O nouă viziune a României pentru regiunea Odesa

Odesa

După ce Uniunea Sovietică a sucombat din punct de vedere politic iar Ucraina și-a declarat independența față de Moscova, între București și Kiev au fost lansate discuții diplomatice menite să dezvolte cooperarea între cele două părți. Ambele state aveau foarte multe dosare nerezolvate ce făceau comunicarea politică, diplomatică și economică dintre ele, aproape indispensabilă. România era interesată de recuperarea investițiilor de la Combinatul de Îmbogățire a Minereurilor Acide de la Krivoi Rog, cea mai mare investiție externă a statului român din toate timpurile, de stabilirea delimitării platformei continentale din Marea Neagră, de un statut mai bun pentru românii ce locuiesc în fostele provincii românești, de protejarea școlilor cu predare în limba română, rezolvarea conflictului din Transnistria și altele. Ucraina se preocupa de schimburile economice, de continuarea construcției Canalului Bîstroe, statutul Insulei Șerpilor și delimitarea din Marea Neagră, de etnicii ucraineni aflați pe teritoriul României, cooperare privind apropierea și o eventuală aderare la NATO, etc.

Din păcate în abordarea acestor probleme au existat în cei 25 de ani numeroase puncte de opoziție, abandonuri, acuzații, temeri născute din informații șablonarde menite să dezinformeze și să amâne găsirea unor soluții. Decidenții politici de la Kiev au realizat târziu că România a fost tot timpul interesată de o extindere a spațiului de securitate spre Est și preocupată mai degrabă de rezolvarea riscurilor venite din aceste spații printr-o sinceră întărire a legăturilor cu vecinii direcți, decât de a cuceri teritorii. După ce ucrainenii au fost deposedați de teritorii de către Federația Rusă, atitudinea lor față de România s-a schimbat radical în bine. Acum se discută pe diverse teme, iar una din acestea o reprezintă cooperarea cu regiunea Odesa.

libris.ro
România a susținut în repetate rânduri prin vocea fostului ministru de externe Bogdan Aurescu că „este în favoarea unei perspective europene pentru Ucraina, un dialog accentuat în formate regionale sau o relaţie de cooperare cu NATO”. La fel, ex-ministrul a mai spus că „acţiunile României reflectă interesul nostru de a avea o regiune stabilă şi prosperă, în care relaţiile cu statele vecine să nu fie afectate de niciun obstacol”.

Într-adevăr, Guvernul României a fost și continuă să fie deschis față de Ucraina. Dar pe lângă declarațiile diplomatice, pentru a implementa relații trainice și avantajoase putem trece la proiecte și discuții precise. O șosea europeană între orașul Galați (România), comuna Giurgiulești (R. Moldova) și orașul Reni (Ucraina), cu o continuare până la Odesa, ar însemna foarte mult pentru dezvoltarea regiunii și interconectarea ei la Uniunea Europeană. Programul Operațional Comun România-Ucraina-Republica Moldova poate reprezenta un punct de plecare.

Până în acest moment, senatorul Viorel Badea și ministrul Dan Stoenescu, sunt singurii oficiali care au efectuat vizite de lucru în regiune cu inițiative concrete. Despre întrevederea de anul trecut cu prim-viceguvernatorul regiunii Odesa, Vlodimir Jmak, Viorel Badea a relatat pentru Transilvania Regional Business că „tema construcției unei șosele de legătură și-a asumat-o chiar guvernatorul Saakaşvili. A fost practic primul lui proiect în ceea ce privește refacerea infrastructurii rutiere de la Odessa la Reni și automat către Galați. Pentru că el a considerat că aceasta ar fi prima rută care ar putea să deschidă Odesa către Europa. Bineînțeles că noi am discutat această chestiune când am fost acolo, ulterior și domnul Dan Stoenescu în vizita pe care a efectuat-o la Odesa, a fost însoțit de chiar un oficial de la Ministerul Dezvoltării din România care au discutat despre necesitatea susținerii acestui proiect. Există posibilitatea ca România să se implice în construirea acestei infrastructuri care cred eu că e mai mult decât necesară în actualul context pentru a putea să conectăm regiunea Odesa la Uniunea Europeană. Știți bine ce presiuni se fac din partea Federației Ruse pe această zonă. Știți bine că din punct de vedere identitar această zonă a fost decenii în șir captivă intereselor rusești. Dacă mergeți acolo în zonă veți vedea că ucrainenii nu vorbesc ucraineana, dar vorbesc limba rusă, o chestiune care mie mi s-a părut cel puțin ciudată”.

