Prezența Rusiei în formatul Normandia reprezintă un simulacru politic

normandia

În timp ce Singapore a devenit pentru câteva zile centrul universului afacerilor internaționale, unde președintele american, Donald Trump, a avut o întâlnire, catalogată istorică, cu președintele-dictator al Coreii de Nord, Kim Jong-un, în Europa miniștrii de externe ai Germaniei, Franței și Ucrainei s-au reașezat la masa negocierilor, cu omologul rus, Serghei Lavrov, pentru o nouă rundă de negocieri, deloc interesantă pentru Moscova, a cărei abordare cinică și perfidă privind soarta estului Ucrainei s-a lăsat înțeleasă cu mult timp în urmă.

Ultima întâlnire în formatul Normandia a avut loc în februarie 2017. La mai bine de un an scurs de la acea întrevedere, pe data de 11 februarie 2018, cei patru miniștrii de externe s-au reîntâlnit la Berlin pentru a discuta despre schimbul de prizonieri dintre Ucraina și Federația Rusă, despre retragerea forțelor militare din Donbas și evident despre modalitatea de a găsi o soluției  în privința încetării focului dintre forțele separatiste sprijinite de Kremlin și forțele armate ucrainene. Ordinea celor trei subiecte abordate de către oficialii de stat nu este aleatorie și vom vedea puțin mai târziu motivul.

Cea mai importantă realizare în cadrul discuțiilor, după cum sublinia ministru de externe german, Heiko Maas, a fost găsirea unui consens privind schimbul de prizonieri:

„Astăzi, am ajuns la un acord privind ostaticii capturați în timpul conflictului armat din Donbas. Ambele părți trebuie să lucreze pentru a-i identifica și a-i pune pe liste pentru schimb și, în cele din urmă, să se facă tot posibilul pentru a-i readuce acasă. Acest lucru se va întâmpla atât la nivelul OSCE, cât și la nivelul președinților”[i].

În ceea ce privește găsirea formei optime pentru o posibilă misiune de pace sub egida ONU, nu s-a realizat niciun progres. Sergei Lavrov, solul Kremlinului, a insistat, în continuare, că trupele de căști albastre nu pot fi desfășurate pe întreg teritoriul controlat de separatiști, utilitatea lor fiind doar aceea de a escorta observatorii OSCE de-a lungul linie de conflict în teritoriile ocupate. Evident nemulțumit de modul cum au decurs lucrurile pe acest subiect, Pavel Klimkin a descris poziția Rusiei ”mai rea” decât se prezenta la început[ii].

La sfârșitul întâlnirii, ministrul german de externe a menționat faptul că ambele părți au fost de acord să respecte, de acum înainte, prevederile Acordului de la Minsk, ceea ce presupune inclusiv retragerea armamentului greu, citează Unian.info.

… dar să nu ne lăsăm înșelați de aparențe …

Dacă miza principală a acestei reuniuni a fost negocierea schimbului de prizonieri, atunci întâlnirea și-a atins obiectivul, concluzionând aceasta prin raportare la declarații de presă ulterioare ale oficialilor. În schimb, dacă ne concentrăm analiza asupra celorlalte două subiecte de pe agendă – retragerea forțelor armate (plus, a armamentului greu: lansatoare de rachete, tancuri etc.) și încetarea conflictului, implicit desfășurarea misiunii de pace a ONU –  ineficiența formatului Normandia este pentru încă o dată demonstrată.

Nu încape loc de dubii că intenția regimului Putin este de a perpetua instabilitatea în regiune. Din acest motiv, atât timp cât Rusia nu este constrânsă de alte mijloace, decât de un acord multilateral semnat (și în absența Statelor Unite ale Americii) sau orice alte forme de manifestare a unui armistițiu, Moscova va sfida la nesfârșit orice înțelegeri cu omologii europeni.

În timp ce Kremlinul își instruia trimisul pentru reuniunea în formatul Normandia,  la sfârșitul lunii mai, într-un survol deasupra teritoriului controlat de separatiștii pro-ruși, dronele OSCE au reperat circa 100 de tancuri[iii]. Tot  în această perioadă, Kremlinul a început să își intensifice prezența în Marea Azov prin lansarea în larg a unor nave de război, a căror scop vădit este să intimideze și să pună presiune pe Ucraina[iv]. Cu alte cuvinte, Kremlinul nu doar că nu are nicio intenție să contribuie la  încetarea conflictului din regiunea Donbas – prin mijloacele directe de control ce le are asupra separatiștilor – ci, din contră, îi adaugă o nouă nuanță de agresivitate, prin deschiderea altui front în confruntările cu Ucraina, cel puțin indirecte, în Marea Azov.

