Acceptă Moscova o misiune de pace ONU în Donbass? Dar Kievul este pregătit să facă concesii?

ONU

Vladimir Putin și-a consolidat autoritatea în fruntea Federației Ruse, câștigând en fanfare scrutinul prezidențial din martie 2018, cu peste 76% din opțiunile de vot exprimate. Într-un articol precendent aminteam faptul că orice negocieri privind soarta regiunii separatiste nu se vor purta înaintea acestui moment (Motivele pentru care noua rundă de negocieri privind misiunea de pace în Donbas a fost sortită eșecului). Din această perspectivă, dacă situația Crimeei pare deja că a ieșit din agendă, viitorul Donbasului încă poate fi negociat.  Astfel, după ce lucrurile par că încep să intre în normalitate în loja administrativă de la Moscova, Putin își declară din nou disponibilitatea de a purta discuții pe seama viitorului regiunii separatiste.

Între timp, Ucraina și partenerii europeni ai acesteia și-au programat o nouă întâlnire în formatul Normandia, dar într-o echipă incompletă. Este vorba doar de liderii Germanie, Franței și Ucrainei care vor încerca să găsească o nouă soluției pentru demararea misiunii de pace sub umbrela ONU pe teritoriul controlat de separatiștii pro-ruși. Acest format este probabil, deoarece în ultimele zile, se vehiculează varianta absenței/omiterii lui Vladimir Putin de la întâlnirea programată pentru luna mai în orașul german Aachen, întâlnire care de altfel marchează prima reuniune în acest format de la alegerea lui Emmanuel Macron în funcția de președinte al Franței. Excluderea de la întrevedere a președintelui Rusiei s-ar datora tensiunilor recente dintre Moscova și cabinetele occidentale declanșate pe fondul otrăvirii fostului agent rus Serghei Skripal, ce a avut loc în orășelul Salisbury din Anglia.

libris.ro
”Datorită cazului Skripal, în relațiile dintre Rusia și Occident a apărut un fond emoțional extrem de nefavorabil, de accea nu este posibilă organizarea unui summit cvadrilateral, dar nu cred că pregătirea acestuia va avea loc fără a fi adusă la cunoștință Kremlinului[i]”, a declarat un diplomat ucrainean pentru agenția de presă Kommersant.ru.

Fie că se va concretiza, fie că nu, această sancțiune diplomatică aplicată lui Putin de a nu fi inclus în discuțiile formatului Normandia nu încurcă foarte mult termenii ecuației privind găsirea unei soluții a încetării focului în estul separatist printr-o misiune de pace a ONU. Oricum, utilitatea formatului devine din ce în ce mai contestată în rândul experților. Acesta și-a dovedit în nenumărate rânduri lipsa de eficiență. Ca urmare, un lucru este cert. Dacă este să vorbim despre misiunea de pace, nu în cadrul formatul Normandia se va decide desfășurarea acesteia – și cu atât mai puțin în lipsa lui Putin sau a oricărui alt reprezentant desemnat de acesta la tratative – , ci în cadrul ONU și în marja negocierilor dintre Federația Rusă și Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, putem aprecia efortul și încercarea Franței și a Germaniei de a căuta noi soluții, în acest cadru restrâns, la impasul existent în procesul de soluționare a confictului.

Ce i-ar putea determina pe liderii ruși să accepte o misiune internațională în Donbas?

Relevanța cazului Skripal în problematica ucraineană nu rezidă în eliminarea lui Putin de la întrevederea formatului Normandia. Scandalul diplomatic cu Marea Britanie se adaugă pachetului de tensiuni pe care Kremlinul le-a generat în ultimii ani datorită acțiunilor sale. Expulzarea unui număr semnificativ de diplomați ruși pe acest fond, faptul că mai multe cabinete europene au anunțat luarea în calcul a boicotării Cupei Mondiale la fotbal, ce urmează să aibă loc în câteva luni în Rusia și posibilitatea ca Marea Britanie să introducă sancțiuni financiare nominale asupra oligarhilor din cercul lui Vladimir Putin, plus interdicția de a călători pe teritoriul britanic ar putea afecta imaginea regimului Putin pe plan intern[ii].

Pe de altă parte însă, nu este exclus ca aceste noi acuzații aduse Moscovei să-i fie utile regimului, consolidând pe acest fond artificialul mit al ”inamicului străin care ne acuză și ne amenință tot timpul”, astfel încât să justifice continuarea procesului de dezvoltare a capacităților militare, tocmai în logica amplificării acestui sentiment fals de insecuritate ce provine din exterior și în jurul căruia își legitimează acțiunile pe plan intern.