La fel, oficialii români preocupați de relațiile cu Ucraina și comunitățile de români din această țară urmăresc inițierea unor parteneriate la nivel economic în special, dar și la nivel cultural și educațional. Se discută despre o colaborare între Universitatea din Galați și cea din Odesa. Despre implementarea unor proiecte de dezvoltare a școlilor românești din regiune. Dezvoltarea transportului pe aceste rute, etc.

Viorel Badea declara în concluzie că „fundamental în toată această logică de parteneriat cu Ucraina pe zona de sud este tocmai această necesitate a prezenței noastre periodice, o prezență care să se permanentizeze la un moment dat pentru că am sesizat pentru prima dată când ne mișcăm pe zona asta o deschidere extraordinară în relațiile cu Ucraina și e bine să profităm de această deschidere”.

Concluzia este mai simplă decât pare. Dacă dezvoltăm infrastructura rutieră, mobilitatea cetățenilor, accesul la educație de calitate și alte proiecte regionale între Sud-Estul României, țară membră UE, cu regiunea Odesa, putem să extindem cu adevărat bunăstarea și securitatea pe care o dorim.

2 Comentarii

  1. Când am citit titlul „O nouă viziune a României pentru regiunea Odesa ” am deschis site-ul rapid, crezând că voi descoperi o declaraţie recentă oficială a preşedintelui României, a Guvernului sau MAE care mi-a scăpat mie. Dar, dezamăgit, găsesc doar câteva extrase din declaraţiile fostului ministru Bogdan Aurescu din fostul guvern prorus, condus de rusofilul Victor Ponta. Ca atare îmi permit să adaug şi eu câteva informaţii cu privire la relaţiile româno-ucrainiene în zona Galaţi-Bugeac-Odesa-sudul R.Moldova (în raport cu cerinţele Tratatului cu Ucraina 1997 – total depăşit de realităţile actuale), poate cineva va ţine cont: În aşa-zisa (EURO)REGIUNE „Dunărea de jos” au fost cooptate şi raioane din R.Moldova, prin Protocolul de cooperare trilaterală între guvernele Ucrainei, Republicii Moldova şi României, semnat la Ismail în 3-4 iulie 1997 şi respectiv Convenţia semnată la 14 august 1998, între România, prin judeţele Tulcea, Brăila şi Galaţi, Republica Moldova, prin raioanele Cahul şi Cantemir şi Ucraina, prin Consiliul Regional Odessa (care a făcut tot ce a putut ca să divizeze populaţia românofonă în „moldoveni” şi „români” prin menţinerea falsei noţiuni de „limbă moldovenească”). În ce priveşte euroregiunea „Dunărea de Jos” lucrurile stau ceva mai bine, pe hârtie (decât în inexistenta, practic, regiune „Prutul de Sus”), începând cu 20 martie 2009, când partenerii au hotărât constituirea Asociaţiei de Cooperare Transfrontalieră „Euroregiunea Dunărea de Jos”, organism executiv al (EURO)REGIUNEA„Dunărea de Jos” care să conlucreze direct cu cele nouă comisii de activitate ale Consiliului Euroregiunii (şi preşedinte ales la 2 ani). De fapt proiectele, care urmăreau o aşa zisă dezvoltare durabilă, s-au axat mai mult pe probleme de mediu şi microeconomie (conform dorinţei ucrainienilor) şi aproape de loc pe problemele de identitate