Acordul de liber schimb Ucraina – UE: între mituri și realități

grants

De la 1 ianuarie 2016 Zona de liber schimb Ucraina – UE va deveni realitate, fiind treptat implementată în cadrul Acordului de asociere. Ce-i drept, multă lume în Ucraina nu prea conștientizează ce se va întâmpla după anul nou și ce înseamnă, de fapt, o zonă de liber schimb cu Uniunea Europeană.

La modul general, potrivit Acordului de liber schimb, toate taxele vamale vor fi anulate: unele deodată, unele treptat. Cu alte cuvinte, va avea loc o liberalizare a relațiilor comerciale, ceea ce nu poate să fie neprielnic dezvoltării mediului de afaceri. Este de menționat că Zona de liber schimb va fi din start una asimetrică, ceea ce nu prea este cunoscut în Ucraina. Asimetria amintită este în interesul mediului de afaceri din Ucraina pentru că UE reduce deodată toate taxele și tarifele vamale în cadrul Zonei de liber schimb, pe când reducerile respective vor fi implementate de partea ucraineană treptat, pe parcursul a mai mulți ani. Această perioadă de tranziție este necesară pentru a permite companiilor ucrainene să se modernizeze și să facă concurență celor din UE.

În același timp, în presa ucraineană circulă diverse zvonuri despre efectele dezastruoase ale implementării Acordului de liber schimb: „înghițirea” companiilor ucrainene de către cele europene, urmărirea oamenilor de afaceri din Ucraina, minimalizarea volumului de producție internă etc. etc. Sunt zvonuri naive, dar și create artificial uneori. Așadar, UE permite Ucrainei să-și revină și îi acordă șansa să devină competitivă, fapt nereflectat în mai multe publicații. Presa ucraineană din estul țării, finanțată de oameni de afaceri care au relații de colaborare cu Federația Rusă și care simpatizau regimul președintelui pro-rus Viktor Ianukovici, în genere prognozează apocalipsa economică în Ucraina după 1 ianuarie 2016. De parcă, în afară de Rusia, nu mai pot fi găsiți parteneri pentru colaborare.

Merită menționat faptul că din aprilie 2014 UE a redus taxele vamale pentru exportatorii ucraineni în mod unilateral. Cu alte cuvinte, pentru multe companii ucrainene după anul nou nu se va schimba nimic, fiindcă ele beneficiază de condiții liberalizate ale comerțului din 2014. Un alt aspect important, care poate fi pus în discuție, este slaba capacitate a mediului de afaceri din Ucraina de a se acomoda la cerințele pieței europene. Companiile ucrainene erau obișnuite să trăiască într-o economie izolată, să aibă relații cu parteneri din fostele state ale Uniunii Sovietice, iar relațiile comerciale cu UE erau considerate ca fiind riscante multă vreme. E limpede în acest moment: mentalitatea trebuie schimbată, iar procesul de producere – modernizat.

Un alt mit (dezinformare) care circulă în Ucraina este declinul sectorului agrar în Ucraina după 1 ianuarie 2016. Aici ar trebui să menționăm că situația din sectorul agrar deja este una a declinului total, iar potențialul agroindustrial al Ucrainei nu este folosit nici pe jumătate măcar. În lipsă de investiții străine, de viziuni inovative, dar și fără o reglementare legislativă multașteptată, sectorul agrar nu va cunoaște o adevărată dezvoltare. Acordul de liber schimb prevede exportarea de produse agricole în UE fără taxe vamale, dar în baza unor cote.

Oponenții implementării Zonei de liber schimb dintre Ucraina și Uniunea Europeană ar spune că acordul respectiv nu reprezintă mare avantaje pentru mediul de afaceri din țară. Să presupunem că nimic nu se va schimba. Și ce va rămâne de făcut?

Acordul de liber schimb prevede preluarea de către Ucraina a normelor juridice din UE, adaptarea legislației la standardele europene și lichidarea barierelor comerciale. Adică, regulile pieței europene vor deveni în perspectivă temporală medie reguli ale piețe ucrainene. Ucraina poate – ipotetic vorbind – rupe Acordul de liber schimb cu UE, însă regulile economice adaptate vor rămâne parte componentă a legislației naționale. Această importare a regulilor legislative este mai ales necesară în contextul discuțiilor de la Kiev despre lenta desfășurare a reformelor, care pot fi „împrumutate” din străinătate. Din punct de vedere al cetățenilor simpli, implementarea Acordului de liber schimb înseamnă garantarea drepturilor consumatorilor, ceea ce este un lucru fantastic în unele sfere comerciale din Ucraina.

Mai mult decât atât, Ucraina nu trebuie să aibă frică de Zona liber schimb pentru că în contextul evenimentelor din Donbas și gravei crize economice Kievul nu are ce pierde. Dacă analizăm structura exportului statului ucrainean, observăm că aceasta se compune din materie primă (sfera metalurgică) și produse agricole. Fiind un furnizor de materie primă, Kievul are nevoie de investiții, de utilizarea unor tehnologii performate de producere, cu alte cuvinte de o modernizare profundă.

În același timp, prosperitatea ucraineană teoretică sau practică după 1 ianuarie 2016 depinde și de societate, care trebuie să ceară de la liderii de la Kiev dezrădăcinarea corupției, realizarea reformelor și garantarea supremației legii, ceea ce înseamnă, de fapt, îmbunătățirea climatului investițional. Este de menționat că mai bine de 20 de ani Ucraina a tot amânat desfășurarea reformelor, însă mai are șansa să realizeze o modernizare întârziată în estul european, dar o modernizare totuși. Kievul trebuie să ia în considerare experiența vecinilor săi – României, Poloniei, Slovaciei, Ungariei și să țină cont de povața bătrânului Otto von Bismarck, care spunea că un înțelept învață din greșelile altora. Or, Ucraina nici nu prea are timp pentru alte greșeli grave.

G.M.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

4 × three =