Realizările din actualul mandat pe care Poroșenko va miza în cursa prezidențială

Poroșenko

Campania electorală pentru alegerile prezidențiale stă să înceapă. Președintele în funcție, Petro Poroșenko, încă nu s-a înscris oficial în cursa prezidențială, probabil o strategie de campanie. Cu toate acestea, nimeni nu pune la îndoială faptul că acesta va concura pentru un nou mandat. După cum am putut observa în cel mai recent sondaj, realizat de Sociological Rating Group, Poroșenko se află abia pe poziția a patra în preferințele ucrainenilor.

La capitolul imagine, acesta se află într-un declin continuu în ultimii ani. În anul 2014, Poroșenko reușea să câștige funcția de președinte încă din primul tur, obținând 55% dintre voturile exprimate. Astăzi, mai puțin de 10% dintre ucraineni i-ar mai acorda votul. Nemulțumirea populației rezidă în nerespectarea unor promisiuni cheie pe care acesta le-a făcut în urmă cu patru ani. Îmbunătățirea standardelor de viață, dezvoltarea economică, reducerea fenomenului corupției și soluționarea conflictului cu separatiștii pro-ruși se regăsesc pe lista promisiunilor neonorate de președinte, conform opiniei publice.

libris.ro
În ciuda unei perioade politice vitrege pe care o parcuge, Poroșenko are totuși câteva atuu-uri la îndemână pe care, cu siguranță, va miza în discursurile sale din campanie.

Succesele în politica externă

Intensificarea relației cu Uniunea Europeană a adus primele rezultate vizibile în anul 2017. Liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii ucraineni care vor să călătorească în UE și intrarea în vigoare a Acordului Economic UE-Ucraina reprezintă două reușite cu rezonanță pentru Petro Poroșenko și coaliția de guvernare. Chiar și programul de asistența financiară dedicat dezvoltării și modernizării Ucrainei din partea Fondului Monetar Internațional și care se ridică la suma de 17.5 miliarde de dolari (practic, guvernul de la Kiev nu va mai putea să obțină întreaga sumă din cauza amânării/anulării unor tranșe puse pe seama neadoptării mai multor reforme prevăzute în schimbul asistenței), pe o perioadă de patru ani,  ar putea fi prezentat ca un succes al eforturilor diplomatice.

Autonomia alimentării cu gaz și câștigarea disputei cu gingatul rus, Gazprom, la Curtea de Arbitraj de la Stockolm. În ultimii ani Ucraina a reușit să se autosusțină, din rezervele proprii fără a apela la vecinul din Est. Însă, pentru ca dependența de gazul rusesc să fie eliminată, Ucraina are nevoie de găsirea unor alternative sustenabile și la un preț accesibil. Cu toate acestea, ținând cont de tensiunile pe mai multe planuri care se perpetuează între Ucraina și Rusia –anexarea ilegală a Crimeei și sprijinul acordat de Kremlin în conflictul separatiștilor din auto-proclamatele Republici Populare Luhansk și Donetsk –, reușita parțială în a anihila dependența de gazul rusesc și câștigarea procesului cu Gazprom prin decizia unei Curți internaționale pot fi trecute la capitolul succese.

În ceea ce privește relația cu Alianța Nord-Atlantică, aceasta s-a intensificat vizibil. Drept dovadă stau exercițiile militare desfășurate împreună cu omologi din statele membre ale Alianței, pe teritoriul Ucrainei sau în Marea Neagră, sprijinul militar din partea Statelor Unite și perspectiva intensificării cooperării cu NATO, toate acestea încununând activitatea diplomației Kievului din ultimii ani, în acest sens.

Reforme pe plan intern

Mai întâi, reformele sau măsurile întreprinse în plan intern au legătură cu conflictul din estul țării. Modernizarea și înzestrarea armatei, fie cu echipamente și tehnologie autohtone, fie din partea Statelor Unite (vezi sistemul de rachete anti-tanc Javelin) continuă lista realizărilor ce pot fi prezentate de Poroșenko în campanie. De asemenea, președintele în funcție ar putea insista asupra modificării aduse statutului operațiunilor desfășurate împotriva separatiștilor pro-ruși, și anume din operațiuni anti-teroriste în operațiuni militare. Această modificare de statut permite astfel utilizarea capacităților militare în lupta cu rebelii sprijiniți de Kremlin. Totodată, în contextul conflictului din Donbas, militarea pentru angrenarea misiunii de menținere a păcii sub egida ONU va fi descrisă ca pe o încercare clară de a soluționa problema, opțiune la care însă se opune constant Federația Rusă.