ale românilor din reg. Odessa, CĂCI, cum se vede pe hartă, la adresa site http://www.actedj.ro/, întreaga regiune Odessa este inclusă, ABUZIV, ÎN (EURO)REGIUNE [[o încălcare grosolană a TRATATULUI, căci ÎN TOATĂ REG. ODESA trăieşte o majoritate ucraineană, care a ridicat participarea teritorială a statului ucrainian la mai mult de 50% din suprafaţa totală a noii euroregiuni înfiinţate, MICŞORÂND PONDEREA ROMÂNILOR în euroregiunea DUNĂREA DE JOS şi întărind CAPACITATEA SECIZIONALĂ a Ucrainei, PARTEA ROMÂNĂ ACCEPTÂND CU UMILINŢĂ ACEASTĂ GROSOLANĂ ÎNCĂLCARE]], PENTRU A ÎNCLINA, din nou, balanţa în favoarea Ucrainei, MAE ROMÂN NEAVÂND NICIO REACŢIE!!. La fel de bine putea fi inclusă şi jumătatea de sud a R.Moldova- la fel de mare şi în aceiaşi poziţie faţă de Dunăre ca reg.Odessa- în această euroregiune- PENTRU A REECHILIBRA SITUAŢIA. CONCLUZIE: România şi R.Moldova acceptă toate cererile (ABUZIVE ŞI ILEGALE) Ucrainei din 1997 până în prezent, statul ucrainian fiind acum majoritar în structurile de decizie ale Euroregiunii „Dunărea de Jos”. Dacă n-ar fi avut problemele economice, cu Maidanul, Crimeea, Doneţk şi Lugansk probabil că astăzi n-am mai fi avut şcoli şi grădiniţe româneşti în regiunea Odesa. Apropos! Mai ştie cineva cum se simte parohia ortodoxă românească din Hagi Curda (mai este a Patriarhiei Române)? TREBUIE RENEGOCIAT, în 2017, TRATATUL CU UCRAINA ÎN INTERESUL AMBELOR PĂRŢI?Dacă vom aştepta construcţia autostrăzii amintite Odesa-Galaţi va fi mult prea târziu să mai „extindem cu adevărat bunăstarea și securitatea pe care o dorim” căci nu va mai fi nici urmă de român în sudul Basarabiei, după circa 4-5 ani (în cel mai fericit caz) cât durează construcţia unei autostrăzi (din informaţiile prezentate mai sus cred că înţelegeţi prea bine realitatea relaţiilor de „prietenie” româno-ucrainiene de azi.) Domnul Viorel Badea să vorbească atunci când ne va demonstra că a făcut ceva pentru a stopa ucrainizarea rapidă şi forţată a românilor din Ucraina (ex. în fiecare an a dispărut o şcoală românească! Nu mai vorbesc de grădiniţe sau de Facultatea de filologie „română” (româno-ucrainiană de fapt, că la română, la intrare, se dă examen la ucrainiană!!! Tare de tot! Aşa au reuşit să intre ucrainieni pentru alfabetizare la facultatea de filologie română, OCUPÂND LOCURILE ABSOLVENŢILOR ROMÂNI – Mare ruşine dl. V.Basea!) mai ales după semnarea Tratatului cu Ucraina de acum 20 de ani!! Poate reuşiţi domnule senator, în al 12-lea ceas, să declanşaţi (obligatoriu începând cu 2016, cf. art.27 din Tratat)procesul de denunţare (renegociere, actualizare) a Tratatului din 1997 (total depăşit de realităţi şi inaplicabil) în interesul ambelor părţi – singura soluţie favorabilă salvării identităţii etno-culturale a celor 500.000 de români din Ucraina. Haideţi că se poate, nu e greu, dle Viorel Badea şi ceilalţi colegi români din Parlament şi Guvern. NU trebuie decât o NOTIFICARE PE O PAGINĂ către statul ucrainian, până la sfârşitul acestui an. Doamne ajută!!

