Alegerile prezidențiale din Ucraina: Instrumente de campanie la îndemâna lui Poroșenko

vecinii

Într-o analiză anterioară am punctat principalele teme în jurul cărora Petro Poroșenko își va formula mesajele de campanie. Cu aceeași ocazie am menționat faptul că din pricina poziției sale din sondaje, una îngrijorător de joasă, președintelui în funcție nu îi va fi îndeajuns promovarea realizărilor sale din primul mandat și că, pe această cale, echipa sa de campanie va trebui să găsească o strategie prin care Poroșenko să redevină o opțiune credibilă și validă în rândul electorilor. În ce constă strategia de campanie și instrumentele pe care le are la îndemână actualul președinte vom analiza în cele ce urmează.

Petro Poroșenko începe campania prin a-și cere iertare pentru promisiunile neîndeplinite: finalizarea conflictului cu separatiștii și creșterea condițiilor de trai.

Spre sfârșitul lunii august, aflat în orașul Dnipro cu ocazia unei ceremonii de arborare a steagului Ucrainei, Poroșenko și-a cerut iertare public pentru faptul că a creat speranțe cu privire la finalizarea conflictului cu separatiștii pro-ruși, fără să ducă la bun sfârșit promisiunea.

Am spus, în urmă cu patru ani, că ATO (anti-terro operations/ operațiuni anti-tero*) va dura ore în loc de luni. Contextul afirmației mele este irelevant […] Îmi pare rău că am așteptat atât de mult. Îmi cer scuze sincer că am dat speranțe care nu s-au materializat. Este păcat că nu mi-am ținut promisiunea. Îmi cer iertare!”[i].

*În acest an, printr-un amendament, misiunile ATO au fost transformate în misiuni militare. Modificarea statutului misiunii implică posibilitatea utilizării forțelor armate ucrainene în conflictul cu separatiștii pro-ruși sprijiniți de Kremlin și trecerea operațiunii de sub comanda Serviciilor Secrete sub comanda Statului Major al Armatei Ucrainei.

Totodată, președintele a afirmat că pentru el incapacitatea de a-și ține promisiunea a fost „o lecție serioasă de atitudine atentă și responsabilă față de cuvintele și promisiunile mele[ii]”.

Am tras concluzii din asta. De la început era necesar să-i îndreptăm pe toți spre o luptă lungă și obositoare. Mulți dintre noi, în primăvara anului 2014, nu am realizat adevărata profunzime a catastrofei care a avut loc înainte de război … Mulți dintre noi au văzut situația ca o rebeliune a separatiștilor. Da, (o rebeliune) artificială. Da, organizată de Moscova. Da, a fost finanțată de armata rusă, dar totuși, încă o rebeliune[iii]” a motivat președintele incapacitatea de a pune capăt conflictului.

În aceeași notă, în urmă cu câteva zile, Petro Poroșenko recunoaștea că la nivel social, mulți dintre cetățeni nu au simțit nicio îmbunătățire în ultimii ani sub raportul condițiilor de trai, situație pricinuită de conflictul în desfășurare, care a creat un efect de domino asupra sectorului economic și social.

Desigur, acest lucru a declanșat un efect de domino asupra întregii economii … a provocat o criză socială profundă. Am supraviețuit și am reluat creșterea economică, însă majoritatea ucrainenilor nu au simțit încă îmbunătățirea bunăstării și astfel nivelul de trai se recuperează încet și neuniform în funcție de regiuni, de grupuri sociale și de vârstă.[iv]

Instrumentarul strategiei de campanie la care Poroșenko ar putea/va apela

  • Găsirea unor aliați

Ranforsarea, pe ultima turnantă, a coaliției cu actualele partide de guvernare – Frontul Popular al prim-ministrului Volodimir Groisman și UDAR, partidul actualului primar al capitalei, Vitali Klișko – ar putea fi o opțiune. Amintim de posibilitatea unei (re)consolidări a coaliției Blocului lui Poroșenko cu Frontul Popular și UDAR, deoarece relațiile dintre președinte și prim-ministru au slăbit în ultima perioada. Tendința de distanțare între cei doi oficiali de rang înalt se manifestă prin repoziționarea premierului, care caută să-și promoveze imaginea de reformator, și prin colaborarea tot mai strânsă cu partidul său în detrimentul coaliției. Un alt indiciu al distanțării celor două partide îl dă relația dintre actualul Ministru de Interne, Arsen Avakov (Frontul Popular), și președinte. În opinia mai multor specialiști, Avakov este al doilea politician ca putere în stat, datorită influenței care ar exercita-o asupra Poliției Naționale, a Gardei Naționale și datorită unor pârghii financiare puternice pe care le deține. În schimb s-ar putea ca Klișko să rămână în alianță cu actualul Poroșenko[v].

Cu toate acestea, posibilul eșec al revitalizării colaborării în marja alegerilor prezidențiale cu Groisman și partidul acestuia reprezintă semnalul că Poroșenko va trebui să se reorienteze spre alte alianțe politice. Rămâne de văzut care vor fi acestea.

