Crizele se țin lanț în Crimeea anexată. Cum va alege Kremlinul să procedeze?

vecinii

La mai bine de patru ani de la anexarea ilegală a peninsulei Crimeea de către Federația Rusă, probleme se țin lanț. Destinul unei populații de peste 2 milioane de locuitori a fost schimbat peste noapte de regimul de la Kremlin. Oricine va îndrăzni să acuze noua autoritate instaurată este redus la tăcere prin arestări, expulzări sau persecuții. Mulți au ales să își lase în urmă agoniseala de o viață și să fugă din calea noului regim, care nu s-a sfiit să folosească forța pentru a-și elimina opozanții. În general, aceasta a fost soarta a sute de mii de ucraineni și tătari crimeeni care s-au revoltat și au refuzat să se supună statului agresor. Toate acestea au generat o criză umanitară, pe care regimul Putin încearcă să o soluționeze prin repopularea peninsulei cu etnici ruși.

Criza umanitară creată se împletește cu eradicarea elementelor de identitate non-ruse, în special ale tătarilor crimeeni. Clădiri, instituții și monumente simbol ale culturii tătare sunt distruse. Or, în aceste condiții, repopularea cu etnici ruși nu se rezumă doar la o măsură de suplinire a forței de muncă sau la o simplă înlocuire a celor plecați. (Re)popularea cu etnici ruși implică, totodată, dimensiunea reconfigurării structurii demografice a peninsulei.

Pentru a-și legitima autoritatea asupra regiunii, pe lângă bazele și porturile militare, regimul Putin are nevoie, în continuare, de cât mai mulți etnici ruși (pseudo)loiali, deoarece așa-zisa amenințare asupra conaționalilor și nevoia de a-i apăra a fost temeiul invocat de Kremlin privind intervenția și anexarea ce s-a petrecut la scurt timp după desfășurarea forțelor pe teritoriul Crimeii. Pe cale de consecință, odată încheiat procesul de rusificare, orice pretenție ulterioară a părții ucrainene asupra peninsulei bazată pe fundamente identitare va deveni desuetă – dacă vreodată se va apela la asemenea revendicări în disputa privind Crimeea. Mai mult, modificarea structurii demografice (rusificarea) va fi un argument în plus ce poate fi folosit ca pretext în fața acuzelor comunității internaționale, în aceeași logică menționată anterior.

Până atunci, cei rămași în Crimeea se confruntă cu efectele secundare, la fel de dezastruoase, ale anexării. Peninsula a fost și este dependentă de resursele Ucrainei, iar cele mai relevante exemple sunt apa de consum și electricitatea. De când Crimeea a fost anexată Rusiei, au fost raportate mai multe întreruperi privind alimentarea cu electricitate înspre peninsulă. În aceste condiții, locuitorii și unele fabrici folosesc, ca surse alternative, generatoare de urgență, însă acestea nu pot produce cantitatea necesară.

Pe de altă parte, criza de apă pentru consum era iminentă din momentul în care guvernul de la Kiev, în anul 2015, a decis construirea unui baraj permanent pe canalul din nordul peninsulei, care să blocheze  alimentarea Crimeii cu apă din râul Nipru. Canalul respectiv asigura un volum de până la 3 miliarde de metri cubi de apă anual, adică 85% din consumul peninsulei, în timp ce prin sursele autonome locale se poate obține în medie 1 miliard de metri cubi de apă. Acestor factori se adaugă caracteristicile regiunii –  o zonă aridă, cu solul puternic salinizat. Pe cale de consecință, situația a devenit atât de critică, încât și autoritățiile rusești au recunoscut deschis problemele cu care confruntă în acest sens.

Cu toate acestea, Rusia încă nu a găsit variante sustenabile pentru a elimina dependența față de Ucraina în privința curentului electric și a apei de consum necesare Crimeii.  Regimul de la Kremlin a fost mult mai preocupat să exploateze peninsula în alte scopuri, transformând Crimeea într-o adevărată fortăreața militară, atât pe uscat, cât și pe mare.

Consecințele:

Blocarea alimentării cu apă, precum și lipsa de precipitații, duce treptat la deșertificarea solului. Unde altădată se practica agricultura, piscicultura și chiar plantația de podgorii, acum orice activitate este suspendată.

