupelor rusești din Donbas? și La ce se referă amnistia?[v]”.

La fel de sceptic s-a arătat și Ministrul de Externe al Ucrainei, Pavel Klimkin, cu privire la propunerea reprezentantului special al OSCE la Grupul de Contact. Acesta opina:

”(Planul de acțiune) prezintă unele progrese ca format, însă doar atât. Este foarte important că Sajdik și colegii lui înțeleg că e nevoie de o componentă internațională – cu privire la misiunile militară și polițienească, cât și în ceea ce privește administrația internațională (în teritoriu). Acesta este un început. Însă, conținutul (planului) este practic același”[vi].

De asemenea, Klimkin a remarcat în planul elaborat de Sajdik lipsa mențiunilor legate de problematica alegerilor locale în regiune. De-a lungul timpului, conducerea de la Kiev a reiterat faptul că nu va fi de acord cu recunoașterea alegerilor locale în zonele separatiste, până când nu vor fi luate, în prealabil, măsuri de securitate administrate internațional: ”Dacă citiți planul, veți vedea că nici măcar nu a fost menționată ideea[vii]”, a conchis ministrul de externe al Ucrainei. În timp ce Rusia, cere întocmai recunoașterea alegerilor înaintea măsurilor de securitate în teritoriu.

În fine, prezent la forumul intitulat ”De la Kruty[viii] la Bruxelles”, Petro Poroșenko, făcând referire la situația prezentă în Donbas și la tensiunile cu Moscova a afirmat că Ucraina are nevoie de pace cu Rusia, o pace ”rece, dar totuși o pace”, pentru că ”oamenii sunt obosiți de atât război”. Însă, ”pacea reprezintă restaurarea completă a integrității teritoriale a Ucrainei și recunoaștere indiscutabilă de către Moscova a dreptului nostru de a merge pe calea noastră”[ix], a punctat șeful de stat.

Planul prezentat de Sajdik nu îi convinge nici pe liderii de la Kremlin de caracterul inovativ al acestuia. Nu doar că nu-i convinge, dar fără prea mult efort, au fost identificate similarități ale acestuia cu planul de pace deja înaintat de Kiev și partenerii occidentali în fața Rusiei și la ONU. Ca urmare, Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, declara că ”noul plan se învârte în jurul conceptelor deja existente și care se referă la stabilirea controlului internațional în Donbas, desfășurarea pacificatorilor, controlul granițelor, crearea unei administrații civil-militară”, cu alte cuvinte, ” îndepărtarea autorității actuale[x]”(delegitimarea liderilor separatiști).

În concluzie, oricât de bine intenționat și obiectiv formulat pare, planul propus de Sajdik are șanse minime să aibă câștig de cauză în cadrul viitoarelor negocieri în formatul Normandia, în formatul Grupului de Contact sau în negocierile bilaterale americano-ruse. Pe de o parte, conducerea de la Kiev nu concepe o altă rezolvare fără garanția preluării controlului asupra graniței, care îi aparține de facto, și reintegrarea teritoriilor controlate de separatiști. Viitoarele alegeri locale vor putea fi recunoscute numai după îndeplinirea acestor două condiții esențiale. De cealaltă parte, regimul de la Kremlin nu va ceda propunerilor de pace sub auspiciu internațional, până când Kievul nu va recunoaște legitimitatea și autoritatea liderilor locali. Mai apoi intervine chestiunea retragerii echipamentelor militare rusești trimise în teritoriile controlate de separatiști. Odată retrase, ar însemna sfârșitul oficial al suportului ”cauzei” separatiștilor – singura modalitate prin care rebelii reușesc să se opună Armatei Ucrainene. În plus, Rusia cunoaște starea lucrurilor din teren, probabil, mai bine ca oricare actor statal din occident sau ca oricare organizație internațională (fie ea OSCE, UE, NATO sau ONU). De aceea, nicio propunere serioasă de încetare a ostilităților în afara rigorilor stabilite de Kremlin nu va fi acceptată, până când perpetuarea și întreținerea conflictului nu va implica costuri insuportabile pentru regimul Putin.

Din această cauză, s-ar putea ca, pentru moment, cea mai eficientă soluție să fie compusă din înăsprirea sancțiunilor economice și înarmarea treptată a Ucrainei de către partenerii occidentali.

Pe 20 februarie, în cadrul Adunării Generale a ONU vor fi reluate discuțiile cu privire la situația din Donbas și la desfășurarea misiunii de pace ONU în zona de conflict, conform afirmațiilor președintelui ucrainean, citat de Interfax-Ukraine[xi].

Moldovan Anton


[i] https://112.international/ukraine-top-news/poroshenko-criticizes-populist-promises-to-rapidly-end-donbas-war-36325.html

[ii] https://www.unian.info/politics/10416918-poroshenko-no-federations-or-special-statuses-to-emerge-in-ukraine.html?utm_source=unian&utm_medium=related_news&utm_campaign=related_news_in_post

[iii] https://en.hromadske.ua/posts/kyiv-is-skeptical-about-osces-new-peace-plan-for-eastern-ukraine?fbclid=IwAR1kpdn6UyTOlDUPCvfJCf3rfM_coF3Qt973wB-r8cfnBNJlYhKOdFG-MjM

[iv] https://www.kleinezeitung.at/politik/aussenpolitik/5567894/ExklusivInterview_Sondergesandter-Sajdik_Haben-neuen-Plan-zur

[v] https://112.international/conflict-in-eastern-ukraine/sajdiks-peaceful-plan-on-donbas-is-ambiguous-official-36475.html

[vi] https://en.hromadske.ua/posts/kyiv-is-skeptical-about-osces-new-peace-plan-for-eastern-ukraine?fbclid=IwAR1kpdn6UyTOlDUPCvfJCf3rfM_coF3Qt973wB-r8cfnBNJlYhKOdFG-MjM

[vii]  https://en.hromadske.ua/posts/kyiv-is-skeptical-about-osces-new-peace-plan-for-eastern-ukraine?fbclid=IwAR1kpdn6UyTOlDUPCvfJCf3rfM_coF3Qt973wB-r8cfnBNJlYhKOdFG-MjM

[viii]Bătălia de la Kruty (29 ianuarie 1918) împotrivatrupelorbolșevice, un moment din istorie care estereprezentatînliteraturaucraineană ca simbol al patriotismuluiși alsacrificiuluipentrunoțiunea de țară. ”LaBruxelles” se referă la obiectivul strategic al Ucraineiînurmătorii ani.

[ix] https://www.unian.info/politics/10426158-poroshenko-agrees-to-cold-peace-with-russia.html

[x] https://en.hromadske.ua/posts/kyiv-is-skeptical-about-osces-new-peace-plan-for-eastern-ukraine?fbclid=IwAR1kpdn6UyTOlDUPCvfJCf3rfM_coF3Qt973wB-r8cfnBNJlYhKOdFG-MjM

[xi] https://interfax.com.ua/news/political/560994.html

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

one × 4 =