Ucraina: scurt istoric al dezbaterilor naționale privind limba de stat și statutul limbilor minorităților naționale

limba ucraineana

Dezbaterea internă actuală și contextul adoptării proiectului de lege prin care se hotărește oficializarea limbii ucrainene ca singura limbă de stat își au originele în deceniul trecut.

Fără a mai insista asupra problemelor și revendicărilor de natură istorică, politică și cultură care s-au dezvoltat în jurul unei teme cuprinsă deja în zeci sau poate în sute de lucrări de specialitate, vom reda mai jos principalele episoade care au în centrul dezbaterilor naționale (din Ucraina) limba oficială de stat și statutul limbilor regionale.

libris.ro
Episodul I: 2004-2005

Demascarea implicării crase a Moscovei în fraudarea alegerilor din turul doi pentru alegerile prezidențiale din anul 2004 a declanșat în stradă un curent cu valențe rusofobe, naționaliste și care a condus la prima revoluție în Ucraina independentă: Revoluția Portocalie. La reluarea alegerilor, Victor Iușcenko l-a surclasat pe candidatul sprijinit de Moscova, Victor Ianukovici, fiind ales pe cale democratică în funcția de președinte al Ucrainei. Împins de energia degajată în stradă împotriva rivalului său și împotriva ingerinței regimului condus de Putin, Victor Iușcenko declară limba ucraineană ca singura limbă de stat. Însă mari schimbări nu se produc, iar limba rusă va fi folosită, la toate nivelurile, cel puțin la fel de mult ca limba ucraineană. În anul 2010, fostul rival de la alegerile prezidențiale din 2004-2005 se reînscrie în cursa prezidențială și pe fondul numeroaselor probleme ale binomului Iușcenko-Timoșenko, Victor Ianukovici reușește să câștige alegerile prezidențiale.

Episodul II: 2012

Doi ani mai târziu a fost adoptat un proiect de lege intitulat ”legea Kivalov-Kolesnicenko”, după numele celor care au inițiat-o, sau ”legea privind politica limbii de stat”. Totuși, aceasta este mai ușor de recunoscut după formula generică dată, și anume: legea limbii(lor) regionale. Noua lege adoptată, la acea dată, păstra limba ucraineană ca limbă oficială de stat, însă, pe lângă aceasta, stipula posibilitatea folosirii limbii materne, la nivelul autorităților locale, în școli și afaceri, acolo unde membrii comunități minoritare însumau minim 10% din populația unei circumscripții.

Promulgarea legii limbilor regionale a declanșat un val de criticii la adresa lui Ianukovici și a conducerii formată la acea dată de coaliția condusă de Partidul Regiunilor, partidul președintelui pro-rus. Opoziția, o parte din societatea civilă și specialiști în domeniul l-au acuzat pe președinte că o asemenea lege contribuie la divizarea societății și că este o măsură menită să avantajele folosirea limbii ruse. Dar nimic nu s-a mai întâmplat până după răsturnarea lui din funcție.

Episodul III: 2014-prezent

La sfârșitul lunii noiembrie 2013, izbucnește Revoluția Demnității (Euromaidan) care va aduce din nou modificări asupra acestei legi. În aceeași zi când Ianukovici, sub presiunea oamenilor din stradă, a fugit în Rusia, în Rada ucraineană a fost votată abrograrea legii limbilor regionale. Însă nici președintele interimar, Oleksandr Tucinov, preluând interimatul după fuga lui Ianukovici, nici președintele ales democratic câteva luni mai târziu, Petro Poroșenko, nu și-au asumat la acea dată promulgarea abrogării legii votată în Parlament.

În noiembrie 2016, legea este trimisă Curții Constituționale să fie analizată. La sfârșitul lunii februarie 2018, Curtea a decis că legea privind ”elementele de bază ale politicii limbii de stat”/ ”legea Kivalov-Kolesnicenko” promulgată de fostul președinte, Victor Ianukovici, este neconstituțională, fiind invocate următoarele motive:

  • încălcarea sistemului procedural la adoptare;
  • neprezentarea legii pentru a doua lectură și lipsa unei a doua dezbateri asupra textului;
  • neluarea în considerare a amendamentelor și sugestiilor făcute de unii parlamentari, precum și apariția în sistemul de votare a unor parlamentari care la momentul adoptării au lipsit de la sesiunea parlamentară[i].

Prin urmare, pe data de 4 octombrie, Rada ucraineană a adoptat, la o primă lectură, un nou proiect de lege care (re)confirmă limba ucraineană ca singura limbă de stat. În același timp, documentul cuprinde prevederile referitoare la răspunderea administrativă și/sau penală care s-ar putea aplica în cazul încălcării legii.

