Motivele pentru care noua rundă de negocieri privind misiunea de pace în Donbas a fost sortită eșecului

Donbas

Soluționarea conflictului cu rebelii din zona separatistă Donbas rămâne, și pentru anul 2018, un obiectiv primordial pentru administrația de la Kiev. În acest sens, zilele trecute a avut loc o nouă rundă de negocieri purtate între reprezentantul Statelor Unite ale Americii, Kurk Volker, și omologul rus, Vladislav Surkov. Ca până acum, scopul negocierilor l-a reprezentat încercarea de a obține un consens asupra formatului și a altor detalii legate de posibila misiune de pace sub egida ONU, ce ar urma să se desfășoare în estul Ucrainei.

Organizate în capitala Emiratelor Arabe Unite, discuțiile au avut încă o dată, mai degrabă, un caracter redundant decât să ofere ceva concret, aspect remarcat și de către Ministrul de Externe al Ucrainei, Pavel Kimklin:

”Din păcate, în timpul întălnirii (dintre Volker și Surkov) nu s-a obținut niciun rezultat, dar vom continua să punem în aplicare acordul de la Minsk și sper ca cele mai recente evoluții (referindu-se la extinderea listei de persoane asupra cărora SUA vor impune sancțiuni, printre care și membri ai stafului administrației lui Putin) vor ajuta (Rusia) să înțeleagă faptul că propunerile lor privind gărzile de corp pentru SMM[i] nu au sens, ci este nevoie de o adevărată misiune de menținere a păcii[ii]”.

Această întâlnire confirmă din nou lipsa apetenței taberei rusești de a accepta versiunea americană a misiunii de pace. Cu toate acestea, Vladislav Surkov, ar fi receptat pozitiv propunerile făcute de Volker, dând asigurări că recomandările părții americane vor fi analizate cu atenție de către Rusia[iii]. Astfel singurul rezultat rămâne optimismul legat de perspectiva găsirii unei baze comune pentru formatul misiunii ONU. Din nefericire, progresul în materie de discuții nu asigură încetarea focului între forțele guvernamentale ucrainene și forțele separatiste, cu atât mai puțin retragerea forțelor rusești de pe teritoriul ocupat.

De altfel, tendința naturală a Kremlinului este să amâne pe termen nedefinit angrenarea pacificatorilor în regiunea separatistă.  Or, această opțiune nu este doar rezultatul unei strategii elaborate în timp, după cum vom vedea puțin mai târziu. Întârzierea oricărei forme de soluționare a conflictului, rezidă într-un context actual – alegerile prezidențiale din luna martie, ce vor avea loc în Rusia. Administrația Putin nu va înclina sub nicio formă asupra rezolvării chestiunii ce ține de estul separatist al Ucrainei. Fie că vorbim despre o strategie de campanie, fie despre raționamente mult mai meticuloase, cum ar fi cele de ordin geostrategic sau geopolitic, Putin nu va prioritiza subiectul ”misiunea ONU în estul Ucrainei”, în dauna alegerilor prezidențiale, de care trebuie să se asigure că vor decurge, fără probleme, în direcția așteptată.

Totuși, prioritizarea alegerilor prezidențiale reprezintă doar un factor efemer care influențează amânarea negocierilor pe acest subiect cu Statele Unite și guvernul de la Kiev. În schimb, oficialii ruși, în special prin radiantul mesager al Kremlinului, Ministru de Externe, Serghei Lavrov, restartează o mai veche narațiune cu privire la regiunea Donbas: ”în Donbas nu există trupe rusești; ”conflictul din estul Ucrainei este un război civil, nu o invazie rusească” și dacă mai avea sens ”doborârea avionului MH17 în iulie 2014 nu are nimic de-a face cu forțele rusești[iv]”. Alfel spus, Rusia refuză cu ipocrizie orice consecințe ale acțiunilor sale asupra Ucrainei.

