Productivitatea muncii în Moldova s-a oprit la 23% din media pe Europa Centrală și de Est și nu se îmbunătățește

muncii

Pentru a stimula investițiile, Republica Moldova trebuie să depună eforturi de a-și îmbunătăți modul de funcționare a pieței muncii, care este una din cele mai reduse din regiune. Totodată, nivelul productivității muncii stagnează la doar 22-23% față de media înregistrată la acest capitol în țările din Europa Centrală și de Est ale Uniunii Europene.

Indicele eficienței pieței muncii al Republicii Moldova, calculat în cadrul Raportului de Competitivitate Globală (RCG), s-a diminuat de la 4,41 la 3,94 puncte (din șapte puncte maximum) în perioada 2010- 2017 , potrivit Raportului de Stare a Țării făcut public săptămâna trecută de Centrul Analitic Expert-Grup.

libris.ro
Cum corupția și favorizarea reduc eficiența muncii

Indicatorul respectiv conține zece sub-indicatori, care sunt calculați în baza chestionării agenților economici iar analiza fiecărui sub-indicator arată că eficiența redusă nu ține atât de legislația muncii (deși este și aici loc de creștere), cât de legătura dintre remunerare și productivitate și rolul managementului profesionist.

Sub-indicatorii respectivi s-au diminuat de la 4,4 la 3,5 puncte în perioada 2010-2017,  ceea ce explică aproape în totalitate și dinamica eficienței muncii.

Potrivit experților, remunerarea devine tot mai puțin corelată cu productivitatea muncii iar promovarea în funcții de conducere nu este bazată pe merite, ține de un mediu concurențial tot mai confortabil pentru mulți agenți economici. ”Un mediu concurențial „confortabil” înseamnă printre altele obținerea unor avantaje neconcurențiale, precum accesul sigur al unor companii, prin intermediul corupției, la sursele bugetare, ceea ce le permite să nu atragă atenția la costurile muncii și la profesionalismul managementului”, se menționează în studiu.

Într-adevăr, scorul acordat de către mediul privat eficienței politicii concurențiale în cadrul RCG s-a diminuat și el semnificativ în perioada 2010-2017, de la 3,2 la 2,8 puncte din cele șapte maximum posibile.

Și evaziunea fiscală dar și economia informală contribuie la productivitatea redusă

Totodată, agenții economici informali, dar și cei formali care se eschivează de la plata impozitelor și a contribuțiilor sociale au avantaje comparative neconcurențiale în raport cu restul companiilor, ceea ce distorsionează și eficiența pieței muncii. Proliferarea activității economice informale conduce însă și la diminuarea volumului disponibil de resurse financiare al companiilor pentru a face investiții în capitalul fix și, astfel, a-și extinde activitatea.

Resursele potențiale pentru investiții se vor diminua din cauza atât a evaziunilor fiscale, la care recurg companiile, cât și a lipsei de dorință, din partea acestora, de a-și amplifica activitatea – pentru a nu nimeri în vizorul autorităților de control.

Ambele procese – și evaziunea fiscală, și ocuparea informală – au luat amploare în Republica Moldova în ultimii ani. De exemplu, în perioada 2010-2016, producția ascunsă în sectorul formal al economiei (evaziunea fiscală) a crescut de la 5,6% la 8,3% din PIB.

În același segment de timp, ocuparea informală s-a majorat de la 31% la 36,4% din totalul populației ocupate, urmând o ușoară scădere în 2017, până la 34,7%.

Drept rezultat al creșterii economiei neobservate și al diminuării activității investiționale, scade productivitatea deoarece activitățile informale sunt mai puțin productive.

Investițiile, una din puținele opțiuni pentru creșterea productivității în țările sărace

Ca și în cazul relației negative dintre productivitate și ocuparea informală, o astfel de relație există și pentru investiții. Prin urmare, țările în care ponderea economiei neobservate este mai mare au și mult mai puține investiții în capital fix per angajat.

Însă, potrivit experților, schimbările calitative pe piața muncii se pot produce doar odată cu creșterea stocului de capital (investiții în echipamente, utilaje etc.) ce revine unui angajat și sofisticării acestuia, tinde să crească și productivitatea. La rândul său, sporirea productivității muncii este aproape singura sursă de majorare a salariilor, respectiv de diminuare a sărăciei pe termen lung.

Ipoteza în cauză este confirmată și de datele statistice la nivel internațional, care scot în evidență o relație aproape perfect liniară între productivitatea muncii și formarea brută de capital fix ce revine unui angajat.

Astfel, una dintre puținele opțiuni de a accelera creșterea economică este, pentru țările sărace, inclusiv pentru Republica Moldova, stimularea investițiilor.

Ratele medii de acumulare a capitalului fix per angajat în perioada de până la criza din anul 2009 au fost aproximativ de 14% anual, ceea ce a condus și la ritmuri sporite de majorare a productivității muncii, de aproximativ 7% în medie. Însă, după anul 2012, a început o temperare semnificativă a ambilor indicatori, ritmurile de creștere a cărora s-au stabilizat la o medie de 3% anual, tendința devenind tot mai pronunțată după criza economică din 2014.  Astfel, în ultimii ani, diminuarea ritmurilor de creștere a investițiilor este un factor-cheie de temperare și a productivității muncii în economia națională.

Potrivit Expert-Grup, dacă tendințele actuale vor continua, temperarea creșterii productivității și a investițiilor va conduce la conservarea decalajului existent în prezent dintre Republica Moldova și țările ECE UE.

În anul 2017, productivitatea muncii în Republica Moldova a fost de 22,7% din valoarea medie înregistrată în acest grup de țări sau aproximativ la același nivel ca și în ultimii patru ani (în jur de 22%).

Recomandări: ajustarea legislației, îmbunătățirea concurenței și reducerea evaziunii fiscale și a economiei informale

Pentru a ieși din acest impas, Expert-Grup recomandă ajustarea cadrului normativ al pieței muncii. Totodată, liberalizarea planificată a legislației muncii trebuie să se bazeze și pe o analiză ex-ante amplă a efectelor, inclusiv din punct de vedere social.

De asemenea urmează a fi îmbunătățită calitatea politicii concurențiale. Conform indicatorilor de eficiență a pieței muncii, rolul politicii de stimulare a concurenței este unul major. Înrăutățirea, în percepția mediului de afaceri, a unor sub-indicatori ai pieței muncii ce au relație directă cu modul de implementare a politicii concurențiale, dar și însăși a acestei politici, indică asupra unei atenții sporite pentru domeniul respectiv. Este imperativ, în acest sens, ca să-și activeze eforturile Consiliul Concurenței – atât cele analitice, cât și de activitate în teren în domenii critice, precum achizițiile publice, produsele principale de import și export etc.

Nu în ultimul rând experții recomandă combaterea economiei neobservate. Aici, rămân în vigoare toate recomandările din ediția precedentă a Raportului de Stare a Țării, pe fiecare componentă în parte a economiei neobservate. Principalele eforturi de a combate economia neobservată au fost concentrate în domeniu fiscal, recent fiind propuse introducerea cotei unice de impozitare, diminuarea cotei angajatorului la contribuțiile sociale etc. Totuși, eforturile fiscale și administrative în acest domeniu trebuie să fie suplimentate și cu politici structurale, capabile să diminueze numărul populației ocupate în agricultura de subzistență. În caz contrar, măsurile fiscale vor contribui la legalizarea doar a companiilor existente în sectorul informal, dar nu va rezolva problema ocupării neproductive în agricultura de subzistență.

C.I.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

4 + 17 =