Accentuarea efortului diplomatic depus în vederea încheierii conflictului militar cu separatiștii sprijiniți de Kremlin și, totodată, dezvoltarea capabilităților naționale de apărare pentru protejarea suveranității și integrității teritoriale împotriva statului agresor va avea cu siguranță un loc fruntaș în mesajele livrate opiniei publice în campania electorală.

În altă ordine de idei, combaterea corupției reprezintă un alt subiect de interes național la care Poroșenko va trebui să se raporteze din perspectiva pașilor pe care, împreună cu coaliția de guvernare, i-a inițiat în vederea reducerii fenomenului. În acest sens, mult dezbătuta temă privind crearea Curții Supreme Anti-Corupție nu va lipsi de pe agenda campaniei sale electorale.  După mult timp de dezbateri în Parlamentul Ucrainei, în cele din urmă, instituția a fost înființată. Totuși, până când aceasta își va începe efectiv activitatea va mai dura ceva vreme. Concursul pentru ocuparea posturilor de judecători este programat până la finele lunii februarie 2019, perioadă la care se mai adaugă alte câteva luni de reglementare a altor aspecte ce țin de funcționarea Curții. În toată tevatura ce a ținut de inițierea Curții Supreme Anti-corupție, președintele Poroșenko, aparent, a fost un susținător fervent al creării acesteia.

Abordarea subiectelor ce țin de identitatea națională (naționaliste)

Conflictul cu regimul de la Kremlin nu se delimitează de paradigma cultural-identitară. Mai cu seamă, odată cu agresiunea și ingerința constantă a regimului Putin în afacerile interne din Ucraina, tema ”divorțului” de Federația Rusă este pe deplin folosită în retorica anti-rusească și, totodată, ca parte a combaterii influenței acesteia pe teritoriul național. De altfel, acest subiect nu este o noutate. În schimb eforturile conducerii de la Kiev, de a încerca detașarea de trecutul comun socio-cultural și anihilarea pârghiilor de influență a Moscovei în Ucraina, par mult mai intensificate sau cel puțin mai eficiente decât cele ale conducerilor anterioare. Acestui ”divorț” se încearcă să i se dea, totodată, o dimensiune legală:

  • Noua lege a educației – a cărei justificare a fost promovarea limbii ucrainene în învățământul preuniversitar. Respectiva lege prevede reducerea treptată (deocamdată nu se găsește nicio specificație clară cu privire la modalitatea și cadența ”reducerii treptate”) a orelor în limba maternă. Obiectivul urmărit prin adoptarea acestei legi este să se reducă, în primul rând, utilizarea limbii ruse în școli și în limbajul cotidian.
  • În conjucție cu legea sus-menționată, legea ”limbii regionale” a fost declarată neconstituțională. Aceasta permitea folosirea limbii materne de către minoritățile naționale în cadrul autorităților locale, dacă ponderea comunității respective însuma cel puțin 10% din total populației circumscripției respective.
  • Nu în ultimul rând, o nouă inițiativă politică întreprinsă de Poroșenko în plan extern s-ar putea dovedi lucrativă din mai multe puncte de vedere, inclusiv pentru campania sa electorală. Este vorba despre tratativele cu Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului la care președintele insistă să acorde autocefalie Bisericii Ortodoxe din Ucraina, ceea ce ar conduce și la unificarea celor două Biserici Ortodoxe într-o singură structură. Mai presus de toate, înfăptuirea acestui aspect ar fi o victorie milenară pentru Ucraina. Însă, în contextul electoral, obținerea autocefaliei și unificarea celor două Biserici ar putea fi promovate ca pe un succes obținut grație eforturilor diplomatice ale președintelui. Rămâne de văzut dacă și când Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului va accepta această propunere.

Acestea sunt principalele teme asupra cărora Petro Poroșenko va insista și le va promova în campania prezidențială și pe care tabăra președintelui le va nota la capitolul ”realizări ale administrației prezidențiale și ale guvernului”.

Cu toate acestea, se anunță o cursă electorală extrem de dificilă pentru el, iar simpla enumerare a realizărilor din acest mandat s-ar putea să nu fie îndeajuns nici măcar pentru a accede  în turul secund al alegerilor prezindențiale. Cu certitudine, acesta nu va fi menajat de adversarii înscriși în cursa electorală, care îl vor critica încontinuu și vor accentua părțile mai puțin eficiente ale mandatului său, care de altfel nu au lipsit. Iar poziția din sondaje nu este nici ea una îmbucurătoare, ba dimpotrivă. Prin urmare, va fi nevoie ca echipa sa de campanie să pregătească o strategie foarte bine pusă la punct, o strategie la care deja se lucrează. Dar, acest subiect îl vom aborda cu următoarele ocazii.

Moldovan Anton

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

1 × four =