R. Moldova: Răscruce pe Calea Europeană (episodul 1)

moldova

În contextul celei de a 52-a ediție a Conferinței de Securitate de la Munchen, mai multe state, evenimente și paradigme actuale au fost invocate în centrul discuției. Atât România cât și R. Moldova au avut ocazia de a întreține discuții formale și informale cu diferiți parteneri regionali, privind o paletă largă de interese.

R. Moldova cu atât mai mult a prezentat un interes deosebit, datorită recentei crize politice de la Chișinău. Ultimele săptămâni au fost critice privind orientarea externă, situația internă și plasamentul geopolitic al Moldovei. Ar putea fi considerat un moment de răscruce pentru R. Moldova. Astfel o privire de ansamblu cu valențe reflective sunt necesare pentru a înțelege de ce începutul lui 2016 poate fi marcat ca un nou punct de cotitură pentru statul moldovean.

Cele trei mari variabile puse în discuție sunt centrate în jurul nivelelor societale (criza identitară a populației), economice (ciocnirea dintre păturile vechi și noi, produc un seism ce se resimte în special politic) și geopolitic (contextul larg).

Criza identitară: a fi moldovean

Centrismul național a fost mereu o construcție ușor discutabilă și fidelă în a deservi ca sursă de contradicții, folosită în ricoșee politice. Cu atât mai mult, când identitatea națională nu este fidelă realității din teren: societală (social-culturală).

Putem, nu doar porni, dar și conclude asupra moldovenismului, ca și construcție a regimului URSS în R. Moldova derivată din eforturile de rusificare începute încă de la prima anexare în Imperiul Rus, în 1821. În multe feluri, a fi moldovean însemna a deservi ca și catalizator al ingineriei sociale sovietice, pentru a aduce sub aceeași umbrelă, atât grupul minoritar, dar „principal” ca putere, rusofonii, dar și cel „secundar” (români, bulgari, găgăuzi, ucraineni). Fiind componentă a administrației URSS din 1945 până în 1991, catalizatorul a funcționat. Este demn de menționat că ultimul recensământ, din 2014, a oficializat triumful limbii române, dar și a etniei româno-moldovenești.

Emergența R. Moldova în 1991 a adus cu ea o reacție adversă ad-hoc de securizare directă a unei concentrări majore de rusofoni, prin invazia Rusească ce nu s-a încheiat, practic, niciodată. Până în prezent, teritoriul securizat de la est de Nistru, Transnistria, găzduiește contigente ale Armatei a 14-a a Federaţiei Ruse.

Această alarmare a Kremlinului a anticipat o desfacere treptată a straturilor artificiale, în timp construite, inclusiv limba „moldovenească” – un mit căzut de curând. Dacă societal, R. Moldova se afla într-o pro-iluminare, economic și politic statul era în continuare sub presiune Rusiei. Cu o masă restrânsă, dar influentă și rusofonă – oligarhii – problemele interne ale Moldovei sunt în continuare relevante acelei perioade. Diferența constă în oportunitatea prezentă de intrare în politica moldovenească și a indivizilor fără legături cu Rusia, ci cu aspirații spre Uniunea Europeană. De fapt, acest manifest pro-European se datorează unei apropieri mult mai bilateral relaxate și facile între România și R. Moldova (spre deosebire de trecutul în care Voronin trata această relație ca fiind ostilă) ce nu doar a deschis Calea Europeană ci a și pavat-o.

Pentru că nu doar economic, interesele unității rusofone ce țin de sectorul politic al R. Moldova ostatic ar fi rănite, ci și laturile societale ar fi compromise, o dată cu această deschidere Occidentală, ceea ce nu ar fi o pierdere doar pentru oligarhii locali, dar și pentru interesele extinse regionale ale unei Rusii resurgente, bazată pe rămășițele vechiului Imperiu și pe ruinele sovietice. Pe scurt, R. Moldova mergând pe un drum european, nu doar își descoase cusăturile societale, dar într-o anumită măsură redevine românească.

Simptomele politice

Pentru că în orice analiză relevantă și actuală, toate variabilele trebuie să-și construiască drumul spre prezent, astfel se poate reflecta cu ușurință că actuala criză din R. Moldova (de-escaladată recent) este doar un simptom dintr-o lungă serie de reacții adverse pro-European, însușit de Chișinău. De ce este acum o altă răscruce? Pentru că dacă supraviețuiește acestor încercări, atunci statul v-a avea un avans greu de recuperat, atât de oligarhii locali, cât și de Moscova. Deși, în acel caz, R. Moldova se poate expune și mai mult unei agende mai comprehensive hibride ale Kremlinului (mai multe despre acest subiect in urmatorul episod – 17.02.2016).

S.I.

 

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

two + 17 =