De ce referendumul privind ”aderarea Ucrainei la NATO și UE” va fi lipsit de sens

Pe data de 1 decembrie, Petro Poroșenko a anunțat faptul că urmează să fie organizat un referendum național privind ”aderarea Ucrainei la NATO și Uniunea Europeană”. Data referendumului încă nu a fost stabilită, dar se așteaptă ca acesta sa aibă loc în viitorul apropiat.

Imediat după alegerile prezidențiale și parlamentare din 2014, președintele Ucrainei a indicat dorința noului guvern și a societății ucrainene de a adera la NATO. Remarca a apărut în contextul anexării Crimeei de către Rusia și a escaladării conflictului în estul Ucrainei, unde separatiștii vor fi sprijiniți inclusiv militar de Kremlin. Afirmația lui Poroșenko va fi susținută (am zice acum, din imprudență), la acel moment, de anumiți lideri europeni și ai Alianței Nord Atlantice (vezi aici poziția Secretarului General al NATO, Jens Stoltenberg) care aflați sub efectul amețitor al evenimentelor ce se petreceau în și cu Ucraina dau speranța conducerii de la Kiev că aderarea Ucrainei la NATO (și UE) ar părea o soluție fezabilă, neprecizând atunci condiționalitatea unei asemenea realizări și momentul desăvârșirii.

Privind retrospectiv și factual, putem spune că pentru a spera la aderarea la UE și NATO, Ucraina are nevoie pe de o parte, de stabilitate, prosperitate economică, adaptarea sistemului politic și social la modelul și stilul occidental, pe de altă parte, de stabilizarea relațiilor pe axa Washington-Bruxelles-Moscova și de șansa ca vreodată Rusia să își reconfigureze politica externă în relație cu vecinii cu care împarte granițele

Ingerința și agresiunea militară a Federației Ruse în Ucraina a surprins pe toată lumea. Acțiunile dirijate de Putin și compania au contravenit normelor internaționale ce erau stabilite până atunci. Cu toate acestea, retorica generală a liderilor occidentali, începând din anul 2014 și până în prezent, este aceea că problema ”ucraineană” nu poate fi rezolvată militar. În ciuda reapariției, în decursul acestui an, a discuțiilor privind  posibilitatea înarmării  Ucrainei cu arme letale (o dezbatere mai degrabă informală și destul de laxă), problemele ce țin de integritatea și securitatea Ucrainei devin abordate din ce în ce mai pragmatic și nicidecum în termeni militari sau a posibilității de aderare a statului ucrainean la structurile euro-atlantice, ca pavăză împotriva reacțiilor agresive ale Rusiei. Liderii occidentali au realizat faptul că afișarea unor astfel de perspetive este riscantă în relație cu Federația Rusă și că un contrarăspuns de natură militară, din contră, ar amplifica reacțiile militare ale Rusiei în teritoriile deja ocupate și ar duce la pierderea și mai multor vieți omenești (nemai aducând în discuție raporturile și a concursul de desfășurare a sferei de influență în alte puncte strategice de pe glob, care se dispută în paralel și care până la urmă influențează (in)direct  poziția ambelor tabere cu privire la ”cazul Ucrainei”). Din punct de vedere geopolitic și geostrategic, Ucraina este ”linia roșie” dintre NATO, UE și Federația Rusă, în estul Europei. Iar cabinetele occidentale cunosc acest lucru demonstrat de atâtea ori de către Moscova.

În altă ordine de idei, pentru ca aderarea Ucrainei la NATO să fie desăvârșită este nevoie de acceptul membrelor alianței și de ”păcălirea ursului”. Sunt acestea posibile?

Înafară de membrele de pe flancul estic al Alianței Nord Atlantice (statele Baltice, Polonia și România), niciun alt membru nu este foarte convins de necesitatea asumării unui risc precum aderarea Ucrainei la NATO. Dimpotrivă, sunt reticente sau se opun totalmente. Ei ezită și când vine vorba de oferirea de arme letale statului ucrainean. Atunci, care este șansa ca Ucraina să poată adera la NATO? Șansele sunt infime, cel puțin, până la soluționarea problemei cu estul separatist și retragerea efectivelor militare rusești de pe teritoriul ucrainean. Când și în ce condiții se va întampla aceasta este greu de aproximat, dar ar trebui privită cu reținere o astfel de desfășurare în decursul următorului deceniu. Strategia Kremlinului este clară, rusescul modus operandi: pentru a-și menține sfera de influență în interiorul vecinilor cu care își împarte granițele și/sau care au un rol geostrategic indinspensabil pentru Rusia, acolo Kremlinul va întreține tensiunile prin crearea unor enclave separatiste unde va interveni direct, ancorându-se militar.  Lucrul acesta l-a înteles de mult și Occidentul; statelor precum Ucraina sau Georgia le va fi interzisă cu orice mijloace aderarea la NATO și UE deopotrivă.