  2. Când am citit titlul „O nouă viziune a României pentru regiunea Odesa ” am deschis site-ul rapid, crezând că voi descoperi o declaraţie recentă oficială a preşedintelui României, a Guvernului sau MAE care mi-a scăpat mie. Dar, dezamăgit, găsesc doar câteva extrase din declaraţiile fostului ministru Bogdan Aurescu din fostul guvern prorus, condus de rusofilul Victor Ponta. Articolul este subtil (poate pentru unii prea subtil) şi „bate şaua ca să priceapă iapa” ştiind că la „Dunărea de jos” lucrurile stau ceva mai bine ca la „Prutul de Sus”. Ca atare îmi permit să adaug şi eu câteva informaţii cu privire la relaţiile româno-ucrainiene în zona Galaţi-Bugeac-Odesa-sudul R.Moldova (în raport cu cerinţele Tratatului cu Ucraina 1997 – total depăşit de realităţile actuale), poate cineva va ţine cont: În aşa-zisa (EURO)REGIUNE „Dunărea de jos” a fost cooptate şi raioane din R.Moldova, prin Protocolul de cooperare trilaterală între guvernele Ucrainei, Republicii Moldova şi României, semnat la Ismail în 3-4 iulie 1997 şi respectiv Convenţia semnată la 14 august 1998, între România, prin judeţele Tulcea, Brăila şi Galaţi, Republica Moldova, prin raioanele Cahul şi Cantemir şi Ucraina, prin Consiliul Regional Odessa (care a făcut tot ce a putut ca să divizeze populaţia românofonă în „moldoveni” şi „români” prin menţinerea falsei noţiuni de „limbă moldovenească”). În ce priveşte euroregiunea „Dunărea de Jos” lucrurile stau ceva mai bine, pe hârtie (decât în inexistenta, practic, regiune „Prutul de Sus”), începând cu 20 martie 2009, când partenerii au hotărât constituirea Asociaţiei de Cooperare Transfrontalieră „Euroregiunea Dunărea de Jos”, organism executiv al (EURO)REGIUNEA„Dunărea de Jos” care să conlucreze direct cu cele nouă comisii de activitate ale Consiliului Euroregiunii (şi preşedinte ales la 2 ani). De fapt proiectele, care urmăreau o aşa zisă dezvoltare durabilă, s-au axat mai mult pe probleme de mediu şi microeconomie (conform dorinţei ucrainienilor) şi aproape de loc pe problemele de identitate ale românilor din reg. Odessa, CĂCI, cum se vede pe hartă, la adresa site http://www.actedj.ro/, întreaga regiune Odessa este inclusă, ABUZIV, ÎN (EURO)REGIUNE [[o încălcare grosolană a TRATATULUI, căci ÎN TOATĂ REG. ODESA trăieşte o majoritate ucraineană, care a ridicat participarea teritorială a statului ucrainian la mai mult de 50% din suprafaţa totală a noii euroregiuni înfiinţate, MICŞORÂND PONDEREA ROMÂNILOR în euroregiunea DUNĂREA DE JOS şi întărind CAPACITATEA SECIZIONALĂ a Ucrainei, PARTEA ROMÂNĂ ACCEPTÂND CU UMILINŢĂ ACEASTĂ GROSOLANĂ ÎNCĂLCARE]], PENTRU A ÎNCLINA, din nou, balanţa în favoarea Ucrainei, MAE ROMÂN NEAVÂND NICIO REACŢIE!!. La fel de bine putea fi inclusă şi jumătatea de sud a R.Moldova- la fel de mare şi în aceiaşi poziţie faţă de Dunăre ca reg.Odessa- în această euroregiune- PENTRU A REECHILIBRA SITUAŢIA. CONCLUZIE: România şi R.Moldova acceptă toate cererile (ABUZIVE ŞI ILEGALE) Ucrainei din 1997 până în prezent, statul ucrainian fiind acum majoritar în structurile de decizie ale Euroregiunii „Dunărea de Jos”. Dacă n-ar fi avut problemele economice, cu Maidanul, Crimeea, Doneţk şi Lugansk probabil că astăzi n-am mai fi avut şcoli şi grădiniţe româneşti în regiunea Odesa. Apropos! Mai ştie cineva cum se simte parohia ortodoxă românească din Hagi Curda (mai este a Patriarhiei Române)? TREBUIE RENEGOCIAT, în 2017, TRATATUL CU UCRAINA ÎN INTERESUL AMBELOR PĂRŢI?Dacă vom aştepta construcţia autostrăzii amintite Odesa-Galaţi va fi mult prea târziu să mai „extindem cu adevărat bunăstarea și securitatea pe care o dorim” căci nu va mai fi nici urmă de român în sudul Basarabiei, după circa 4-5 ani (în cel mai fericit caz) cât durează construcţia unei autostrăzi (din informaţiile prezentate mai sus cred că înţelegeţi prea bine realitatea relaţiilor de „prietenie” româno-ucrainiene de azi.) Domnul Viorel Badea să vorbească atunci când ne va demonstra că a făcut ceva pentru a stopa ucrainizarea rapidă şi forţată a românilor din Ucraina (ex. în fiecare an a dispărut o şcoală românească! Nu mai vorbesc de grădiniţe sau de Facultatea de filologie „română” (româno-ucrainiană de fapt, că la română, la intrare, se dă examen la ucrainiană!!! Tare de tot! Aşa au reuşit să intre ucrainieni pentru alfabetizare la facultatea de filologie română, OCUPÂND LOCURILE ABSOLVENŢILOR ROMÂNI – Mare ruşine dl. V.Basea!) mai ales după semnarea Tratatului cu Ucraina de acum 20 de ani!! Poate reuşiţi domnule senator, în al 12-lea ceas, să declanşaţi (obligatoriu începând cu 2016, cf. art.27 din Tratat)procesul de denunţare (renegociere, actualizare) a Tratatului din 1997 (total depăşit de realităţi şi inaplicabil) în interesul ambelor părţi – singura soluţie favorabilă salvării identităţii etno-culturale a celor 500.000 de români din Ucraina. Haideţi că se poate, nu e greu, dle Viorel Badea şi ceilalţi colegi români din Parlament şi Guvern. NU trebuie decât o NOTIFICARE PE O PAGINĂ către statul ucrainian, până la sfârşitul acestui an. Doamne ajută!!

Transmiteti un mesaj

19 + 13 =