Bomba lui Plahotniuc se numește Alexandru Tănase

Alexandru Tanase

Ieșirea din paradigma geopolitică care a permis capturarea țării de un oligarh este singura șansă de a scăpa din mocirla în care băltește Republica Moldova de un sfert de veac – Armand Goșu.

Alexandru Tănase, președintele Curții Constituționale (CC), este în centrul atenției publice de ceva timp încoace mai cu seamă după ce ultima hotărâre a CC, prin care s-a modificat condițiile de alegere a președintelui R. Moldova, exact cu puțin timp înainte de a expira mandatul actualului președinte în exercițiu, 23 martie. Explicația lui Alexandru Tănase din data de 4 martie curent este că, prin această decizie se elimină orice joc politic ori blocaje politice care apar în parlament atunci când se alege președintele astfel că, Curtea anulează prerogativa alegerii președintelui de către Parlament, cu o majoritate de 3/5, adică 61 de voturi din 101 și redă cetățenilor acest drept. Așa cum era până în 2000, când s-a modificat Constituția, Moldova devenind atunci republică parlamentară, singura din Comunitatea Statelor Independente.

Desigur că la mijloc nimic nu este întâmplător. Asta pentru că în politica moldovenească nimic nu este întâmplător. În politica moldovenească singura certitudine este incertitudinea – caracteristica statului capturat politic. Decizia Curții, ne arată cel puțin cât de mult s-a temut Plahotniuc să nu piardă președenția R. Moldova. Faptul că CC a decis să majoreze termenul de vârstă pentru candidați de la 35 la 40 de ani, ne demonstrează că aceasta a avut un temei, dar desigur că temeiul nu a fost legal, nici ilegal, ci tăgăduit, și anume de al scoate pe Renato Usatîi din calcule, cel care conducea detașat în sondaje. Probabil că, lui Vladimir Plahotniuc îi convine mai mult un președinte ca Igor Dodon decât Renato Usatîi.

Lăsându-l la o parte pe Alexandru Tănase, decizia CC din 4 martie pare să fie mai degrabă un joc de schimburi pe scena politică, a cărei dinamică era dată de protestele antioligarhice, care au adunat într-un mare front comun forțe politice, civice care altădată stăteau pe poziții adverse. Liantul era ura față de Plahotniuc, personaj ieșit din subteranele lumii criminale, de sorginte ex-sovietică, care a luat în captivitate un stat întreg. Plahotniuc știe să ţintească când vine vorba de mutări, iar schimbul de roluri are ca scop chiar preluarea masei protestatare și calmarea ei asta dacă la președenție ajunge unul din liderii ei. Dar, pe de altă parte, printr-o singură lovitură, Plahotniuc i-a făcut adversari pe liderii protestatarilor asta deoarece toți vor vrea să devină președinte de țară. E greu de crezut că acum liderii protestatarilor vor ajunge la un consens și vor înainta un singur candidat. E greu de crezut că Igor Dodon va mai negocia la o masă cu Andrei Năstase, Renato Usatîi, Maia Sandu, înaintarea unui singur candidat din partea opoziției când Vladimir Plahotniuc ia asigurat deja președenția.

Din toată această cacealma tot Plahotniuc este învingător. Prin decizia CC, păpușarul a dat o mare lovitură tuturor, în primul rând opoziției pentru că a surprins-o nepregătită și nedecisă. Societății, deoarece opinia publică nu se aștepta la așa o decizie, toți erau în așteptarea alegerilor anticipate. Partenerilor europeni care nici semn că se așteptau la un asemenea scenariu. Dar, prin atragerea lui Igor Dodon de partea sa Plahotniuc câștigă cel mai mult, deoarece ar reîmparte societatea în pro-europeni și pro-ruși, ceea ce înseamnă că deja protestatarii se vor lupta între ei și nu cu Plahotniuc. Bomba Tănase, detonată de controversatul oligarh, a spulberat toată scena politică de la Chișinău, de la dreapta la stânga, de la proeuropeni la proruși. Aliații de până mai ieri în marele front anti-Plahotniuc se vor concura de mâine într-o aprigă competiție pentru funcția de președinte al republicii. Au uitat de cererea privind alegerile parlamentare anticipate și au început o luptă pentru poziționarea pe culoarele tradiționale ale scenei politice din Moldova. Adică fac exact ceea ce dorea Plahotniuc, revenirea la paradigma clasică, pro-Est, pro-Vest, pro-ruși, pro-români, în care oligarhul se simte ca peștele în apă. În această paradigmă există doar un învingător: Plahotniuc. menționează analistul Armând Goșu.

Care sunt soluțiile? Soluții bune nu prea sunt dacă e să analizăm situația în care se află RM. Singura soluție ar fi ca protestul anti-Plahotniuc să continue de la nivelul întregii societăți și cu o intensitate mai mare acum în ajunul alegerilor prezidențiale. Și ar mai fi o soluție. Susținerea societății moldovenești de către partenerii externi nu că este tocmai binevenită dar ar fi și indicată. Armând Goșu propune câteva soluții viabile: Pentru a ieși din cercul vicios în care Moldova se învârte de 25 de ani, trebuie depășită paradigma geopolitică Rusia-SUA, Est-Vest, Moscova-Bruxelles. Și trebuie menținut cu orice preț frontul anti-Plahotniuc, în care să stea alături și rușii și românii, ucrainenii, găgăuzii din Moldova. Liderii acestor partide antioligarhice trebuie să se așeze la masă, să negocieze susținerea pentru un candidat sau câțiva candidați care să colecteze voturile și să blocheze jocurile politice ale oligarhului. Condiția pentru o candidatură validă în logica antioligarh este foarte simplă: un om nou în politică, neșantajabil, care nu a mai deținut funcții publice, ca să le dea ocazia procurorilor să-i încropească dosare penale, care nu a făcut avere și nu are afaceri în Moldova sau în altă parte, om de o integritate absolută, care nu poate fi cumpărat și care nu va negocia cu Plahotniuc nimic. Cineva care înțelege dramatismul situației, nu se lasă manipulat nici de agenții Moscovei, nici de ai Bucureștiului, începe să se gândească la Moldova, la sutele de mii de oameni disperați, care-și caută în rost departe de casă, de copii, de părinți și vrea să facă ceva pentru țara lui. Altceva decât să fure și el, cum au făcut-o majoritatea politicienilor de la Chișinău”, mai menționează Armând Goșu.

M.V.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

12 − 9 =