*Deși scenariul unui atac de pe mare asupra teritoriului ucrainean este puțin probabil, cu toate acestea, lansarea acelor nave de război în larg denotă continuarea urmăririi de către Rusia a propriilor interese, în răspărul negocierilor acesteia cu actorii occidentali.

Oricât de paradoxală ar părea intensificarea presiunilor Rusiei asupra Ucrainei, există o logică în abordarea regimului Putin.

Planul regimului Putin de a-și ranforsa poziția strategică în estul Ucrainei, și mai nou în Marea Azov, este facilitată de anumite contexte ce țin, pe de o parte, de politica și afacerile internaționale, cum ar fi:

  • Lobby-ul câtorva cabinete occidentale pentru reducerea sancțiunilor economice împotriva Rusiei, în conjuncție cu
  • Avansarea proiectului Nord Stream 2 (pe relație directă cu Germania);
  • Disensiunile dintre președintele american și liderii europeni (printre care și cei ai Germaniei și Franței) cu privire la cazul acordului nuclear cu Iran – amenințarea șefului de stat american cu sancțiuni împotriva statelor europene care vor continua importurile de resurse naturale din Iran
  • Cererea președintelui Donald Trump ca Rusia să fie readmisă în G7.

Pe deasupra, scena politică din Ucraina se pregătește să intre în febra alegerilor legislative și prezidențiale, programate pentru anul 2019, ocazie cu care Ucraina poate deveni extrem de vulnerabilă. O circumstanță perfectă pentru acțiunile subversive ale Rusiei.

Ca urmare, Kremlinul nu ezită să speculeze, în interes propriu, recentele slăbiciuni și controverse dintre președintele american și liderii europeni, dezvoltându-și nederanjat, pentru moment, spațiul de manevră și de control asupra proximității vestice apropiate – teritoriul controlat de separatiștii din estul Ucrainei și Marea Azov. Nesupravegheate internațional, manevrele Kremlinului pot deschide calea unor noi orizonturi de acțiune și presiune asupra Ucrainei.

„Sunt ferm convins că negocierile politice de astăzi exercită, de asemenea, presiuni pe teren[v]”, conchidea ministrul de externe al Germaniei, Heik Maas. Schimbul de prizonieri, dacă se va materializa, nu va schimba cu nimic ecuația din teren. Însă, blocarea navelor ucrainene în  porturile Mării Azov, desfășurarea navelor de război rusești în largul aceleiași mări și prezența armamentul greu sub comanda separatiștilor pro-ruși, vor provoca cu siguranță daune intereselor politice și economice ale Ucrainei.

În concluzie, este foarte evidentă ignorarea de către Kremlin a formatului Normandia ca poziție politică vis-a-vis de Ucraina, precum și față de actorii europeni. Din perspectiva Rusiei, formatul Normandia este util doar pentru a facilita concesii minore, el fiind relativ nesemnificativ în economia încetării per se a conflictului. Rusia nu este și nici nu va fi prea curând disponibilă să facă concesii, care să îi slăbească sau să îi decredibilizeze poziția în regiune, la fel cum nu va înceta să încalce prevederile Acordului de la Minsk, în ciuda pseudo-promisiunilor făcute în fața omologilor la Berlin.

În final, cei patru miniștrii au convenit asupra programării unei întrevederi la nivelul președinților celor patru state, prilej cu care, poate, se va găsi un consens privind încetarea conflictului din estul Ucrainei.

Moldovan Anton


[i] https://eng.uatv.ua/normandy-format-meeting-results-outcomes/

[ii] https://112.international/ukraine-top-news/ukraines-foreign-minister-russia-proposes-fake-un-mission-in-donbas-29296.html

[iii] https://www.unian.info/war/10136471-osce-smm-drone-spots-about-100-tanks-near-russian-occupied-luhansk.html

[iv] http://euromaidanpress.com/2018/05/26/russia-positioning-to-attack-ukraine-from-sea-of-azov-ukrainian-general-says/

[v] https://www.unian.info/politics/10149221-ukraine-russia-fail-to-agree-on-un-peacekeeping-mission-media.html

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

thirteen + 1 =