Alegerile prezidențiale din Ucraina. Iulia Timoșenko: profilul unui candidat controversat, cu un program politic măreț

timosenko

Dată de sondaje ca principalul favorit la câștigarea funcției de președinte al Ucrainei, Iulia Timoșenko nu este lipsită de controverse. Ba dimpotrivă. Candidata partidului Batkivșcina, formațiune politică pe care o conduce, a fost politicianul care și-a anunțat cel mai devreme înscrierea în cursa prezidențială programată pe 31 martie 2019. Dar înainte de toate, merită făcută cunoscute câteva informații despre cariera profesională și politică a Iuliei Timoșenko.

Cine este Iulia Timoșenko?

Iulia Timoșenko (Grighian, după tată) s-a născut în anul 1960 în regiunea Dnipropetrovsk. În anul 1978 își începe studiile superioare la Institutul de Exploatări Miniere din Dnipropetrovsk, specializarea automatică și telemecanică, ca după doi ani să se transfere la Facultatea de Economie a universității care poartă numele aceluiași oraș. În anul 1984, Timoșenko absolvă facultatea și își începe activitatea în câmpul muncii ca economist la Fabrica de Construcții Armament ”Dnieper Lenin”.  În anul 1988, Iulia și soțul acesteia deschid un magazin de închiriat casete video. După care, la scurt timp, Iulia Timoșenko începe să investească în active de pe piața petrolieră  rusească. Promovările pe plan profesional continuă în cazul ei și astfel între anii 1991-1995 ocupă funcția de director al companiei Ukrayinska Benzyna, companie ce asigura furnizarea de combustibil pentru sectorul agricol din regiunea Dnipropetrovsk[i]. Aceasta este perioada când Iulia Timoșenko își va extinde rețeaua de contacte cu personaje influente ale timpului în Ucraina. Din această calitate îi va cunoaște și va colabora cu omul de afaceri Victor Pinchuk și Pavlo Lazarenko, atunci responsabil pentru sectorul agricol din regiune. Între timp, împreună cu mai mulți asociați, printre care și Pavel Lazarenko, Iulia Timoșenko devine fondator al United Energy System of Ukraine (Iedini Energhetichni Sistemi Ucraiini), în cadrul căreia va deține funcția de președinte[ii].  Între 1996-1997, compania condusă de Timoșenko a devenit principalul distribuitor de gaz natural rusesc în Ucraina.  Perioada coincide cu ascensiunea pe plan politic a asociatului său, Pavel Lazarenko, care între 1995-1997 va fi deținut funcțiile de vice prim-ministru și prim-ministru al Ucrainei.

Cariera politică

În ce privește debutul Iuliei Timoșenko în viața politică la nivel înalt, acesta își are originile în anul 1997, când  la alegerile parlamentare va obține o funcție în Rada ucraineană de pe listele partidului Hromada (Comunitatea).  Liderul partidului are același asociat, Pavel Lazarenko. Însă colaborarea celor doi va lua sfârșit în anul 1999, când Lazarenko a fost arestat pentru prima dată. În anul 2004, căutând azil în Statele Unite ale Americii, acesta este găsit vinovat pentru evaziunea fiscală și  înșelăciune și pus sub arest la domiciliu, ca în anul 2006 să fie condamnat la nouă ani de închisoare. Timoșenko își va fi înființat propriul său partid, Batkivșcina, încă din anul 1999, formațiune politică care continuă să existe și al cărei președinte este în prezent. Tot în anul 1999, va fi numită în funcția de vice prim-ministru, sub guvernul condus de Victor Iușcenko. În anul 2001, va fi arestată, pentru prima dată, fiind acuzată de import ilegal de gas rusesc prin intermediul companiei pe care a condus-o, și anume United Energy System of Ukraine. După câteva luni a fost eliberată[iii].

