R. Moldova: Răscruce pe Calea Europeană (episodul 2)

electorală

R. Moldova: Răscruce pe Calea Europeană (episodul 1)

Dificultățile pro-Europene s-au manifestat cu mare vizibilitate și în ultimul an. Guvernul Filip este al 3-lea în mai puțin de 12 luni, precedentele guverne au fost demise după mari controverse. Gaburici a fost compromis politic de scandalul diplomei de Bacalaureat, iar  Streleț, a căzut în urma unei moțiuni de cenzură. Această situație a fost doar complimentată de arestul lui Vlad Filat cercetat în dosarul banilor Uniunii Europene dispăruți din bănci. De asemenea, și legăturile lui Filip cu Vladimir Plahotniuc (centru de putere menționabil) sunt un alt element critic al situației și definitoriu pentru clasa politică. Însă nevalidarea noului guvern ar fi însemnat alegeri anticipate, mult cerut și sperate de Comuniști și Socialiști (și de către suporterii lor) ce ar fi deviat puternic (probabil și ireversibil) statul moldovean din drumul pro-European.

București: sprijin și conexiuni

România, ca membru atât NATO, cât și al Uniunii Europene, este un aliat propice pentru R. Moldova și un apărător ce poate manageria presiunea Moscovei în această ţară, deocamdată doar la nivel politico-economic. București-ul este capabil și de acțiuni unilaterale la Chișinău, după cum Dacian Cioloș își anunțase un pachet economic pregătit pentru R. Moldova daca va demara reforme reale spre Uniunea Europeană. Chiar mai mult, grație estimărilor recente de creștere economică a României cu 3,8%, R. Moldova ar putea beneficia, menționabil, și printr-un comerț mai ridicat între cele două țări.

România este delegatul Bruxelles-ului pentru a asista statul moldovean în tot acest proces, nu doar datorită vecinătății, dar și datorită conexiunii culturale. De asemenea, gândind într-un context mai larg, Chișinăul se bucură și de o asistență cvasi-protectorală prin canalul NATO, facilitat de București. Departamentul de Stat al Statelor Unite vor aloca fonduri pentru Ministerul moldovean al Apărării dar și în general pentru ranforsarea securității în Europa de Est, cheltuielile NATO, per total se ridică la 3,4 miliarde de euro. Prin ranforsarea sectorului militar, nu are de câștigat doar România, prin stabilitate regional furnizată, dar și R. Moldova, ca stat suveran și beneficiar de securitate.

În aceeași ordine de idei, concretizarea acestei asistențe militare mai strânse între București și Chișinău s-a relevat și prin crearea batalionului comun româno-moldovean în 2015, ce va fi folosit, în special, la misiune de menținere a păcii sau de interes umanitar, dar va deservi și ca element incipient de sincronizare operațională și tactică a celor două armate. Un procedeu de facilitare a unui parteneriat concret și pe termen lung.

Aceste demersuri sunt declarate și de Chișinău, nu doar ca replică București-ului, dar și Bruxelles-ului, care dorește un joc cât mai pro-activ din partea R. Moldova în acest proces. Guvernul Filip a deschis ușa societății civile printr-un dialog cu ONG-uri reprezentative dar și manifestând intenția de a concretiza acest demers. O acțiune asemănătoare cu cea luată de Klaus Iohannis în urma demisiei guvernului Ponta, ca variabilă în procesul de alegere a noului guvern.

Înființarea comisiei de stabilitate economică a guvernului moldovean este, de asemenea, un indice timpuriu, dar pozitiv și premergător vizitei delegației FMI de la sfârșitul lunii. Un aviz pozitiv ar putea concretiza și intenția descentralizării Moldovei.

Contextul larg

Apogeul crizei identitare vărsate încă din 1991 în palierul politic al țării, manifestată în economie și politică externă nu este accidental sau o coincidență. Face parte dintr-un set comprehensiv de reconfigurări geopolitice la nivel European, cu accent pe Est, unde R. Moldova este prinsă într-o tranziție dureroasă și încă fără finalmente.

Țările Est-Europene dornice de integrare europeană, dar încă ținute în șah de canalele rusofone ranforsate și susținute de o Rusie reactivă, caută o desprindere dar care vine cu anumite costuri dureroase. Ucraina a pierdut Crimeea și s-a ales cu un conflict înghețat în Donbas. R. Moldova a avut deja parte de acest tratament dar cu dedicație preventivă, când Transnistria a fost stabilită în 1991.

Cu pași mici, discreți, dar dificili, statul moldovean reușește să pășească, din ce în ce mai mult, pe calea europeană. Dar deocamdată, războiul hibrid al Kremlin-ului a atacat R. Moldova doar economic și politic. Faptul că încă se ține orientată spre Bruxelles cu o coaliție politică în acest sens, ar putea atrage după sine următorul pas din agresiune – militară.

O agresiune militară activată din Transnistria sau chiar și prin „încurajarea” unor grupări rusofone paramilitare pe străzile Chișinău-lui sau în regiunea Bălți nu ar fi doar o amenințare majoră a R. Moldova dar și un pas mult prea mare împotriva unei Alianțe (NATO) decise și pregătită pe frontul de Est. Alocarea a 6.000 de soldați americani, britanici pe lângă artilerie și avioane în coridorul Intermarium (dintre Marea Baltică și Marea Neagră) este o acțiune fermă în acest sens.

Printr-un sprijin constant și voluminos al București-ului, o dispunere și voință politică imensă a Chișinău-lui, complimentată de fermitatea NATO și UE, de a descuraja intrușii externi, și de a asista R. Moldova, statul de peste Prut poate trece cu bine peste această răscruce de drumuri și merge mai sigur pe calea europeană. O simbioză continuă de ranforsare internă și fermitate externă, este o parte importantă a unei soluții comprehensive de rezistență împotriva piedicilor interne și agresiunilor externe.

S.I.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

20 − seventeen =