Așteptări sumbre pentru economia moldovenească în 2019

moldova

Anul 2019 se arată a fi destul de dificil pentru Republica Moldova din punct de vedere economic. Deși în ultimii trei ani au fost înregistrate creșteri, acestea nu s-au datorat așezării economiei pe un făgaș durabil de creștere ci, mai degrabă, a fost o recuperare a pozițiilor pierdute în urma crizei din 2015, provocate de furtul unui miliard de euro din sistemul bancar moldovenesc.

Pe fundalul unei stabilități de ordin politic creșterea economică s-a datorat în special transferurilor în creștere de la moldovenii aflați la muncă peste hotare, numărul cărora este tot mai mare grație exodului masiv al populației în Occident.

Astfel, Republica Moldova își exportă forța de muncă, care, pe termen scurt, grație transferurilor către membrii familiilor rămași în țară, poate să asigure chiar o creștere economică. Însă, acești bani ajung în consum iar consumul este asigurat în cea mai mare parte de produsele din import și nu contribuie la o creștere a sferei de producere interne. Prin urmare, când fluxul transferurilor va scădea, și există unele semne că acest lucru se va începe în curând, economia moldovenească va intra pe o pantă descendentă.

La această problemă, ce ține de paradigma economică a țării, se mai adaugă și o serie de acțiuni populiste, efectuate de către guvernare în scopuri electorale.

Reducerile de impozite, în tandem cu sporirea unor salarii și pensii, pe fundalul unei creșteri insuficiente a veniturilor la buget, riscă să se transforme în anul 2019 într-o criză bugetară gravă.

Pe lângă aceste momente, economiștii de la centrul analitic Expert-Grup au determinat și alte câteva riscuri, care ar putea afecta evoluția țării în anul curent.

Finalizarea acordului cu FMI ar putea însemna sfârșitul abordărilor echilibrate a evoluției economice

În anul 2019 expiră Acordul cu FMI de susținere și monitorizare a reformelor economice și financiare. Demarat la sfârșitul anului 2016, acesta a reprezentat principala ancoră a guvernării, atât în contextul angajamentelor de a consolida stabilitatea economică și financiară, cât și în ceea ce privește dialogul cu partenerii externi. Până la moment, acțiunile de reforme nu s-au abătut semnificativ de la programul agreat, fapt confirmat de aprecierile pozitive din cadrul misiunilor de evaluare și de debursările permanente. Reabilitarea sistemului bancar, stabilitatea finanțelor publice sau menținerea unui nivelul redus de creștere a prețurilor sunt realizările cel mai des menționate. Cu toate acestea, o serie de restanțe s-au acumulat în același timp cu manifestarea unor noi riscuri. Este vorba de perpetuarea unor impedimente structurale care frânează o creștere economică mai puternică și de lungă durată care să ducă mai rapid la creșterea standardelor de calitate a vieții. De asemenea, obiectivele atinse încă nu sunt pe deplin ireversibile, fapt ce determină acumularea de noi riscuri, printre care diminuarea rolului sistemului bancar în finanțarea economiei, degradarea mediului concurențial sau instabilitatea sectorului energetic în condițiile în care transparența și guvernanța nu sunt pe deplin asigurate.

Finalizarea Acordului cu FMI comportă riscul că guvernarea ulterioară se va distanța semnificativ de la principiile unei gestionări echilibrate a economiei. Nu de puține ori, chiar în perioada acordului, guvernarea de la Chișinău a demonstrat dorința de a trece dincolo de angajamentele asumate. Astfel, chiar dacă se preconiza ca orice reformă cu impact asupra mediului economic și financiar să fie coordonate cu reprezentanții Fondului, totuși guvernarea a votat o serie de inițiative care ar putea submina capacitatea băncilor de a preveni accederea banilor de proveniență dubioasă. Cel mai elocvent exemplu rămâne a fi „amnistia de capital” care nu se înscrie în logica dezvoltării sistemului financiar și nici în contextul implementării noii legislații de prevenire și combatere a spălării banilor.

Drept urmare, finalizarea Acordului cu FMI și implicit a monitorizării politicilor, rămâne una din principalele îngrijorări pentru anul următor. Experiența anilor 2012 – 2015 denotă că o situație fără un Acord cu FMI, corelată cu o criză politică, este o combinație periculoasă pentru economia și securitatea țării, or perioada următoare nu se prezintă a fi diferită ținând cont că în acest an urmează alegeri parlamentare și locale.

Stabilitatea finanțelor publice în an electoral e sub semnul întrebării

Dinamica pozitivă privind finanțele publice din anul trecut poate fi întreruptă, fiind identificate o serie de riscuri pentru 2019. Prin schimbările de politică fiscală și noile angajamente bugetare făcute înainte de alegeri, Guvernul și-a șubrezit pozițiile financiare pentru următorul an. În 2018 Guvernul a adoptat un pachet de reforme fiscale și instituționale cu impact negativ asupra veniturilor pe termen scurt (chiar dacă impactul net este pozitiv pe termen mediu și lung), asumându-și și noi obligații de cheltuieli cu efect imediat. Ele nu au avut un impact negativ major în 2018, dar situația ar putea fi diferită în 2019. Accentuarea dezechilibrelor fiscale, pe fundalul diminuării asistenței externe, ar putea crește nivelul de îndatorare a statului. Materializarea temerilor privind ratarea asistenței externe, dar și neîncasarea veniturilor planificate din impozite și taxe va duce la accesarea de către Guvern a împrumuturilor adiționale de pe piața internă sau chiar posibilitatea majorării anumitor impozite (inclusiv TVA). Conform proiecțiilor Expert-Grup, deficitul bugetar în 2019 se va încadra între 3,2 miliarde de lei (1,5% din PIB în scenariul optimist) și 6,3 miliarde (3% din PIB în scenariul pesimist). Mai mult decât atât, nu este exclusă posibilitatea că obiectivele politice ar putea aduce corecții esențiale la acest model, fiind posibile și deficite care ar depăși 4,0-5,0% din PIB.

