Grigori Karasin, ministrul adjunct de Externe al Rusiei, vine la Chișinău

Karasin

După ce Uniunea Europeană a suspendat finanțările din cauza stagnării reformelor, rușii și-au dezvoltat destul de mult interesul față de autoritățile din Moldova. Ba mai mult, ministrul adjunct de Externe al Rusiei, Grigori Karasin, a anunțat că va vizita Chișinăul în perioada 28-30 martie. Nici șeful diplomației Republicii Moldova, Andrei Galbur, nu a stat mult pe gânduri la anunțul rusului, și a precizat că, de fapt, dialogul cu Moscova nu înseamnă renunțarea la parcursul european, în timp ce unii analiști politici sunt de părere că rușii sunt absolut mulțumiți de o guvernare care se declară pro-europeană, dar care își pierde statutul prin fapte de corupție, întrucât șansele partidelor pro-ruse la alegerile următoare cresc. Ministrul moldovean de Externe, Andrei Galbur, a spus că optează pentru un dialog continuu cu Federaţia Rusă: „Guvernul de la Chişinău îşi propune reabilitarea bunelor relaţii cu Federaţia Rusă, însă nu renunţă la parcursul european. Cu o singură discuţie nu se restabilesc nişte relaţii care trebuie să fie de durată. Este nevoie de dialog continuu. Se va face o inventariere a întregului dosar al relaţiilor bilaterale moldo-ruse. Trebuie să se implice instituţiile din toate domeniile pentru a stabili relaţii de colaborare cu Rusia: Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Ministerul Culturii, Ministerul Economiei, încât să avem un dialog complex pe toate poziţiile”, a menționat Galbur.

Karasin, pe lângă întâlnirile oficiale, la Parlament și Guvern pe care le va avea la Chișinău, se va întâlni și cu liderii unor partide politice și organizații obștești. Despre asta anunță un comunicat al Ministerului rus de Externe, dar care nu precizează dacă va fi vizitată și Transnistria. La întâlnirile sus menționate, Karasin își propune să discute cu autoritățile moldovene despre înlăturarea factorilor ce zădărnicesc activizarea dialogului politic, dezvoltarea relațiilor comercial-economice și soluționarea problemelor umanitare. Pe lângă astea, ministrul adjunct de Externe de la Moscova mai are și câteva nemulțumiri față de R. Moldova. Astfel, acesta este absolut indignat de faptul că au devenit frecvente interdicțiile în cazul cetățenilor ruși, (în 2015, din R. Moldova au fost expulzați 76 de cetățeni ruși: analiști politici, formatori de opinie, jurnaliști, militari), că mass-media de limbă rusă din Moldova sunt supuse unor presiuni.

În definitiv, care este scopul Rusiei?

Răspunsul clar vine de la analistul politic român, Dan Dungaciu, care a specificat că „Republica Moldova nu e Ucraina. Şi nu e vorba aici de dimensiuni sau de mult discutata viziune după care fără Ucraina, Rusia nu mai poate fi un imperiu spre Vest. E vorba despre modul concret prin care frontiera euroatlantică poate fi blocată la frontierele Ucrainei şi ale Republicii Moldova. Dacă în cazul Ucrainei e suficient un amestec de criză economică insolubilă şi separatism pentru a anula pe termen mediu şansele de integrare euroatlantică ale Kievului, în Republica Moldova lucrurile nu stau aşa: o Moldovă aflată în criză socioeconomică profundă nu îndepărtează neapărat frontiera euroatlantică, aşa cum se petrece în Ucraina, ci o solicită! Pentru că există posibilitatea, fie şi teoretic, ca o criză de proporţii în stânga Prutului să aducă după sine dezangajarea populaţiei faţă de proiectul statal numit Republica Moldova şi bascularea spre proiectul unionist. De aici dificultăţile de a tranşa chestiunea Republica Moldova. O populaţie neslavă, latină, vorbitoare de limba română, care în condiţii de criză prelungită îşi poate descoperi, majoritar şi intempestiv, identitatea etnică românească generatoare de proiecte geopolitice. Iar Rusia ştie asta foarte bine. De aici şi dilema strategică: Cum poţi să obţii garanţii în Republica Moldova, mai mult decât „linia Nistrului” (Transnistria), veritabila linie roşie a diplomaţiei ruse? Printr-un singur mod: „federalizarea” Republicii Moldova, deci transnistrizarea ei, respectiv aducerea în câmpul constituţional/electoral al republicii a circa 10% de voturi pro-ruse – voturile transnistrene – şi conferirea unui statut special regiunii separatiste prin care acestea (împreună cu Găgăuzia) vor controla de iure şi de facto politica externă şi de securitate a Chişinăului. Aceasta e unica garanţie a Moscovei că, cel puţin pe termen mediu, integrarea euroatlantică nu va fi posibilă. Nici pe calea „naturală” (pentru care Chişinăul nu se califică şi Bruxelles-ul nu o doreşte), nici pe calea scurtă, germană, respectiv reunificarea cu România. Acesta este contextul strategic în care ne aflăm. Retragerea Rusiei din Siria şi întregul context strategic creează premisele conturării unui spaţiu tampon între spaţiul euroatlantic şi Federaţia Rusă sub forma unor organizări teritoriale interne în Ucraina şi Republica Moldova de tipul unor „federaţii” )”.

M.A.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

2 × 5 =