De ce Iațeniuk a rămas premier al Ucrainei?

Iatseniuk

Demisia premierului ucrainean Arseni Iaţeniuk părea o problemă rezolvată. Politicienii apropiaţi de preşedinţie, deputaţii din Blocul de Opoziţie şi alţii s-au tot bătut în piept că Guvernul Iaţeniuk se află la un pas de prăpastie, iar țara trebuie salvată. Din păcate, însă, când a venit momentul votării în Parlament pentru demisie, eroii s-au arătat a fi doar declarativi. Scriu aceste rânduri nu pentru că susţin demisia Guvernului Iaţeniuk, deloc nu. Nici nu pare a fi momentul oportun pentru alegeri anticipate, care, în pofida logicii teoretice, nu vor aduce rezultate practice, doar bani publici cheltuiți.  Problema constă în lipsa de comunicare și absența unor schimbări reale după Euromaidan – arată sondajele sociologice. Simbolic este faptul că spectacolul legat de demisia eșuată a premierului a avut loc în contextul comemorării victimelor de la Euromaidanul din Kiev. Au trecut 2 ani de atunci…

Teoria complotului oligarhic

În după amiaza zilei de 16 februarie 2016 președintele ucrainean Petro Poroșenko a scris pe Twitter că Arseni Iațeniuk ar trebui să plece, declarația încadrându-se ușor în logica recentelor războaie politice dintre cei doi politicieni. Jurnaliștii așteptau cu nerăbdare votarea din Parlament, unii dintre ei fiind încrezuți în faptul că toți membrii fracțiunii Blocul Petro Poroșenko, împreună cu Batkișcina Iuliei Timoșenko, Partidul Radical și alte fracțiuni vor realiza multdorita demisia Guvernului Iațeniuk. Votarea pentru demisie a fost un eșec al eforturilor de a răsturna Guvernul, mulți dintre reprezentanții Blocului Petro Poroșenko votând împotrivă, sau dispărând din sala de sesiuni în cel mai important moment. Dacă toți deputații lui Poroșenko votau, Iațeniuk nu mai era premier. Întrebare logică de suprafață: fracțiunea lui Poroșenko nu se mai subordonează lui Poroșenko?

După votare, tot mai mulți politicieni apropiați de președinție au declarat că a avut loc un complot al oligarhilor, care doresc să-l vadă pe Iațeniuk în continuare premier, iar Blocul Petro Poroșenko nu este o forță monolită. Teoria complotului oligarhic a fost intens promovat și de cel mai independent om al președintelui, Mihail Saakașvili. Guvernatorul Odesei a declarat că Iațeniuk a fost salvat de oligarhi. Argumentul principal al autorilor acestei teorii, inventate posibil din timp, este faptul că Blocul de Opoziție, compus – potrivit lor – din foști politicieni apropiați de Viktor Ianukovici, nu a votat pentru demisia Guvernului. S-a încercat o schimbare a accentelor.

A început campania electorală

Evenimentele de la Kiev nu se înscriu cu ușurință într-un scenariu oligarhic clasic, ci sunt mai degrabă un scenariu-spectacol cu mult mai complex și dificil de înțeles. De teoria complotului oligarhic a avut nevoie în primul rând președinția și fracțiunea sa parlamentară. Adică, Iațeniuk rămâne premier datorită oligarhilor ucraineni ca Rinat Ahmetov, Igor Kolomoiski ș.a., care, chipurile, au ajuns la un numitor comun cu premier și au semnat cu el durabile alianțe informale. Nu spunem că președinția nu are dreptate. Important este faptul că președinția pare a fi însăși un inițiator și participant la aceste alianțe. Aici apar o serie de întrebări. Prima: care a fost „oferta” făcută de președinție Blocului de Opoziție, în urma căreia nici fostele „vedete” din partidul lui Ianukovici n-au susținut demisia premierului? A doua: care-i scopul președinției în acest joc politic? Să conturăm unele răspunsuri la aceste întrebări în baza informațiilor oficiale de care dispunem.

