Angajaţii din sectorul piscicol din România în pericol?

piscicol

Primul sector economic din România care se confruntă în 2018 cu probleme grave este sectorul piscicol datorită unei lipse de coordonare între politicile aplicate de diferite ministere cu impact devastator asupra sectorului în care activează fermierii piscicoli din România. Nemulţumirile întrepinzătorilor din acest sector au fost centralizate de preşedintele asociaţiei ROMFISH care îi reprezintă, Cătălin Platon, şi trimise singurei publicaţii despre fermierii din România şi despre strategiile aplicate de aceştia pentru a obţine culturi cât mai bune – Agrointeligența.

Asociaţia Naţională a Producătorilor din Pescărie ROMFISH, organizaţie de producători reprezentativă a fermierilor piscicoli din România, recunoscută în baza prevederilor Regulamentului (CE) 104/2000 cu Avizul de recunoaştere nr. 1 din aprilie 2008 de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anunţă că, începând cu 1 ianuarie 2018 firmele care activează în sectorul de piscicultură vor opera reduceri drastice de personal, în multe cazuri ajungându-se la încetarea activităţii economice, mai ales în cazul lacurilor de acumulare cu funcţiune piscicolă.

Închiderea activităţilor de piscicultură tradiţionale în lacurile de acumulare va avea consecinţe pe termen lung, atât din punct de vedere economic, prin scăderea producţiei naţionale, din punct de vedere social, prin desfiinţarea locurilor de muncă în spaţiul rural, cât şi din punct de vedere al mediului, prin impactul negativ asupra biodiversităţii şi al valorilor de mediu generate de această activitate”, arată oficialii ROMFISH.

Potrivit comunicatului de presă, măsura de reducere sau de încetare a activităţii vine ca o reacţie la lipsa de interes şi de coerenţă cu care acest sector este tratat în politicile guvernamentale din România deşi, la nivel global, acvacultura asigură jumătate din peştele de consum, iar la nivel european aceasta constituie o prioritate.

Principalele cauze, semnalate în permanenţă Parlamentului, Guvernului, Ministerului Apelor şi Pădurilor, Ministerului Mediului şi Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care au condus la situaţia de faţă sunt:

  1. Lipsa de coordonare între politicile Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de susţinere a sectorului de piscicultură şi Politicile Ministerului Apelor şi Pădurilor care, prin modul în care gestionează, în ciuda reglementărilor şi orientărilor Comisiei Europene, modul de desfăşurare a pisciculturii în corpurile de apă pe care le adminstrează, vizează desfiinţarea acestei activităţi;
  2. Lipsa de coordonare între politicile Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de susţinere a sectorului de piscicultură şi Politicile Ministerului Mediului în domeniul biodiversităţii, care asistă cu seninătate la decimarea efectivelor piscicole din amenajările piscicole de către specii de păsări şi mamifere ihtiofage protejate, dar care s-au dezvoltat în exces şi care nu mai pot face obiectul unei protecţii stricte (ex. România este singura ţară din UE în care nu este permisă împuşcarea/alungarea Cormoranilor din fermele de crap). Peste 8.000 de tone de peşte sunt consumate anual din crescătoriile piscicole, deci dintr-o activitate economică, de către trei specii de păsări şi un mamifer;
  3. Tratamentul profund discriminatoriu la care este supusă piscicultura europeană, resimiţit mult mai acut în România, faţă de agricultură, şi în special faţă de zootehnie, prin lipsa unor forme de sprijin care să încurajeze această activitate pe cale de dispariţie. Piscicultura este singura ramură a agriculturii care nu a primit niciodată vreo subvenţie, în condiţiile în care acesta combină lucrările agricole cu zootehnia.

România deţine 20% din suprafaţa amenajată pentru piscicultura de apă dulce a Uniunii Europene, în care se includ eleşteie, iazuri, lacuri de acumulare, dar produce sub 10% din producţia Uniunii Europene de specii de apă dulce (circa 11000 tone), în condiţiile în care potenţialul productiv al României este de circa 30 – 40000 tone. Anual, România îşi asigură consumul de peşte de circa 100.000 tone din producerea în piscicultură a 11000 tone, din pescuit în ape interioare şi Delta Dunării de circa 3750 tone şi din pescuitul la Marea Neagră a 4850 to, restul de 80.000 de tone fiind importate”, se mai arată în comunicatul de presă semnat de președintele ROMFISH, Cătălin Platon.

O parte dintre aceste problemele din piscicultură vor fi discutate în Comisia de Agricultură a Camerei Deputaţilor, în ședința de săptămâna acesta, împreună cu președintele ROMFISH și alți reprezentanți ai Patronatului Peştelui din România vor fi prezenți în Parlamentul României.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

4 × 5 =