În timpul Revoluției Portocalii (2004) ea se remarcă prin faptul că refuză să facă alianță cu Ianukovici și Kucima (susținătorul lui Ianukovici ca succesor al său în funcția de președinte). Totodată, pentru atitudinea de care a dat dovadă, aceasta va câștiga susținerea ucrainenilor și devine unul dintre principalii politicieni ai Ucrainei. În acest context, Timoșenko va deține de două ori funcția de prim-ministru: ianuarie-septembrie 2005 și  între 2007-2010.

La începutul anului 2009,  pe motiv că Ucraina nu și-ar fi achitat plata pentru gazul importat din Rusia, Moscova întrerupe furnizarea cu gaz. Ca urmare, a fost negociat un nou contrat, iar condițiile stipulate în acesta au fost considerate total nefavorabile Ucrainei, deoarece prețul gazului a suferit o majorare de la 250$ la 450$ pe mia de metri cubi. Ca prim-ministru al Ucrainei, Timoșenko va fi considerată principala responsabilă pentru acest nou contract încheiat cu Gazprom[iv].

În anul 2010, Timoșenko se înscrie în campania prezidențială, undeva l-a avut ca adversar în turul secund pe viitorul președinte al Ucrainei, Victor Ianukovici. Pierderea alegerilor a coincis cu pregătirea dosarului de acuze la adresa acesteia, inclusiv cazul contractului cu Gazprom încheiat la începutul anului 2009. Imediat după ce în Rada ucraineană îi este acordat votul de neîncredere, Timoșenko este acuzată de delapidare și abuz în serviciu și găsită ca principală vinovată în cazul negocierii contractului cu Gazprom în defavoarea Ucrainei. Astfel, la sfârșitul anului 2011, este condamnată la șapte ani de închisoare cu executare, decizie irevocabilă. Însă, odată cu Revoluția Demnității și înlăturarea președintelui pro-rus, Victor Ianukovici, a fost hotărâtă eliberarea din închisoarea a Iuliei Timoșenko, care va și participa la alegerile prezidențiale din vara anului 2014, obținând un scor modest.

Erou sau trădător național?

Iulia Timoșenko este probabil cel mai contestat candidat înscris în cursa prezidențială din Ucraina. Datorită trecutului profesional și politic, candidatul Iulia Timoșenko a devenit subiectul central al dezbaterilor naționale și internaționale, din momentul în care și-a anunțat intenția pentru o nouă candidatură la președinția Ucrainei. Supranumită ”prințesa gazului”, poreclă primită în urma afacerilor cu gaz, în care a fost implicată încă din anii `90, sau ”Ioana d`Arc” a Revoluției Portocalii (2004),  Iulia Timoșenko a fost protagonista unor episoade demne de scenarii de filme. Afaceri cu gaz, relații cu personaje cheie în politica și economia țării, de-a lungul anilor, acuzații de delapidare și abuz în serviciu, acestea se suprapun cu ipostazele unui politician cu momente de glorie și notorietate și model politic pentru unii ucraineni. Profilul acesteia culminează cu cele două condamnări cu executare, prima în anul 2001 (când a stat închisă câteva luni) și cea a doua de la sfârșitul anul 2011 până în anul 2014 (când a stat la închisoare circa doi ani și jumătate). Toate acestea servesc ca referințe în biografia Iuliei Timoșenko.

În ciuda unui trecut atât de controversat, conform sondajelor pre-electorale realizate în ultimele luni ale anului 2018, Timoșenko conducea la o distanță relativ mare față de restul candidaților. Tocmai acest paradox face ca Iulia Timoșenko, la ora actuală, să fie personajul politic care polarizează cel mai mult dezbaterile interne.

