Ce s-a întâmplat de fapt cu partidul lui Voronin?

Voronin

Plecările în masă de la Partidul Comuniştilor din R. Moldova (PCRM) care au loc în ultima perioada sunt mai puţin dezbătute în mediul societății civile însă influenţează asupra consolidării unei singure forţe politice care tinde să controleze întreg spaţiul politic din Republica Moldova. Asta după ce aproximativ 500 de membri din organizațiile teritoriale ale PCRM din 8 raioane şi-au anunţat intenţia de a părăsi partidul, precizând că vor adera la Partidul Socialiştilor din Republica Moldova.

A dispărut comunismul din Republica Moldova odată cu plecările din PCRM?

Cu siguranţă nu, dezmembrarea PCRM este rezultatul unei îndelungate opoziţii de după 2009 încoace, a cooptării membrilor PCRM de către Partidul Democrat aflat la guvernare şi nu în ultimul rând a capriciilor liderului Voronin care nu şi-a armonizat strategiile politice la cerinţele electorale de moment.

În încercarea de a se lepăda ca de ciumă de dogmele comuniste, moldovenii n-au apucat să înţeleagă cum li s-au injectat cu abilitate dogmele liberale, privite ca piloni ai noii religii menite să mântuiască toate ,,fosilele’’ vechiului regim. Democraţia, reformele, drepturile omului, privatizarea, piaţa liberă, libertatea de exprimare, corectitudinea politică, integrarea europeană, globalizarea  s-au constituit în tot atâtea elemente-cheie ale noilor „hărţi mentale”, croite cu grijă în imaginarul colectiv. Iar orice nereuşită sau eşec de proporţii, legate de efectele economice şi sociale dezastruoase, sunt puse în seama a doi factori „obiectivi”:

Pe de o parte tranziţia (dinspre sistemul comunist spre cel (neo)liberal), care pentru ţări ca Republica Moldova presupune în mod automat îndepărtarea de Rusia (până la ostilizarea relaţiilor cu această ţară confundată cu defuncta URSS) în favoarea apropierii de Occident (văzut ca un alt „frate mai mare”, pus pe binefacere şi pe susţinerea din raţiuni de caritate a foştilor sateliţi sovietici);

Şi pe de altă parte calitatea proastă a guvernărilor (care, odată fiind schimbate în urma unui nou scrutin electoral, vor deveni din ce în ce mai bune, eficiente, democratice, proeuropene, necorupte). Însă, în pofida aşteptărilor, după douăzeci şi cinci de ani de „exerciţiu democratic” şi piaţă liberă, lucrurile merg din rău în mai rău, iar versiunea liberală a „viitorul luminos” se tot amână.

Partidul lui Voronin a căzut astfel în propria capcană care şi-a instalat-o în timpul guvernării 2001-2009. A fost distrus  ca partid astfel de proprii colegi care şi-au schimbat orientare politică într-o altă siglă electorală datorită lipsei de acces la putere, suferită de aceştia de după 2009 încoace. Însă în mod sigur nu putem vorbi de o dispariție în mentalul moldovenesc a practicilor comuniste care pretind a exista în aproape toate domeniile din R. Moldova, dar mai ales în structurile de forţă care încă folosesc practicile dobândite în fosta URSS.

H.S.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

two × 2 =