Dacă ne raportăm la anul 2013, 100% din orez, aproape 90% din porumb și până la 80% din culturi, precum soia și legume, au fost cultivate pe terenuri irigate (prin canal). Și chiar 13% din cereale. A fost îndeajunsă apă care să ofere un nivel decent al randamentului pe peninsulă. În situația actuală, nu există astfel de oportunități. Este dificil să ne imaginăm surse alternative. Ce ar putea înlocui fluxul de apă de pe Nipru? Nici o țeavă, puțurile de foraj sau desalinizarea nu sunt capabile de acest lucru. Dacă la început au existat condiții mai mult sau mai puțin favorabile pentru agricultură –  în 2014-2015, chiar și în 2016 – acum, în 2017, s-a înregistrat o deteriorare accentuată a situației din cauza lipsei  de umiditate. În acest an, este imposibil să mai sperăm pentru fertilitatea naturală a solului[i]” sublinia academicianul și directorul Centrului Național de Cercetate ”Institutul de Economie Agrară” din Ucraina, Iurii Lupenko.

Din același motiv, al lipsei de apă, multe dintre fabrici sunt forțate să își desfășoare activitatea la un nivel redus, în timp ce multe dintre hoteluri le recomandă turiștilor să facă economie la apă.

Nu în ultimul rând, în zonele cele mai afectate de lipsa de apă potabilă, o parte dintre locuitori deja beau apă sărată.[ii]

Pentru a remedia situația, Rusia ar avea patru opțiuni la dispoziție:

  1. Să ajungă la un consens cu autoritățile ucrainene, pe care să le convingă să redeschidă canalul;
  2. Să apeleze la calea legală, prin care Rusia să încerce câștigarea dreptului asupra Canalului Crimeii de Nord[iii];
  3. Să desalinizeze apa din mare[iv].

Însă, șanse ca autoritățile ucrainene să redeschidă canalul sunt extrem de mici. La fel de infime sunt șansele ca Rusia să poată câștiga pe cale legală dreptul asupra canalului. Iar desalinizarea apei este un proces deosebit de costisitor.

Astfel, imaginea glorioasă a regimului care a intervenit și anexat un teritoriu, invocând pretextul apărării conaționalilor, este afectată de incapacitatea de a asigura nevoile de bază ale populației. În aceste condiții, Kremlinul ar putea să apeleze la varianta radicală:

  1. Utilizarea forței  sau a operațiunilor hibride pentru preluarea controlul asupra canalului respectiv și redeschiderea alimentării cu apă a peninsulei.

Utilizarea forței

În acest context, mulți dintre analiști privesc desfășurarea navelor militare rusești în Marea Azov ca instrument de creștere a presiunii asupra autorităților ucrainene, astfel încât acestea să accepte redeschiderea canalului. În măsura în care presiunea exercitată prin amplasarea navelor aproape de coasta teritorială a Ucrainei nu va produce rezultatele scontate, atunci este posibil ca acestea să fie utilizate în mod direct pentru a pune stăpânire pe canal.

Operațiuni hibride

Reprezentantul permanent al administrației prezidențiale a Ucrainei în Crimeea, Boris Babin, atrage atenția asupra scenariului conform căruia regimul de la Kremlin ar putea să folosească anumite grupuri de crimă organizată, din zonele adiacente Crimeii – care se ocupă, inter alia, cu organizarea de proteste anti-ucrainene și care au fost active în ultima perioadă – pentru a prelua controlul asupra canalului.

La nivel local, autorităților le este greu să se opună. Sunt încrezător că serviciile noastre de securitate și aparatul central acționează. Cu toate acestea, poporul ucrainean ar trebui să știe despre acest dezastru[v]” concluziona Boris Babin.

În aceste circumstanțe, nu este exclus ca după finalizarea Campionatului Mondial de Fotbal, Kremlinul să treacă la acțiune.

Moldovan Anton


[i] https://ru.krymr.com/a/29272046.html

[ii] http://euromaidanpress.com/2017/07/20/occupied-crimea-is-running-out-of-water/

[iii] http://euromaidanpress.com/2018/06/20/crimeas-growing-water-problem-might-provoke-new-russian-attack-against-ukraine/

[iv] http://euromaidanpress.com/2017/07/20/occupied-crimea-is-running-out-of-water/

[v] http://euromaidanpress.com/2018/06/20/crimeas-growing-water-problem-might-provoke-new-russian-attack-against-ukraine/

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

thirteen + twelve =