Pericol enorm din partea Ucrainei

Însă Riscurile ce planează asupra Republicii Moldova în anul curent nu sunt doar de ordin macroeconomic.

În data de 12 noiembrie 2018, Ambasada Ucrainei la Chișinău a informat Guvernul Republicii Moldova despre intenția companiei ucrainene Ukrhidroenergo SA de a construi 3 turbine la Complexul Hidroenergetic Nistrean, situat pe cursul mediu al Nistrului, mai sus de intrarea acestui fluviu pe teritoriul Republicii Moldova. Pentru a înțelege mai bine riscurile acestui proiect, e suficient să analizăm evoluțiile din anii `80 ai secolului XX, când Uniunea Sovietică a decis să valorifice potențialul energetic al râului Nistru. În acest sens a fost construit Complexul Hidroenergetic Nistrean format din Centrala Nr. 1, barajul şi lacul tampon de la Naslavcea, Centrala hidroelectrică Nr. 2, un bazin artificial de acumulare şi Centrala hidroelectrică de acumulare. Studiul de impact elaborat la momentul proiectării au scos în evidență consecințele catastrofale ale dării în exploatare a Complexului Energetic. De asemenea, în prima fază, după darea în exploatare a barajului, debitul râului Nistru a scăzut astfel încât prizele de apă de la Chișinău și Odessa au ajuns în afara liniei critice. Drept rezultat, ecologiștii din acea perioadă au insistat asupra stopării proiectului, după care proiectul a fost înghețat. În ultimii ani, mai multe organizații de mediu au atras atenția asupra urmărilor dezastruoase pe care le-ar avea noua extindere a Complexului Hidroenergetic. Cea mai gravă consecință o reprezintă pericolul degradării și distrugerii ecosistemului din cursul inferior al Nistrului. De asemenea este un risc real ca circa opt milioane de persoane (din Republica Moldova și Ucraina) care locuiesc în bazinul râului Nistru să rămână fără sursa principală de apă (totuși, populația din Republica Moldova este mult mai expusă din cauza lipsei altor surse care ar înlocui apa din bazinul râului Nistru). La asta se mai adaugă și imensele pierderi economice, deoarece vor crește substanțial costurile pentru apa ce este utilizată în scopurile de producție. Lipsa unei poziții ferme din partea Guvernului Republicii Moldova în acest sens, în paralel cu insistența autorităților din Ucraina, creează un risc iminent pentru securitatea țării, iar administrarea acestuia va trebui să fie o prioritate urgentă a guvernării din anul următor.

Un acord de liber schimb de la care R. Moldova are numai de pierdut

Posibil ca în acest an să fie semnat Acordul de Liber Schimb dintre Republica Moldova și China. Pe parcursul anului 2018 au avut loc mai multe runde de negocieri în acest sens.

Potrivit Ministerului Economiei și Infrastructurii (MEI), acest acord va contribui la fortificarea relațiilor comercial-economice între ambele state și va facilita accesul pe piața chineză a produselor moldovenești, dar și va atrage investiții în principalele sectoare economice ale țării. Mai mult ca atât, conform estimărilor efectuate de MEI, exporturile Moldovei în China s-ar putea majora cu 39,85%, iar PIB-ul ar putea crește cu 0,42% (fără indicarea perioadei). Însă, această inițiativă survine în condițiile în care, în anul 2017, importurile țării din China au depășit exporturile către această destinație de 27 de ori (505 milioane dolari vs. 19 mil dolari), iar înrăutățirea balanței comerciale cu această țară a avut un caracter continuu pe parcursul ultimilor ani. De menționat că circa 92% din total exporturi moldovenești spre China le reprezintă un singur produs – vinurile. În aceste condiții, devine și mai ambiguă utilitatea acestui acord, unde politica tarifară a Chinei este și așa una destul de liberală pentru multe produse ce ar putea prezenta un anumit interes pentru Republica Moldova. La momentul actual rămân a fi necunoscute atât raționamentele care au stat la baza acestei inițiative, cât și procesul de negocieri în sine. Astfel, în pofida scenariilor optimiste expuse de MEI și a estimărilor de majorare a exporturilor și creștere economică, acestea nu sunt susținute de calcule empirice (cel puțin făcute public), iar procesul de negociere a acordului este unul mai curând lacunar. În aceste context, provocarea majoră pentru autorități derivă din argumentarea economică a necesității acestui acord, precum și cuantificarea obiectivă a impactului asupra economiei naționale, concomitent cu asigurarea transparenței proceselor de negociere.

Chislea Ion

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

two × three =