Dintr-o perspectivă care privește strict cazuistica ingerinței Kremlinului în întreținerea conflictului din estul Ucrainei există câteva elemente care ar putea să determine regimul lui Putin să își regândească poziția. Un detaliu care nu pare să aibă relevanță pentru moment, poate cântări însă pe mai departe asupra modului în care se reflectă tratamentul aplicat de Kremlin rușiilor și familiilor acelora care mor în Ucraina protejând interesele clasei politice de la Moscova. Novaya Gazeta din Rusia într-un articol intitulat Украинцы, в отличие от нас, своих убитых на войне хоронят открыто и с почестями / Ucrainenii spre deosebire de noi își îngroapă morții în aer liber și cu onoruri compară cu deznădejde tratamentul post-mortem acordat victimelor războiului din Donbas de o parte și de alta a frontierei. ”Persoana moartă nu are nume și prenume…doar mort…O altă unitate din statisticile pierderilor iremediabile, o altă figură neclară în uniformele groase de iarnă…Și nimic mai mult nu este cunoscut[iii]”, în timp ce familiile îndurerate ale victimelor obțin prea puține informații despre cum și unde au murit copiii lor, iar ceremoniile de înmormântare sunt la fel de obscure ca detaliile despre moartea odraslelor lor.

Într-o altă ordine de idei, perpetuarea conflictului devine pe zi ce trece tot mai constisitoare pentru Kremlin. Înarmarea Ucrainei de către Statele Unite, inclusiv prin rachetele Javelin, poate complica situația de pe câmpul de luptă. Aceasta ar putea  necesita furnizarea pe front a unor tehnologii mai sofisticate și creșterea, în general, a suportului cu echipamente militare către separatiști. Pe de altă parte, va fi tot mai greu de ascuns traficul de echipamente militare, a convoaielor de blindate sau a altor tipuri de tehnologie de mari dimensiuni menite să întrețină conflictul[iv].

În aceste condiții, Kremlinului îi va fi tot mai dificil să justifice propriului popor sacrificarea resurselor umane și materiale de dragul unor ambiții geopolitice. Strategia legitimării acțiunilor și a disputelor internaționale sub deviza apărării intereselor naționale și a ”compatrioților” ruși s-ar putea să nu mai funcționeze pentru prea mult timp. Putin și cercul său de politicieni vor trebui să găsească alternative.

Să fie acceptarea misiunii de pace a ONU în Donbas alegerea pentru care optează Moscova în ameliorarea disputei cu Occidentul și conferirea unui moment de respiro în relație cu proprii săi cetățeni?

Dacă aceasta va fi opțiunea și liderii ruși vor fi dispuși să negocieze în termeni reali misiunea de pace în estul separatist, Ucraina va trebui să se pregătească să accepte la rându-i anumite concesii.

Pentru moment lăsăm la o parte faptul că anterior Moscova nu era deloc interesată de desfășurarea unei astfel de misiuni într-o regiune pe care o controlează ilegitim și optăm pentru ipoteza conform căreia liderii ruși pentru prima dată ar lua realmente în considerare varianta unei misiuni de pace.

Aceasta implică trei elemente esențiale pe seama cărora cele două tabere se află în antiteză:

  1. statutul separatiștilor și desfășurarea de alegeri în teritoriul controlat de aceștia;
  2. perimetrul de desfășurare a misiunii;
  3. compoziția națională a ”căștilor albastre” și transformarea separatiștilor în principalul partener de discuție în teren[v]

Statutul separatiștilor și desfășurarea de alegeri în teritoriul controlat de aceștia

Din acest punct de vedere, Acordul de la Minsk ”încurcă” poziția Kievului cu privire la modul în care se raportează la regiunile separatiste. Conform Minsk II, Kievul ar fi trebuit să recunoască prin constituție ”statutul special” al regiunilor separatiste. Din contră, conform legislației în vigoare teritoriul  controlat de auto-proclamatele Republici Autonome Luhansk și Donețk sunt  considerate ”teritorii temporar ocupate și aflate sub administrația Federației Ruse”. Pentru multe dintre partidele aflate în Rada ucraineană modificarea statutului acestor teritorii conform Acordului de la Minsk este imposibil de acceptat, viziune la care achiesează majoritatea societății ucrainene. Ca urmare, este puțin probabil ca acest titlu să fie conferit vreodată prin modificarea constituției.