De aceea, deocamdată poziția Ucrainei în raport cu structurile euro-atlantice ar trebui construită în logica cuvintelor fostului ambasador al Statelor Unite în Ucraina:

”Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, intenționează să organizeze un referendum cu privire la aderarea la NATO și UE. Nu sunt sigur că are vreun sens să punem Ucraina pe calea aderării, având în vedere lipsa de susținere (a aderării) în aceste organizații (i.e. NATO și UE). Un curs mai bun ar fi aprofundarea cooperării practice.[i]”

În ceea ce privește posibila aderare la Uniunea Europeană, perspecivele sunt la fel de sceptice. Ucraina a realizat pași istorici, în acest an, prin liberalizarea regimului de vise cu Uniunea Europeană și intrarea în vigoarea a Acordului de Asociere Economică, însă nu este îndeajuns. Aceste evenimente nu trebuie înțelese greșit din perspectiva relației Ucrainei cu Uniunea Europeană. Oferirea unor astfel de privilegii, fac parte din marja unei strategii de lungă durată privind gestionarea relațiilor cu statele non-membre și angrenarea lor graduală la ritmul și standardele politice, economice și sociale ale Uniunii.

Pentru eventuala aderare la Uniunea Europeană, pe lângă aspectele primordiale care țin departe Ucraina de UE în momentul de față (soluționarea conflictelor de natură militară pe plan domestic și în relație cu vecinul de la Est; importanța geostrategică a Ucrainei pentru  Rusia și interesele divergente din interiorul UE când vine vorba de a ”lupta” pentru Ucraina) statul ucrainean trebuie să îndeplinească o lungă serie de prevederi care să îl aproprie de standardele UE, dar ale căror proces se desfășoare într-un ritm lamentabil. Este oare pregătită Ucraina pentru aderarea la Uniunea Europeană din punct de vedere politic, economic și social? Dar UE pentru a accepta un stat cu o listă interminabilă de probleme (inclusiv conflicte în desfășurare)? Pe scurt, nu.

Ultimele rapoarte privind nivelul de adoptarea a reformă și a cerințelor recomandate de Uniunea Europeană arată că procesele în acest sens sunt minime (vezi aici un rezumat al raportului întocmit de grupul de monitorizare al Carnagie Endowment for International Peace în Ucraina https://trb.ro/problemele-in-domeniu-reformelor-idenficate-in-raportul-de-monitorizare-al-carnegie-endowment-for-international-peace-in-ucraina/ ), leadership-ul ucrainean fiind în continuare creuzetul corupției endemice, a concursului dintre oligarhi și a lipsei de consens privind adoptarea reformelor necesare și care se datorează confictelor de altă natură între partidele aflate în Parlament.

În cele din urmă, aceste aspecte nu au rămas nepenalizate de către Comisia Europene. La aceeași dată, 1 decembrie, când Petro Poroșenko anunța organizarea în viitorul apropiat a referendumului național pentru a afla opțiunea societății cu privire la aderarea Ucrainei la NATO și UE, Comisia Europeana a anunțat decizia de a anula următoarea asistență macrofinanciară în valoare de 600 de milioane de euro, de la finele acestui an, argumentând măsura prin faptul că Ucraina nu și-a îndeplinit cerințele pe care Kievul s-a angajat să le îndeplinească pentru obținerea aceastei finanțări[ii].

Atunci se pune întrebarea firească  de ce este nevoie de un referendum privind ”aderarea Ucrainei la NATO și Uniunea Europeană”.

Petro Poroșenko și coaliția aflată la guvernare se confruntă cu o serie de probleme care îi depopularizează, le scad legitimitatea și suportul atât intern, cît și pe plan extern.