În termeni metaforici, imaginea Iuliei Timoșenko este surprinsă în două ipostaze: îngerul sau demonul Ucrainei. Pe de o parte, marja opiniei publice care subliniază aspectele negative ale profilului Iuliei și care se întreabă cum este posibil ca – un politician cu un asemenea trecut, cu un cazier pătat și fost asociat cu oameni politici sau de afaceri cu un istoric cel puțin la fel de controversat –  să beneficieze (conform sondajelor) de susținerea a circa douăzeci de procente din numărul respondenților. De cealaltă parte, pentru un anumit segment de populație, Iulia Timoșenko, contrar istoricului său, întruchipează profilul candidatului de opoziție autentic, hotărât și dispus la sacrificiu, unde condamnările la care a fost supusă sunt reflexia bătăliei politice pe care a purtat-o împotriva unor conduceri sau politicieni corupți si meschini și, astfel, victima unor polițe politice. Însă, în aceeași măsură, (re)ascensiunea sa intervine pe fondul scăderii popularității actualului președinte Petro Poroșenko și probabil din lipsa unor alternative viabile pe scena politică ucraineană, care aliniază la aceste alegeri prezidențiale candidați radicali, pro-ruși sau noi în viața politică.

Printre aceștia, Iulia Timoșenko, la o primă vedere, pare candidatul ”in between” (cu un program de campanie care nu o încadrează în mod deliberat într-una dintre cele trei categorii menționate anterior): pro-european, dar cu o doză de populism ce contrastează cu unele reforme recomandate de Uniunea Europeană sau Fondul Monetar Internațional pentru continuare sprijinirii financiare a Ucrainei; anti-rus, dar dispus să negocieze în alți termeni decât cei actuali pacea în Donbas și candidatul cu o agendă inovatoare de reforme, care cuprinde reforme precum schimbarea sistemului de guvernământ. Câte puțin din fiecare, oferte cu un ambalaj promițător și vandabil.

Mai aproape ca niciodată să devină președintele Ucrainei?

După eșecurile din alegerile prezidențiale precedente (2010 și 2014), în luna iulie 2018, în fața câtorva mii de oameni,  Iulia Timoșenko și-a anunțat pentru a treia oară intenția de a candida la alegerile prezidențiale. ”New Course of Ukraine” (Noul Curs al Ucrainei) este titlul și sloganul programului politic al acesteia, o agenda pe care o promovează prin angajarea într-un tur național de conferințe și dezbateri în mijlocul ucrainenilor.

Una dintre reformele fundamentale pe care a anunțat că va dori să o implementeze dacă va fi aleasă președinte, va fi aceea de a schimba sistemul de guvernământ, de la cel semi-prezidențial, existent astăzi, la cel parlamentar[v].

Prin rândurile de mai jos nu ne propunem să analizăm programul de campaniei al Iuliei Timoșenko, ci doar să trecem în revistă principalele teme și linii directoare, măsuri pe care ea le-a anunțat că le va pune în practică. În acest sens, avem în vedere programul economic și planul prin care Timoșenko vrea să soluționeze conflictul cu separatiștii sprijiniți de Kremlin.

Programul economic intitulat ”The New Economic Course: Strategy of Innovative Development” (Noul Curs Economic: Strategia unei Dezvoltării Inovatoare)

În urma analizei realizate de către specialistul Timofii Milovanov pentru Kiev Post asupra programul de campanie al Iuliei Timoșenko, acesta a identificat și extras principalele măsuri anunțate de candidata partidului Batkivșcina, dintre care noi le-am selectat pe următoarele:

  • Modificarea disciplinei fiscale și stimulare fiscală, care să sprijine dezvoltarea tehnologiei de ultima generație și economia națională
  • Combaterea inflației prin folosirea unor mecanisme alternative (acorduri de răscumpărare în detrimentul certificatelor de depozit)
  • Implicarea băncilor de stat în stimularea economiei
  • Reducerea și restructurarea taxelor astfel încât să fie facilitat / îmbunătățit mediul de afaceri
  • Reducerea prețului la gaz
  • Refacerea stabilității macroeconomice[vi]

Totodată, în programul Iuliei Timoșenko este amintit subiectul sectorul agricol, specificându-se că va fi urmărită, în primul rând, protejarea drepturilor fermierilor cu capacități mici și mijlocii. Acesta este un subiect delicat atât pe plan intern, cât și în marja acordurilor internaționale semnate după 2014 de către guvernul de la Kiev. Principala chestiune ține de moratoriul impus asupra vânzărilor de terenuri agricole încă din anul 2001 și care a fost extins în repetate rânduri. La fel s-a întâmplat și în decembrie 2018, când Rada ucraineană a extins moratoriul până în 2020.

