Integrarea economică a celor două maluri ale Prutului la 100 de ani de la Unire, între declarații și realitate

electorală

Foarte multă lume a fost surprinsă să audă din partea premierului moldovean Pavel Filip mai multe declarații, referitoare la unirea pragmatică a celor două state românești prin proiecte economice și de infrastructură și despre sângele sistemului economic.

Nu am ascuns niciodată acest lucru, gândesc românește și consider că am sânge de român, așa cum au avut părinții mei așa am și eu”, a declarat prim-ministrul Republicii Moldova, Pavel Filip la emisiunea Punctul pe Azi de la TVR MOLDOVA.

libris.ro
Premierul Filip vorbește despre unirea pragmatică

Relația cu România este un foarte importantă pentru mine, mai mult decât pentru alții, din simplu motiv că eu provin dintr-o familie care a fost divizată de sârma ghimpată. O parte din frații tatălui meu au rămas să trăiască la București, tata a rămas în Chișinău. Eu am trăit această tragedie, pentru că am văzut aceste suferințe. Mulți ani mai târziu li s-a permis odată pe an să se vadă. Îmi aduc aminte de aceste revederi pline de emoții, de lacrimi și de sentimente. Unchiul meu a fost conducătorul Uniunii Basarabenilor, atunci la București, un lucru foarte curajos, pentru că aceasta a fost pe timpul comuniștilor și nu era foarte simplu să fii în fruntea unei astfel de mișcări.” a declarat Filip.

Prim-ministrul consideră rezonabil că în Republica Moldova au fost făcute prea multe declarații despre apropierea de România, însă nu sunt văzute. „Noi ne-am deprins cu foarte multe declarații și vorbe goale cu părere de rău, noi tot vorbim de apropiere cu România avem și unioniști care au făcut foarte multe declarații, dar cu părere de rău nu prea am văzut rezultate de apropierea adevărată cu România.”, a declarat premierul.

Cu câteva zile înainte de aceste declarații, după o ședință comună a Guvernelor de la Chișinău și București, acesta spunea că la Chișinău sunt prea multe declarații pro-unire și prea puține fapte.

La Chișinău, a devenit un adevărat trend să strigi și să te declari pentru unire. Mai multe partide își adjudecă acest deziderat. Însă nu declarațiile tari ne asigură această apropiere, ci proiectele concrete. Ne dorim o infrastructură integrată, comună, ne dorim ca această apropiere, această unire dacă vreți, să se producă prin interconectarea infrastructurii pe diferite domenii, să ne integrăm sistemele pe transport, comunicații, mediu, securitate, educație și cultură”, a spus Pavel Filip.

Premierul a și enumerat aceste proiecte pragmatice, care ar apropia cele două maluri ale Prutului. ”Un proiect frumos, denumit simbolic „Autostrada Unirii” este autostrada Târgu Mureș-Iași-Ungheni. Nu mai puțin importantă este și construcția podului rutier de la Ungheni. Am vorbit  și despre alte poduri, pentru că și pe partea stângă, și pe partea dreaptă a Prutului, avem localități cu aceeași denumire. De asemenea, vom încerca să promovăm un proiect ce ține de trecerea căii ferate la ecartamentul european și, de ce nu, să avem această conexiune directă dintre Chișinău și București – să lansăm și un tren rapid”, a menționat Pavel Filip. La fel de importante, cu impact pentru cetățenii noștri sunt proiectele de construcție a gazoductului Chișinău-Ungheni, dar și de interconectare pe energie electrică.

În așa mod vedem noi unirea: cu proiecte concrete de interconectare a infrastructurii între țările noastre. E simplu: avem același sânge. Acum avem ocazia să restabilim sau să construim împreună rețele, după modelul unui sistem sangvin, dacă vreți, să avem un sistem interconectat, astfel încât inimile în cele două capitale să bată în același ritm”, a conchis plin de emfază  Pavel Filip.

Desigur premierul moldovean are dreptate. Pentru a apropia cele două maluri ale Prutului sunt necesare mai multe acțiuni concrete că declarații am avut și mai avem încă destule. Însă, dacă analizăm declarațiile sale, constatăm că și el s-a referit mai mult la proiecte, care sunt încă departe de a fi realizate.