Pe scurt, în proiectul de lege adoptat de către Parlamentul din Ucraina sunt stipulate următoarele linii directoare:

  1. Limba ucraineană va fi singura limbă oficială în Ucraina. Astfel, orice încercare de a introduce și altă limbă ca limbă oficială va fi percepută ca pe o încălcare a Constituției, o încercare de ”dezbinare lingvistică a țării, semănarea discordiei interetnice și instigare la ură”. Asemenea încercări de a oficializa (și) o altă limbă pot intra sub incidența ”tentativelor de schimbare sau abolire a regimului constituțional” în vigoare;
  2. Toți funcționarii publici, șefii agențiilor de aplicare a legii, judecătorii, avocații, medicii, trebuie să aibă o bună cunoaștere a limbii ucrainene. În timp ce toate ședințele și întâlnirile din cadrul instituțiilor de stat, la nivel local, regional și național, se vor ține în limba ucraineană;
  3. Toți cetățenii ucraineni trebuie să aibă cunoștințe de limbă ucraineană;
  4. Odată intrată în vigoare, încălcarea legii implică răspunderea administrativă sau penală sub aspectul de ”umilire publică și lipsă de respect față de limba de stat”. Pedeapsa va fi aceeași cu cea prevăzută în cazul defăimării drapelului și a stemei naționale sau a imnului național. Adică poate varia de la o ”simplă amendă” echivalentă cu 50 de salarii minime neimpozitate, arest timp de șase luni sau închisoarea de până la 3 ani.
  5. Nu în ultimul rând, va fi creată o instituție cu rolul de a supraveghea respectarea legii[ii].

Și mai interesante sunt detaliile care apar în conținutul aceluiași proiect de lege.

Conform președintelui agenției de presă în limba română Bucpress, din Cernăuți, Marin Gherman, proiectul de lege, în forma actuală, reprezintă o ”lovitură” puternică împotriva minorităților naționale. În opinia d-lui Marin Gherman, autorii proiectului de lege privind limba ucraineană au exclus din textul documentului un aliniat foarte important, care face referire la următorul aspect: ”Statutul limbii ucrainene ca limbă de stat nu poate să fie un temei pentru încălcarea drepturilor lingvistice sau ale necesităților lingvistice ale persoanelor aparținând minorităților naționale”. Mai mult, în urma unei analize asupra proiectului de lege, Marin Gherman observă unele aliniate ale textului prin care exprimarea în limba maternă, în presă și la evenimentele culturale, este limitată sau redusă spre zero.

Redăm mai jos o parte din analiza ce îi aparține d-lui Gherman pe textul proiectului de lege privind limba de stat și a modului în care aceasta ar urma să limiteze folosirea limbii române:

O lovitură împotriva publicațiilor românești din Ucraina

O grea lovitură pentru etnicii români din Ucraina este ARTICOLUL 21 al proiectului de lege privind limba ucraineană, care prevede editarea presei scrise doar în limba de stat. Dacă redacțiile doresc să editeze ziarul sau revista în altă limbă, ei trebuie să traducă integral conținutul articolelor în limba de stat. Așadar, în cel mai bun caz, presa românească scrisă va deveni bilingvă. Art. 21 prevede: „Toate versiunile lingvistice trebuie să apară sub același nume, să corespundă conținutul, volumul și modalitatea de tipar, edițiile trebuie să aibă aceeași numerotație și să fie tipărite în aceeași zi”.

Dacă redacția își dorește să editeze un ziar în limba română integral, de exemplu, aceasta va trebui să garanteze editarea unui ziar cu același nume, dar tradus integral în limba ucraineană, care va putea fi abonat sau cumpărat. În același timp, toate cheltuielile de traducere și de tipar vor fi pe seama editorilor, în caz contrar va fi retrasă licența. Art. 21 prevede, de asemenea, că „în zona distribuirii unui organ de presă trebuie să fie distribuită aceeași ediție în limba ucraineană”.

Vor avea de suferit și editurile, care vor fi obligate să scoată cărți în limba ucraineană în proporție de cel puțin 50% pe parcursul unui an. Însă, legislatorul face unele excepții pentru librăriile și editurile care distribuie cărți în una din limbile oficiale UE, ceea ce nu se referă și la presă.