Desfășurarea alegerilor în zona separatistă și recunoasterea lor de către Kiev este o altă problemă fundamentală la care va fi dificil de găsit un consens.  Kievul susține demararea unui proces de stabilizare a regiuni (i.e. misiunea de pace), care include retragerea trupelor rusești și permisiunea unor forțe neutre de a controla granița ucraineano-rusă. În aceeași măsură, pentru Kiev misiunea de pace a ONU este garanția unui mediu sigur în care alegerile nu vor fi influențate prin presiune și amenințări. De cealaltă parte, poziția Rusiei este diametral opusă. Kremlinul vrea ca în primă instanță să obțină legitimarea separatiști pro-ruși ca entitate autonomă prin recunoașterea statutului special al acestora, iar mai apoi să fie facilitate și recunoscute alegerile în regiune.

Perimetrul de desfășurare al misiunii

Kievul, sprijinit de Statele Unite și partenerii europeni, cere desfășurarea căștilor albastre pe întreg teritoriul controlat de separatiști, implicit pe granița ucraineano-rusă. Inițial, Rusia a refuzat această variantă, insistând asupra dislocării lor doar pe linia de contact. Mai nou, Moscova nu exclude versiunea misiunii pe întreg teritoriul controlat de forțele separatiste, însă această decizie o pune pe seama disponibilității liderilor LNR și DNR, dacă vor sau nu să o accepte (decizie care de facto aparține Rusiei). Dar, această strategie de a-i împinge în față pe liderii separatiști vine în aceeași logică menționată mai sus. Liderii de la Moscova caută cu orice preț legitimarea separatiștilor în procesul de negociere și ulterior conferirea unui stat autonom regiunii.  

Compoziția națională a ”căștilor albastre” și transformarea separatiștilor în principalul partener de dialog în teren

Pentru moment, Kievul se opune totalmente unui contingent rus sau belarus în rândul căștilor albastre, în timp ce Kremlinul respinge ideea contingentelor din statele membre NATO.

Însă o altă problemă pentru Kiev, cel puțin, derivă din riscul ca separatiștii să devină partenerul principal de discuție al pacificatorilor. Evident, desfășurarea unei astfel de misiuni implică facilitarea dialogului și coordonarea activităților dintre pacificatori și rebeli.  Cu toate acestea, Kievul este îngrijorat de faptul că separatiști vor obține o legitimare formală în dialogul cu pacificatorii[vi].

În concluzie…

Formatul Normandia are prea puține argumente de oferit la ora actuală. Subiectul misiunii de pace sub egida ONU va fi tratat în continuare între Statele Unite ale Americii și Rusia și ulterior prezentat la ONU, unde probabil vor mai putea fi aduse mici ajustări.

Dacă în cele din urmă misiunea ONU va fi activată în regiune și încetarea conflictului va avea loc, Moscova va cere în schimb urgentarea ridicării oricărei forme de sancțiuni asupra sa. Dar pe de altă parte, odată cu ridicarea sancțiunilor și desfășurarea misiunii ONU, Kievul n-ar mai avea motive să recunoască statutul special al auto-proclamatelor republici. Rezultatul: regiunea ar putea să devină un conflict înghețat.

Mizele Moscovei sunt clare: ridicarea sancțiunilor și conferirea unui statut autonom regiunilor separatiste ori dacă nu transformarea regiunii într-un conflict înghețat. Dar va putea accepta Kievul un conflict înghețat în dauna unei stabilități mai ridicate conferite de recunoașterea statutului special al regiunilor separatiste și desfășurarea misiunii de pace sub egida ONU sau nu? Rămâne de văzut…

Moldovan Anton


[i] https://www.kommersant.ru/doc/3592157

[ii] http://www.atlanticcouncil.org/blogs/ukrainealert/is-putin-getting-ready-to-exit-the-donbas

[iii] https://www.novayagazeta.ru/articles/2018/03/09/75741-zima-ukrainy

[iv] http://www.atlanticcouncil.org/blogs/ukrainealert/is-putin-getting-ready-to-exit-the-donbas

[v] http://ukraineworld.org/2018/03/is-ukraine-ready-for-un-peacekeepers/

[vi] Ibidem

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

12 + 16 =