Gazoductul Iași – Chișinău, va fi gata peste doi ani?

Tronsonul dintre Iași și Ungheni a gazoductului Iași-Chișinău a fost dat în exploatare încă acum câțiva ani însă, din cauza capacității mici, acesta alimentează cu gaze doar câteva sate din raionul Ungheni, fapt care nu prea schimbă prea mult dependența Republicii Moldova de gazul rusesc. Situația s-ar schimba dacă ar fi finisat tronsonul Ungheni-Chișinău, lung de 120 de kilometri, care ar permite conectarea la gazul românesc a unei mari părți a Republicii Moldova. Însă, deși se vorbea despre darea în exploatare a tronsonului respectiv încă în anul 2017, evoluția proiectului s-a tot tergiversat. Situația s-a schimbat în septembrie 2018, când concernul românesc de stat Transgaz a cumpărat compania moldovenească Vestmoldtransgaz, și s-a obligat să construiască acest gazoduct în termen de 23 de luni. Altfel spus, acesta ar putea fi finisat cel mai devreme către luna august, 2020 deși ambasadorul României la Chișinău, Daniel Ioniță este mult mai optimist și crede că acesta va fi dat în exploatare peste un an. Și asta dacă nu vor apărea complicații, unele din ele prefigurându-se la orizont în cazul în care alegerile parlamentare din 24 februarie, 2019 vor fi câștigate de partidul prorusesc al socialiștilor președintelui Dodon. Dacă vine la guvernare, această formațiune, cu siguranță va face tot posibilul pentru a pune pe linie moartă acest proiect, care este îndreptat inclusiv spre reducerea dependenței Republicii Moldova de Federația Rusă.

Interconectarea energetică, mult prea lentă

Nici în cazul interconectării  energetice situația nu e mai optimistă. După semnarea Memorandumului dintre Guvernele României și Republicii Moldova în 2014 și după aprobarea Strategiei energetice a Republicii Moldova până în anul 2030, interconectarea a devenit o prioritate asumată politic, care se bucură de susținere din partea instituțiilor financiare internaționale și europene. Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2030 și Memorandumul semnat cu Guvernul României în 2014 prevăd interconectarea fizică prin infrastructură cu sistemul energetic din România până în anul 2020 pentru construirea și intrarea în funcțiune a interconexiunilor de energie electrică și gaze naturale.

În realitate, însă, acest deziderat nu poate fi îndeplinit. Lucrările sunt preconizate să înceapă abia la anul. În plus, Republica Moldova încă nu este parte a sistemului european de transportatori în domeniul energetic (ENTSO-E), din care face parte România și chiar dacă Republica Moldova, împreună cu Ucraina, vrea să adere la ENTSO-E și să realizeze o interconectare sincronă cu rețeaua acestuia, procesul este extrem de costisitor și îndelungat, fiind estimat la aproximativ 15 ani de tranziție.

Strategia specifică în mod clar două interconexiuni cu România care trebuie să fie finalizate până în 2020Suceava – Bălți (Nord) și Iași – Ungheni – Strășeni (Centru). Dacă luăm în considerare și lucrările ce urmează a fi executate pentru a face operațională linia Isaccea-Vulcănești cu extindere la Chișinău (estimate la 270 de milioane de euro), costurile totale ale acestor proiecte se ridică la aproape jumătate de miliard de euro.

Și în cazul interconectării electrice lucrurile se pot amâna or chiar la Chișinău există interese în procurarea energiei electrice de la centrala termoelectrică de la Cuciurgan, aflată sub jurisdicția regiunii separatiste din stânga Nistrului. Sistematic la Chișinău izbucnește câte un scandal din cauza că entități și politicieni moldoveni ar  fi implicați în scheme de intermediere a vânzării curentului produs de această centrală electrică în Republica Moldova. Bineînțeles, nu este în interesul acestora să se lipsească  de aceste venituri iar după alegerile din februarie am putea iar să ne așteptăm la noi relații obscure dintre politicienii moldoveni și producătorul de energie electrică de la Cuciurgan, fapt ce ar pune sub semnul întrebării și interconexiunea energetică.