Pe plan intern, președintele și guvernul sunt ținta atacurilor opoziției parlamentare și a nemulțumirii populației. Principalele acuzații care se aduc din partea societății se referă la nerespectarea promisiunilor de a lua măsuri concrete în lupta împotriva corupției și a reformelor necesare pentru creșterea nivelului de trai, în timp ce opoziția, arătându-se la rându-i nemulțumită de nerespectarea unor promisiuni făcute de coaliția de guvernare și de către președinte, se agață de aceste derapaje, organizând manifestații anti-guvernamentale, și speră astfel să atragă un procent cât mai mare a electoratului, în economia viitoarelor alegeri parlamentare. Rămânând în aceeași logică, organizarea unui asemenea referendum, nefondat raportat la realitățile actuale, Poroșenko încearcă să își îmbunătățească imaginea politică internă. De altfel, acest raționament a fost identificat și imputat primului om din stat de către o parte a oponenților politici[iii].

Pe plan extern, probabil că președintele dorește să dovedească că apetitul societății ucrainene pentru aderarea la NATO și UE nu a pierit.

În lumina ultimelor evenimente – concluziile Summitul Parteneriatul Estic de la Bruxelles nu foarte convingătoare asupra direcției Uniunii cu privire la Ucraina, retragerea temporară a asistenței financiare a UE, conflictul diplomatic cu vecinii pe fondul noii legi a educației și nu în ultimul rând, ambiguitatea și lipsa unui consens asupra misiunii de pace a ONU în estul Ucrainei – Poroșenko încearcă să demonstreze că aderarea Ucrainei la structurile euro-atlantice nu trebuie exclusă de pe agenda principalelor cabinete occidentale, cât timp ucrainenii aspiră la acest deziderat.

Ca urmare, președintele a venit cu ideea organizării unui referendum pe această temă.

Conform, unui sondaj realizat de către Socis Center for Social and Marketing Research, Kyiv International Institute of Sociology și Rating Sociological Group și Razumkov Center, în intervalul 28 octombrie-14 noiembrie, pe un eșantion de 20.000 de respondenți, acesta a indicat faptul că 56% dintre respondenți sprijină accederea Ucrainei la Uniunea Europeană. În ceea ce privește aderarea Ucrainei la NATO, doar 43.2% ar sprijini-o, 33.3% s-ar opune, 13% sunt indeciși, iar 10.4% nu au vrut să participe la sondaj. Dar studiul nu reflectă opțiunea cetățenilor din Crimeea și nici din regiunea află sub controlul separatiștilor pro-ruși[iv]. Dacă ne raportăm la anul 2013, înainte declanșării revoluției ucrainene și a agresiunii rusești, numărul susținătorilor aderării la NATO s-a dublat, de la 20% la peste 40%[v], dar cam atât.

Cu toate aceste, statisticile acestui sondaj mai degrabă tind să descurajeze elanul lui Poroșenko de a organiza referendumul decât să îl întărească. În primul rând, trebuie avut în vedere faptul că sondajul nu a inclus regiunile separatiste. Mai apoi, suținerea pentru o eventuală aderare la Uniunea Europeană este la limită, în timp ce, ideea aderării la NATO nu beneficiază nici măcar de jumătate din procente.

Pe cale de consecință, luând în calcul gama vastă de factori care influentează dezbaterea posibilității aderării Ucrainei la NATO sau Uniunea Europeană, plus fragilitatea procentuală a taberei pro-aderare, în contextul actual, organizarea unui referendum național pe această temă nu doar că se dovedește a fi lipsit de sens și o risipă de fonduri, ci pune sub semnul întrebării viziunea generală a societății ucrainene asupra unor asemenea inițiative.

Liderii de la Kiev cunosc acest lucru, doar că uneori este mai simplu să își motiveze orientarea politică prin declarații zemoase, adulații și auto-compătimire ipocrită decât să depună eforturi pentru a realiza lucruri concrete și eficiente.

M.A.

______________________________________________________________________________________

[i] https://www.unian.info/politics/2275689-ex-us-envoy-to-ukraine-comments-on-poroshenkos-idea-to-hold-referendum-on-joining-nato-eu.html

[ii] http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-5064_en.htm

[iii] https://www.unian.info/politics/2277549-weeks-milestones-referendum-anticipation-nabu-outlaws-and-juggling-with-impeachment.html

[iv] http://en.interfax.com.ua/news/press-conference/464150.html

[v] https://www.rferl.org/a/ukraine-poroshenko-nato-eu-referendums/28890676.html