O primă explicație se bazează pe un argument discursiv. Iuri Luțenko, mâna dreaptă a președintelui Poroșenko în Parlament, a comunicat după demisia eșuată a premierului că blocul prezidențial a votat totuși pentru demisie, cu excepția unor deputați, ceea ce înseamnă că oamenii lui Poroșenko nu mai sunt responsabili de ceea ce se întâmplă în țară. Deci, imaginea informațională dorită de echipa lui Poroșenko după demisia eșuată a premierului Iațeniuk trebuia să fie următoarea: Președinția și-a dorit din tot sufletul demisia Guvernului, însă oligarhii nu au permis acest lucru (nici Blocul de Opoziție nu a votat, împreună cu partidul lui Iațeniuk), de aceea Blocul Petro Poroșenko nu mai este responsabil de criza din țară, de eșecurile economice, de dezastrul politic. În același tablou informațional construit din timp, Iațeniuk rămânea un premier al oligarhilor, al „răului”, iar Blocul Petro Poroșenko un „înger politic” cu fața curată. Așadar, fără să mai intrăm în alte detalii, observăm că președinția a intrat deja în campanie electorală, or nu dorește să-și strice în continuare imaginea electorală. În timp de criză, în vreme de război, de instabilitatea din Donbas, liderii de la Kiev se ocupă de subiecte electorale. Satul arde, iar baba se piaptănă – spune o înțelepciune populară.

Frica de alegeri anticipate

O constatare mai veche rămâne în continuare actuală – Poroșenko și Iațeniuk continuă să aibă nevoie unul de celălalt. Poroșenko are pe cine da vina că reformele sunt tergiversate, iar Iațeniuk își consolidează prezența și influența în regiuni, prin sateliți, fiind premier. Demisia lui Iațeniuk ar fi însemnat alegeri parlamentare anticipe, însă ambii lideri de la Kiev au frică de ele. Cu un rating în scădere galopantă Poroșenko nu va mai avea o reprezentare atât de puternică în Parlament, iar Iațeniuk poate să nimerească în Legislativ doar în listele altui partid. Este, așadar, un joc cu cărți de poker slabe, ultimele de fapt în partidă, dar scopul diferă.

Dacă Poroșenko are scopuri politice și își dorește o consolidare a pozițiilor în plan național, inclusiv prin pârghii parlamentare (în caz contrar devine „regină engleză”), Iațeniuk cu ratingul său minimal are alte idei. Premierul ucrainean a declarat că în viitoarele luni va iniția o amplă campanie de privatizare a întreprinderilor de stat, acest pas fiind, chipurile, o mare reformă. Deci, infiltrarea oamenilor „care trebuie” în comisiile de privatizare a unor giganți industriali, organizarea licitațiilor „tot așa cum trebuie” etc. etc. – aceste și alte ispite au reușit să coalizeze o alianță informală a forțelor politice, care nu au votat pentru demisia premierului Iațeniuk. Oferta amintită mai sus este clară. De aici rezultă, ca și într-o veche logică de război, că fiecare membru al alianței este în așteptarea bucății sale de pâine. În caz contrar, dacă era realizată demisia de către Parlament, procesele de privatizare, reorganizare etc. erau amânate, împărțirea sferelor de influență se desfășura în mod haotic, iar FMI avea să se plângă pe instabilitatea politică din Ucraina. Așadar, în momentul de față Blocul Petro Poroșenko mai are la dispoziție cel puțin 9 luni pentru a-și repara problemele de rating și a importa noi lideri politici în echipă (proiectul Saakașvili nu trebuie exclus).

La 2 ani după Euromadian

Ceea ce s-a întâmplat în Parlamentul de la Kiev  și jocurile amintite din culise au loc și în alte state, nu doar în Ucraina. Marea problemă ucraineană este de natură socială. În povestioarele oficiale despre faptul cum că oligarhii au făcut ca Iațeniuk să rămână premier a crezut toată țara, însă nimeni n-a crezut în faptul că președinția nu a participat la acest complot tripartit, de fapt. La 2 ani după Euromaidan – ne permitem aici o generalizare – liderii politici de la Kiev (foștii protestatari de ieri) continuă să creadă că societatea civilă din Ucraina este în hibernare și poate fi manipulată cu ușurință. Din păcate, idealurile mișcării pro-europene și pro-reforme devin simbolice și uitate. Sfera politică se distanțează din ce în ce mai mult de societate, iar discursurile politice sincere sunt înlocuite cu capcane informaționale, care nu apar la momentul oportun, ci în contextul războiului, crizei și priorității intereselor de grup.

G.M.    

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

ten − 2 =