Autostrada Unirii, un proiect frumos însă irealizabil în termenii stabiliți

Alt proiect, despre care a vorbit premierul Filip ține mai mult de partea românească și se referă la Autostrada Unirii, care ar lega orașele Ungheni din Republica Moldova cu Iașiul, cu Târgu-Neamț și Târgu-Mureș de cealaltă parte a Carpaților și, în perspectiva finalizării autostrăzii Transilvania, care va ajunge până la vama Borș de la hotarul româno-ungar, ar putea asigura o conexiune auto rapidă a Republicii Moldova atât cu Transilvania cât și cu Europa Centrală și de Vest.

Însă proiectul este iarăși unul doar pe hârtie și cu puține șanse de a fi realizat în viitorul apropiat. Parlamentarii români impun Guvernului construcția, în doar patru ani, a unei autostrăzi de 311 kilometri, cu un cost estimat la circa nouă miliarde de euro. însă, Ministerul Transporturilor de la București a programat, potrivit master-planului de transport, terminarea construcției pentru anul 2030. Despre autostrada Unirii se vorbește încă din 2007 când a fost elaborat studiul de prefezabilitate însă studiul de fezabilitate n-a fost făcut nici până în prezent, deși au existat mai multe încercări.

Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) lucrează, în momentul de față, la studiul de fundamentare pentru Autostrada Unirii, a declarat recent președintele instituției, Ion Ghizdeanu, pentru „Adevărul“. Cu toate acestea, Prognoza se va ocupa numai de jumătate din proiect, respectiv doar de secțiunea de la câmpie, Târgu Neamț – Iași– Ungheni, precum și de podul de la Ungheni care ne va uni cu Republica Moldova. Cealaltă jumătate, cea grea, prin munți, este momentan în aer. „Târgu Mureș – Târgu Neamț a rămas la ministrul Transporturilor. Nu știu nimic…“, a declarat Ion Ghizdeanu. În ceea ce privește detaliile construirii acestei porțiuni de autostradă, Ion Ghizdeanu a spus că va costa aproximativ 2,5 miliarde de euro și că studiul ar putea fi aprobat încă din luna noiembrie, urmând ca în prima parte a anului 2019 să aibă loc semnarea contractului și negocierea competitivă, conform legii achizițiilor. Termenul de realizare pentru ar putea fi de 4-5 ani.

Însă și planurile ce țin de acest segment par prea optimiste în condițiile în care construcția autostrăzilor durează în România  decenii întregi, iar până în prezent nicio autostradă, în afară de București-Constanța, inițiată încă până la revoluție, n-a fost finalizată.

Investițiile românești în R. Moldova – cele mai numeroase însă mici ca volum

Dincolo de proiectele de infrastructură, nici la capitolul investiții nu stăm prea bine. Deși România este lider detașat în ce privește numărul  investițiilor cu circa 1700 de întreprinderi cu capital românesc și mixt, făcute în Republica Moldova, la capitolul volumul investițiilor se clasează abia pe locul șase cu circa 700 milioane de lei moldovenești sau 130 milioane de lei românești.

Problema constă în faptul că se deschid foarte multe întreprinderi mici și mijlocii și nu prea se fac investiții mari iar explicația ar consta în domeniile pe care cei ce controlează Republica Moldova să le cedeze investitorilor români. R. Moldova este o țară cu o economie de consum puternică, bazată pe remitențe și mai puțin pe producere și exporturi. Este mult mai simplu să investești în servicii sau comerț și destul de dificil și neatractiv – să investești în producere. Iar domeniile, unde se fac bani frumoși din comerț sunt ocupate de afaceriști autohtoni uneori în colaborare cu parteneri din statele ex-sovietice. Un exemplu concludent îl reprezintă tentativa nereușită a rețelei Dedeman a fraților Pavăl să pătrundă pe piața moldovenească de bricolaj. Cea mai mare firmă românească de profil așa și n-a reușit să treacă Prutul, deoarece a început să întâmpine o serie de impedimente, inclusiv de ordin birocratic. Explicația e că și în Republica Moldova se construiește și se repară mult iar întreprinderile de profil, de la câteva rețele mari și până la micii comercianți ce lucrează în baza patentei au profituri frumoase. Intrarea rețelei Dedeman ar fi dat peste cap această stare de fapt. O situație similară se observă și în cazul Kaufland. Retailerul german încercând să intre pe piața moldovenească prin intermediul Kaufland România, a încercat iarăși o rezistență tacită dar aprigă din partea jucătorilor actuali de pe piața moldovenească, care au inițiat și unele campanii denigratoare inclusiv în presă dar și au mobilizat societatea civilă pentru a împiedica construcția unor supermarketuri. În fine, Kaufland nu s-a lăsat intimidată și deja în vara anului viitor urmează a deschide primul magazin.