Temele legate de reforma fiscală, piața terenurilor agricole și, nu în ultimul rând, chestiunea prețului gazului pe piața internă sunt importante de menționat, deoarece sunt reforme cheie de implementat pentru a îndeplini condițiile ca Fondul Monetar Internațional să continue acordarea sprijinului financiar pentru dezvoltarea Ucrainei.

Alte subiecte expuse în programul economic al Iuliei Timoșenko se referă la alte sectoare sau chestiuni punctuale problematice cu care Ucraina se confruntă, printre care: lipsa unei piețe de capital adecvată; independență energetică sau lipsa de eficiență a industriei naționale de producere a energiei; ori de ordin politico-economic – continuarea colaborării cu FMI și alte instituții internaționale și topicul datorie externe a Ucrainei[vii].

Planul de Pace pentru estul Ucrainei

Acordul Minsk II nu mai este relevant si ar trebui înlocuit, susține Timoșenko. Iar varianta alternativă la care s-a gândit ar fi crearea unui format alcătuit din Ucraina, Marea Britanie, Statele Unite, Rusia, adică formatul Memorandului de la Budapesta din 1994, dar cu o noutate. Timoșenko propune o extensie în care să fie încorporate Germania, Franța și China, plus anumiți reprezentanți din partea Uniunii Europene, adică un format Budapesta+[viii]. Pe scurt, aceasta ar fi soluția pusă pe tapet de către Timoșenko.

Totodată, ea s-a declarat împotriva amnistierii separatiștilor din Donbas și Luhansk și împotriva recunoașterii statutului special al regiunilor controlate de separatiștii pro-ruși și autointitulatele Republici Populare, Luhansk și Donețk.

Mai mult, ca parte a ”Noii strategii pentru Pace și Securitate”, Timoșenko promite crearea a 10.000 de noi locuri de muncă în regiunea Donbas, modernizarea economiei locale, precum și crearea unui fond internațional pentru reconstrucție și dezvoltare.

Nu în ultimul rând, ea subliniază nevoia creării unui armate ucrainene puternice, care să îndeplinească standardele NATO și subliniază această reformă (și) ca parte a pregătirii Ucrainei pentru aderarea la Alianța Nord-Atlantică.

Promisiunile sunt multe, planurile sunt mărețe, însă toate acestea provoacă curiozitatea analiștilor politici cu privire la sursa și modalitatea prin care Iulia Timoșenko va dispune de resursele financiare (și politice) necesare pentru a-și duce la bun sfârșit promisiunile și angajamentele din campanie.

Moldovan Anton


[i] Ukraine’s presidential Elections, 2019. The Main Candidates, https://www.osw.waw.pl/sites/default/files/report_ukraine-presidential-elections-2019_net_0.pdf

[ii] Ukraine’s presidential Elections, 2019. The Main Candidates, https://www.osw.waw.pl/sites/default/files/report_ukraine-presidential-elections-2019_net_0.pdf

[iii] Ukraine’s presidential Elections, 2019. The Main Candidates, https://www.osw.waw.pl/sites/default/files/report_ukraine-presidential-elections-2019_net_0.pdf

[iv] Ukraine’s presidential Elections, 2019. The Main Candidates, https://www.osw.waw.pl/sites/default/files/report_ukraine-presidential-elections-2019_net_0.pdf

[v] https://www.atlanticcouncil.org/blogs/ukrainealert/how-the-tymoshenko-we-all-known-is-changing

[vi] https://www.kyivpost.com/article/opinion/op-ed/tymofiy-mylovanov-a-review-of-the-new-economic-course-by-yulia-tymoshenko.html

[vii] https://www.kyivpost.com/article/opinion/op-ed/tymofiy-mylovanov-a-review-of-the-new-economic-course-by-yulia-tymoshenko.html

[viii] https://jamestown.org/program/tymoshenko-reveals-peace-plan-for-eastern-ukraine-as-she-ramps-up-presidential-campaign-to-challenge-poroshenko/

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

one × four =