Hotarul moldo-român, frontiera cea mai greu de traversat a Uniunii Europene

USAID

În pofida comunității de limbă, istorie și cultură dintre România și Republica Moldova, formalitățile necesare pentru traversarea frontierei dintre cele două țări sunt cele mai îndelungate în raport cu toate frontierele terestre pe care le are în prezent Uniunea Europeană.

Este concluzia unui studiu de evaluare a coridoarelor comerciale din Republica Moldova elaborat de Programul USAID pentru Reforme Structurale în Moldova, care este gata să își implementeze proiectul.

libris.ro
Vama Leușeni-Albița se traversează în medie în 1032,9 minute. Media pe UE este de 23,8 minute

Punctele de trecere a frontierei cu România reprezintă una din cele mai mari probleme ale coridoarelor comerciale din și înspre Republica Moldova. Potrivit studiului, prin vămile Leușeni-Albița și Sculeni trec peste o treime din mărfurile exportate și importate cu transport auto sau circa 35% din total. Celorlalte 33 de puncte de trecere, încă patru cu România și 29 cu Ucraina le revin 65% din volumul de mărfuri.

Cu toate acestea, vama Leușeni-Albița este cel mai lent punct de traversare a frontierei pe care le are Uniunea Europeană cu statele vecine. Potrivit unei comparații a 23 de frontiere dintre țările UE și țările non UE, timpul mediu de trecere a unei frontiere (non-române) a UE a fost de 23,8 minute. Timpul mediu necesar pentru a trece una din cele șase puncte de trecere dintre Moldova și România este de 380,4 minute iar timpul de trecere prin vama Leușeni-Albița este în medie de 1032,9 minute.

Traversarea frontierei moldo-române este o problemă serioasă în special pentru două categorii de exporturi moldovenești: fructele ușor perisabile precum cireșele, caisele sau pomușoarele dar și pentru produsele industriei automotive, care trebuie livrate în termeni exacți comanditarului iar întârzierea se penalizează.

Problema ține de partea română

Din cauza traversării anevoioase a frontierei moldo-române au de suferit exporturile moldovenești în România dar și în Uniunea Europeană în general. Deși spre UE au ajuns anul trecut aproape 66% din exporturile moldovenești iar în România – circa 25%, procedurile de vămuire a mărfii de la frontiera moldo-română sunt extrem de lente, fapt ce a împiedicat o dezvoltare și mai dinamică a comerțului dintre Moldova și România, în particular și Moldova și UE, în general.

Potrivit Serviciului Vamal de la Chișinău, problema nu poate fi soluționată din cauza părții române, care este inflexibilă la inițiativele părții moldovenești de a simplifica traficul.

Serviciul Vamal al R. Moldova a solicitat în repetate rânduri părții românești soluționarea problemei. Se poate interveni cu efectuarea controlului comun la frontieră, similar procedurilor aplicate la punctele de trecere cu Ucraina, cu utilizarea infrastructurii de care dispunem noi, fără investiții în aceasta din partea românilor. Este necesară doar o sincronizare a numărului angajaților antrenați în procesare, consideră Iurie Ceban, directorul adjunct al Serviciului Vamal.

Și portul Constanța are de pierdut

De pe urma funcționării lente a vămilor are de pierdut și portul Constanța. Deși este cel mai eficient port din apropierea Republicii Moldova, potrivit studiului, din cauza termenelor mai mari necesare pentru a livra marfa în acest port, exportatorii aleg alte porturi.

Porturile ucrainene din Odesa şi Cernomorsk gestionează cea mai mare parte a comerţului cu containere din Moldova, precum şi o parte semnificativă a mărfurilor în vrac.

Preţurile pentru transportul cu camioane pentru exportatorii moldoveni sunt estimate la 0,08 dolari pentru 1 tonă/km până la Portul Liber Internațional Giurgiulești, 0,10 dolari până la porturile din Ucraina şi 0,07 dolari până la Constanţa. Însă, așa cum Constanţa se află mai departe, preţul per tonă metrică este mai mare: până în Constanţa prețul este mai mare – 36 dolari t comparativ cu 18 dolari t pentru destinaţia Giurgiulești şi 20 dolari t pentru destinaţia spre porturile din Ucraina.