De fapt, autoritățile moldovene ar fi bucuroase dacă ar veni investiții românești în industrie, însă acestea întârzie să apară.

Comerțul exterior, singurul domeniu cu rezultate notorii

Singurul domeniu, care demonstrează o creștere consistentă în ultimii ani este cel al comerțului exterior.

În primele zece luni ale anului curent aproape 30% din exporturile moldovenești au fost destinate României, care este de departe cel mai mare partener comercial al Republicii Moldova. Spre comparație, întreaga Comunitate a Statelor Independente, care până nu demult consuma partea covârșitoare a exporturilor moldovenești, atrage la moment doar 15,71% din mărfurile moldovenești livrate peste hotare.

Spre comparație, acum 18 ani, în ianuarie-octombrie din anul 2000, în CSI ajungeau aproape 59% din exporturile moldovenești.

În prezent, în Federația Rusă, care cu câțiva ani în urmă era cel mai mare partener comercial al Republicii Moldova ajung doar 8,71% din exporturile moldovenești.

Creșterea fulminantă a exporturilor moldovenești în România se datorează în primul rând Acordului de Liber Schimb dintre R. Moldova și Uniunea Europeană. Odată cu intrarea în vigoare a acordului acum patru ani, exportatorii moldoveni au început să acceseze piețele europene și au început, după cum era și firesc cu România, unde este mult mai ușor să stabilești relații comerciale. Un alt factor, care a contribuit la sporirea exporturilor moldovenești în România ține de industria automotive. În ultimul deceniu în Republica Moldova au fost deschise multe uzine de producere a componentelor auto pentru marile concerne internaționale. De regulă, aceste întreprinderi reprezintă extensiuni ale întreprinderilor similare deschise în România. Drept urmare, mărfurile produse de întreprinderile automotive din Republica Moldova sunt trecute la statistici, ca exporturi în România.

România este și cel mai mare importator de mărfuri în Republica Moldova cu aproape 15% din total.

După alegerile din februarie din Moldova, situația s-ar putea schimba

Integrarea comercială a celor două state românești este, deocamdată, singura realizare notorie în ce privește apropierea pragmatică a celor două state românești.

Este însă acest lucru suficient pentru a vorbi despre op unire economică a celor două țări?

Fără o voință politică puternică în acest sens din partea autorităților moldovenești, investițiile importante românești așa și nu vor intra într-un volum mai mare în economia moldovenească, interconectarea energetică va continua să fie tergiversată pentru a face jocul grupurilor de interese de la Chișinău, Tiraspol și chiar de la Moscova, în context cu interesele geostrategice ale Kremlinului.

Rămâne de așteptat rezultatele alegerilor din 24 februarie, 2019 pentru a vedea cum se va configura noua putere de la Chișinău și dacă nu se va schimba încă odată macazul înspre Federația Rusă.

De menționat și lipsa de interes a actualelor autorități românești față de evoluțiile de la Chișinău.

Premierul Viorica Dăncilă a prezentat miercuri în plenul reunit al Parlamentului cele patru mari priorități ale președinției rotative a UE exercitate de România din ianuarie 2019. Aceștia sunt convergența (reducerea decalajelor dintre statele membre sau regiuni), securitatea UE, promovarea valorilor europene comune și jocul UE pe plan global. Dăncilă a anunțat că promovarea Mării Negre pe agenda UE va fi de asemenea o prioritate. De notat că premierul nu a menționat printre priorități și Republica Moldova.

Chislea Ion

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

2 × three =