  • Folosirea resurselor administrative din teritoriu

Or, în altă ordine de idei, Poroșenko s-ar putea folosi de influența și resursele financiare aflate la dispoziția puterii executive: bonificații financiare și/sau promisiuni pentru reasigurarea unui nou mandat în fotoliile autoritățiilor locale  în schimbul sprijinului politic. Miza este atragerea de partea sa a primarilor din marile orașe. Totuși, lucrurile ar putea să se complice pentru Poroșenko, dacă nu va putea livra acestora promisiuni viabile pe mai departe. În acest circuit intră inevitabil și oligarhii, și baronii locali, care, teoretic, au resursele necesare să schimbe regulile jocului și, prin urmare, candidații pe care îi vor sprijini în campania prezidențială.

  • Acordul cu oligarhii

Oligarhii din Ucraina nu au doar resursele financiare incomensurabile, dar aceștia sunt deținători ai celor mai importante trusturi media, prin care, în mod deliberat, pot modela imaginea oricărui candidat înscris în cursa prezidențială. De aceea, coaliția de guvernare, condusă de Blocul lui Poroșenko, în ultimii ani, ar fi fost destul de atentă la reformele adoptate, când în miezul dezbaterii au intrat interesele unora dintre oligarhi. În opinia unor analiști mai multe reforme din sectorul economiei au fost adoptate sau formulate astfel încât să avantajeze afacerile anumitori oligarhi. De pildă, în anul 2016 a intrat în vigoare ”Formula Rotterdam+” (un nou model de calculare a prețului cărbunelui pentru producătorii de energie electrică), iar principalul beneficiar a acestui sistem ar fi fost Rinat Akhmetov (cel mai bogat ucrainean) care deține postul de televiziune TV Ucraina și cotidianul Siegodnia. În alte cazuri, refuzul înlocuirii conducerii administrative a fabricii ”Zaporojie Titanium & Magnezium, blocarea sau amânarea liberalizării pieței interne a gazelor naturale, l-ar fi avantajat pe Dmitri Firtaș, deținătorul celui mai popular post de televiziune, Inter, ș.a.m.d[vi].

  • Promovarea imaginii sale și diseminarea mesajelor de campanie prin intermediul mass-media

Mobilizarea de partea sa a cât mai multor posturi de televiziune (sau a oamenilor de afaceri care le dețin) va fi esențială în economia creșterii popularității acestuia. Promovarea imaginii sale prin intermediul mass-mediei este indispensabilă. De altfel, acestea au început să îi distribuie sloganul ”Armată! Limbă! Credință! Noi suntem Ucraina!”. De asemenea, specialiștii au identificat faptul că, în această fază de debut a campaniei (neoficiale), strategia lui Poroșenko este aceea de ignorare/evitare a contracandidaților[vii].

Însă, pe măsură ce se va apropia ziua alegerilor, subterfugiile și discreditarea adversarilor nu vor lipsi din instrumentarul de campanie. Inclusiv promovarea unor contracandidați în dauna altora, ca strategie de campanie.

  • Recâștigarea încrederii electoratului

Probabil este prematur să facem o predicție asupra modalității prin care Poroșenko va încerca (sau va reuși) să recâștige încrederea populației. Dar, în condițiile actuale, recâștigarea încrederii electoratului, de departe, pare cea mai dificilă misiune.

Pentru moment putem distinge apelul președintelui la înțelegere și la stimularea unor sentimente naționale spiritual-emoționale.

  1. Recunoaște incapacitatea de a-și respecta pe deplin promisiunile făcute cu mult zel și patos în anul 2014.
  2. Este de remarcat esența subliminală a mesajului pe care Poroșenko îl transmite prin sloganul „Armată! Limbă! Credință! Noi suntem Ucraina!”:

Armata, ca simbol al luptei împotriva statului agresor și al patriei, un simbol al sacrificiul pentru realizarea dezideratului național.

Limba, ca simbol al identității naționale și ca element particular al Noii Ucraine față de trecutul sovietic și chiar față de Ucraina ante 2014.

Credința, un element de noutate în paradigma cultural-identitară, apărut pe fondul sporirii eforturilor schismatice față de Patriarhia de la Moscova.

Toate acestea ca repere ale specificității Ucrainei de astăzi, de mâine.

Este curios de urmărit câtă încredere mai emană asemenea mesaje în rândul populației astfel încât să îl propulseze cel puțin în turul doi al alegerilor prezidențiale. S-ar putea ca apelul la iertare și emoție să nu fie îndeajuns pentru a compensa așteptările populației avute de la el și coaliția de guvernare, în materie de creștere a condițiilor de trai, a ameliorării fenomenului corupției, a soluționării conflictului din estul țării și a altor promisiuni neîndeplinite.

Pe de altă parte, se anunță o campanie prezidențială dură, în care Poroșenko nu va fi singurul ce va beneficia de sprijinul oamenilor de afaceri și al televiziunilor. Totodată, este de așteptat ca în cazul tuturor candidațiilor strategia de campania să presupună ignorarea sau omiterea fair-play-ului politic și a aspectelor legale.

Moldovan Anton


[i] https://en.interfax.com.ua/news/general/526438.html

[ii] https://www.unian.info/politics/10234770-poroshenko-apologizes-for-vow-made-in-2014-to-complete-ato-within-hours.html

[iii] https://en.interfax.com.ua/news/general/526438.html

[iv] https://www.unian.info/politics/10268118-poroshenko-s-state-of-the-nation-address-key-points.html

[v] https://www.osw.waw.pl/sites/default/files/commentary_269.pdf

[vi] Ibidem.

[vii] http://www.atlanticcouncil.org/blogs/ukrainealert/deep-dive-how-ukraine-s-presidential-candidates-plan-to-win

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

19 − 2 =