Revenirea la discursul  prin care Kremlinul se dezinculpă de la orice evoluție negativă a situației din estul Ucrainei, succede strategia prin care, nu demult, Kremlinul a erijat în actorul ce caută să medieze și să soluționeze problema Donbasului (după propriile reguli și interese). Așa se face că în septembrie anul trecut, Rusia propune desfășurarea unei misiuni de pace după un scenariu propriu. Nefuncționând această mișcare, oficialii ruși resping la scurt timp varianta propusă de Ucraina și susținută ulterior de partenerii occidentali. Evident, misiunea de pace imaginată de aceștia din urmă nu mai corespunde intereselor rusești. Astfel, dacă în urmă cu doi sau trei ani dezinculparea reflecta încercarea Kremlinului de a-și ascunde acțiunile subversive prin intermediul cărora câștiga controlul asupra teritoriului auto-proclamatelor republici, de această dată falsa înfățisare a naturii acțiunilor sale contextualizează poziția Rusiei în procesul misiunii de menținere a păcii, asupra căreia trebuie să își de-a acordul, printr-o eventuală readmitere publică a prezenței sale militare în regiune. În aceste condiții, Rusia va căuta ca interesele și prezența fizică în zonele ocupate să îi fie asigurate tacit sau printr-un acord internațional stabilit.

Până atunci oficialii ruși vor continua să apeleze la retorici de tipul ”în Donbas nu există trupe rusești”, ”nu există o invazie rusească” sau să condiționeze găsirea unui consens prin respectarea de către Ucraina a Acordului de la Minsk, pe care de altfel Rusia nu l-a respectat niciodată.

În consecință, atât timp cât avantajul este de partea sa, Rusia va refuza cu obstinație orice alt posibil rezultat al unei eventuale misiuni de pace a ONU decât acela că trupele rusești (oricum de mult desfășurate în estul Ucrainei) să devină parte a procesului de soluționare a conflictului și să rămână prezente după încetarea lui. La fel ca în alte zone – a se vedea Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno-Karabah – după același modus operandi consacrat, obiectivul strategic al Kremlinului este să transforme Donbas într-o zonă de conflict înghețat, unde să își desfășoare trupele și să numească lideri loiali Moscovei. Pe de altă parte, nu este exclus ca Rusia să aștepte momentul în care soluționarea crizei estului Ucrainei să poată fi negociată cu Statele Unite ale Americii la schimb cu obținerea unor altor avantaje.

În aceste condiții, rundele de negocieri dintre cei doi reprezentanți, Kurk Volker, respectiv Vladislav Surkov, îndeplinind formalități, nu vor oferi prea multe rezultate efective. Rusia se va arăta în continuare a mima interesul de a găsi un consens asupra formatului misiunii de pace, va oferi unele recomandări, de pildă ”trimiterea unor bodyguarzi care să ofere protecție reprezentanților misiunii OSCE[v]”, va continua să furnizeze echipamente militare rebelilor, în timp ce se va eschiva de la orice propuneri sau acceptări concrete, care să sprijine demararea misiunii de pace internaționale pe întreg teritoriul ocupat de separatiști, inclusiv pe granița sa cu Ucraina.

În altă ordine de idei, întâlnirea celor doi reprezentanți a înfățisat mai degrabă un preview al viitoarelor runde de negociere purtate pe aceste subiect, ca parte a noii agende de dialog și negocieri americano-ruse, după ce Vladimir Putin își va reconfirma fotoliul de lider absolut al Rusiei, în urma scrutinului prezidențial programat în luna martie anul curent.

Moldovan Anton


[i] OSCE Special Monitoring Mission (Misiunea de Monitoriza Specială a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa)

[ii] https://www.unian.info/politics/2373655-kremlin-report-should-make-russia-agree-to-peacekeeping-mission-in-donbas-klimkin.html

[iii] https://www.unian.info/politics/2373847-moscow-washington-to-decide-on-peacekeepers-in-donbas-after-russian-election-stratfor.html

[iv] http://www.atlanticcouncil.org/blogs/ukrainealert/what-lavrov-s-lies-mean-for-ukraine

[v] https://www.unian.info/politics/2373655-kremlin-report-should-make-russia-agree-to-peacekeeping-mission-in-donbas-klimkin.html

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

18 − 16 =