Evenimente publice doar în limba ucraineană, numele cetățenilor – doar în limba de stat

ARTICOLUL 25 al proiectului de lege prevede că evenimentele publice se vor desfășura doar în limba ucraineană. Dacă cineva din participanți la un eveniment public va vorbi într-o altă limbă decât cea ucraineană, organizatorul va asigura traducerea integrală în limba de stat. Este greu de imaginat cum ar putea să se adune românii din Cernăuți, Ismail sau Slatina la bustul lui Mihai Eminescu și să-l omagieze în limba ucraineană!

ARTICOLUL 36 al proiectului de lege prevede că numele și prenumele cetățenilor ucraineni vor fi scrise doar în limba de stat, „potrivit regulilor de ortografiere ucraineană”, reprezentanții minorităților naționale vor avea dreptul la transcrierea numelor lor potrivit tradițiilor naționale, dar nu și scrierea în limba de stat potrivit tradiției naționale. Mai mult decât atât, este interzisă traducerea în alte limbi a numelor localităților și a instituțiilor de stat. De exemplu, numele Parlamentului – Rada Supremă a Ucrainei va trebui redată pe teritoriul Ucrainei în alte limbi ca „Verhovna Rada Ukrainî”. Același lucru se referă la numele localităților, inclusiv cele locuite de minorități. Românii din Ucraina ar putea fi lipsiți de dreptul de a păstra numele localității lor în limba maternă.

Proiectul de lege se referă și la anunțuri (afișe) stradale. Acestea trebuie să fie amplasate în formă scrisă doar în limba ucraineană sau în limba ucraineană cu traducere în limba română / altă limbă. Așadar, un primar nu poate pune un anunț la intrarea în primărie doar în limba română, ci în două limbi concomitent sau doar în limba de stat.

Versiunea integrală poate fi citită aici.

Dacă mai era nevoie, la o zi distanță după adoptarea proiectului de lege în parlament, Ministrul Educației din Ucraina, Lilia Grinevici, a ținut să reitereze, încă odată, în complementaritate, importanța modificărilor aduse cu un an în urmă prin noua lege a educației (cu referire directă la articolul 7, atacat de oficialii maghiari, români, polonezi, greci, bulgari și ruși). Aceasta a insistat asupra echilibrului pe care, prin prevederile sale, articolul cu pricina îl produce între drepturile minorităților naționale de a studia în limba maternă și (obligativitatea de a cunoaște) limba de stat, dezmințind existența aspectelor coercitive ale acestei legi[iii]. Cu alte cuvinte, Lilia Grinevici încerca să sublinieze importanța fluenței în vorbirea bilingvă – limba maternă și limba de stat. În această cuprindere, versiunea oficială privind obiectivul articolului 7 ar fi deschiderea orizonturilor de oportunități pentru elevii și studenții aparținând comunităților minoritare, atât pe plan lingvistic, cât și pe plan profesional, pe mai departe.

O scurtă concluzie: Măsurile succesive luate de către conducerea de la Kiev pentru a prezerva și a promova limba ucraineană au primit culoarea unor politici destul de agresive și constrângătoare la adresa minorităților naționale. Ambiguitatea mecanismului de tranziție de la predarea și învățarea în școli în limba maternă la predarea și învățarea în limba ucraineană, în conjucție cu un proiect de lege privind limba oficială de stat, în a cărui conținut (afișat pentru o primă lectură în Parlament) au fost identificate numeroase restricții de limbă privind exprimarea în presă și la evenimente culturale, ridică, în continuare, multe semne de întrebare. De asemenea, menținerea acestei constante în elaborarea și implementarea unor politici naționale va conduce la întreținerea  tensiunilor diplomatice cu oficialii statelor vecine. Or, provocarea unora dintre conducerile vecine nu se dovedește foarte lucrativă (vezi conflictul politico-diplomatic cu Budapesta).

Însă, în ciuda unor legi sau proiecte de lege aspre, coercitive și chiar punitive în teorie, s-ar putea, ca în cele din urmă, să fie agreate compromisurile în cazul unora dintre comunitățile minorităților naționale. La fel cum s-ar putea întâmpla și pe tema dublei cetățenii. Dacă Ucraina își dorește cu adevărat apropierea și eventuala integrare în structurile euro-atlantice are nevoie de sprijinul vecinilor membri NATO și UE, care îi pot decide soarta în acest sens. Iar Kievul știe acest lucru.

Moldovan Anton


[i] http://www.atlanticcouncil.org/blogs/ukrainealert/the-truth-behind-ukraine-s-language-policy

[ii] http://uacrisis.org/68931-weekly-update-ukraine-74-october-1-7

[iii] https://www.unian.info/politics/10287099-ukraine-s-education-law-balances-rights-of-national-minorities-to-study-in-native-and-state-languages-without-limiting-such-rights-minister.html

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

five × one =