Transportul de containere este, la fel, mai scump decât preţurile generale de transport. Aparent acest fapt se datorează comisioanelor de garanţie pentru containere impuse de companiile de transport maritim. Potrivit interviurilor cu exportatorii, în cazul portului Constanţa această plată poate echivala cu 200-300 Euro per călătorie, fapt ce ridică costurile de transport cu aproape 30%-40%. Costurile de transport de containere către Constanţa sunt mai mari decât cele către porturile din Ucraina în termeni de preţ per tkm şi per tonă metrică. Transportatorii au menţionat următoarele motivele pentru preţurile mai mari spre Constanţa: distanţe mai mari, comisioane de garanţie pentru containere, restricţii mai mari pentru încărcătura pe punte, proceduri de executare mai riguroase şi lipsa racordării din România/şanse mai mari de racordare din Odesa. Adiţional, având în vedere întârzierile la frontieră, drumul spre Constanţa durează cel puţin două zile, în timp ce drumul spre Odesa/Cernomorsk poate fi efectuat într-o singură zi.

Drumul până în România durează două zile, până în Ucraina – o zi

De asemenea, drumul spre Bucureşti şi alte destinaţii din România durează, de regulă, 2 zile. Drumul spre Europa de Vest durează, de obicei, 3-5 zile, în funcţie de întârzierile la frontieră la Leuşeni sau Sculeni. Timpul de transport spre Turcia este similar.

Transportul spre destinațiile din nord şi est durează 2-4 zile, în dependenţă de perioada de timp petrecută la frontiera de la nord (în special Otaci) şi de destinaţie. Timpul pentru transportul spre Kazahstan durează, în prezent, 5-8 zile. Transportul către Rusia şi destinaţiile dincolo de Rusia necesită efectuarea unui ocol prin Belarus, deoarece în prezent segmentul obişnuit ucrainean către Rusia este închis. În general, destinaţiile spre est necesită ocolirea regiunii transnistrene, fie către nord sau sud; direcţia spre sud este preferată datorita condiţiilor de drum mai bune, însă, numai punctul de trecere a frontierei Tudora este deschis pentru camioane, iar Palanca se află în proces de construcţie.

Problemele coridoarelor comerciale reduc performanța economică a R. Moldova

Pentru a-și asigura o dezvoltare dinamică, mica economie a Republicii Moldova trebuie să fie extrem de deschisă și să aibă raporturi de comerț cu cât mai multe state. Această realitate a fost pe deplin conștientizată de către autoritățile de la Chișinău, care au încheiat până în prezent mai multe acorduri de liber schimb cu scopul de a facilita raporturile comerciale.

Politica respectivă a dat roade.  Începând cu anul 2000 și până în 2016 importurile în R. Moldova au crescut în medie cu 13% iar exporturile – cu 18% pe an. În 2017, potrivit Biroului Național de Statistică, ritmul s-a accelerat și mai mult: Exporturile au sporit cu 18,6% iar importurile cu mai mult de 20%. Totuși, rezultatele nu sunt pe deplin satisfăcătoare.

Deși a devenit de departe cel mai mare importator de mărfuri moldovenești (peste 65% din total) Uniunea Europeană cu o piață imensă, de peste jumătate de miliard de consumatori cu cea mai mare putere de cumpărare din lume, ar putea absorbi și mai multe exporturi moldovenești. Cel puțin, cotele de export ale unor produse agroalimentare cum ar fi fructele sau legumele, nu sunt pe deplin completate de partea moldovenească. Una din cauze este că o bună parte din producătorii moldoveni nu sunt încă suficient de competitivi pentru a face față concurenței dure de pe piața europeană. Pentru a schimba situația în bine se lucrează, însă procesul este unul complex, necesită mult timp și efort financiar.

Însă, pe lângă cauzele ce se referă nemijlocit la producători, există și obstacole de alt gen în calea extinderii exporturilor moldovenești în general și pe piețele UE în particular. Unul din ele se referă la coridoarele comerciale, mai exact – la neajunsurile acestora, care reduc considerabil din elanul comercial al economiei moldovenești.

Locul 111 din 137 de țări în ratingul calității infrastructurii de transport

Programului USAID pentru Reforme Structurale în Republica Moldova urmează să contribuie la înlăturarea acestor neajunsuri și la dinamizarea comerțului din și înspre Moldova.

Potrivit lui Douglas Muir, directorul programului, în anul 2017 Moldova a ocupat locul 111 din 137 de țări în raitingul calității infrastructurii de transport, publicat de Forumul Economic Mondial. Infrastructura drumurilor, a obținut 2,5 din 7 puncte, plasând Moldova pe locul 132 din 136 de țări în anul 2016 și pe locul 128 din 137 de țări în 2017 într-un rating al calității. „Transportul rutier asigură 71% de volumul total de mărfuri transportate în Moldova. Și mulți consideră, că starea jalnică a infrastructurii rutiere aduce cele mai multe dezavantaje Moldovei în acest domeniu. De fapt, țara se confruntă cu probleme mai serioase”, a menționat directorul programului.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

three × 1 =